Lege · Parlamentul

Legea nr. 546/2002

privind grațierea și procedura acordării grațierii

prezumat în vigoare republicat

Aceasta este o ediție anterioară a actului. Vedeți ediția curentă (republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 287 din 18 aprilie 2014).

Data actului
14 octombrie 2002
Emitent
Parlamentul
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 755 din 16 octombrie 2002
Citat de
11 acte
Citează
8 acte
Ediții
inițial 16 octombrie 2002 · republicat 18 aprilie 2014
Structură
22 de articole · 8.329 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Decizii de neconstituționalitate 3

  • Decizia nr. 385/2008 25 martie 2008 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Leg…
  • Decizia nr. 612/2010 6 mai 2010 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Leg…
  • Decizia nr. 233/2013 21 mai 2013 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Lege…

Ce face acest act

Are ca temei 2

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1 Dispoziții generale

Articolul 1

Grațierea este măsura de clementa ce consta în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanța ori în comutarea acesteia în una mai ușoară.

Articolul 2

Grațierea poate fi acordată individual, prin decret al Președintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituția României, sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică, conform art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituție.

Capitolul 2 Grațierea individuală

Articolul 3

Grațierea individuală se acordă la cerere sau din oficiu, numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Articolul 4

Cererea de grațiere individuală, împreună cu actele anexate, se adresează Președintelui României și poate fi facuta de:

a) persoana condamnata, apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia;

b) soțul persoanei condamnate, ascendenții, descendenții, frații, surorile ori copiii acestora, precum și de aceleași rude ale soțului persoanei condamnate.

Articolul 5

(1)

Cererea de grațiere conține în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate și pedeapsa pentru care se solicita grațierea.

(2)

La cererea de grațiere se anexează, în copie legalizată, hotărârea definitivă de condamnare, certificatul de cazier judiciar și, după caz, acte de stare civilă, certificate medicale, rapoarte de ancheta socială și alte acte pe care solicitantul le considera necesare în susținerea cererii sale.

Articolul 6

(1)

În vederea exercitării prerogativei de grațiere, Președintele României poate solicita, atunci când socotește necesar, avize consultative de la Ministerul Justiției, care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării.

(2)

De asemenea, atunci când considera necesar, Președintele României poate solicita informații organelor administrației publice locale, conducătorului locului de detenție, organelor judecătorești și ale parchetelor, organelor de poliție și altor instituții publice, precum și comandantului unității, pentru condamnații militari.

Articolul 7

Decretul de grațiere se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 8

Decretul de grațiere trebuie să conțină următoarele elemente:

a) datele de identificare a persoanei condamnate: numele, prenumele, prenumele părinților, data și locul nașterii;

b) elementele de identificare a hotărârii judecătorești de condamnare;

c) pedeapsa aplicată de instanța, care face obiectul grațierii;

d) modalitatea grațierii - totală sau parțială, indicandu-se partea de pedeapsa gratiata, pentru grațierea parțială.

Articolul 9

(1)

Prin decret se pot gratia una sau mai multe pedepse.

(2)

Grațierea individuală se acordă numai pentru pedepse privative de libertate. Dispozițiile prezentei legi privitoare la pedepse se aplică în mod corespunzător și sancțiunilor cu închisoare contravențională.

(3)

Nu pot fi gratiate pedepsele deja executate, pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare, condamnările cu suspendarea executării pedepsei, pedepsele complementare și cele accesorii.

(4)

Grațierea individuală nu are efect asupra laturii civile și asupra măsurilor administrative pronunțate într-o cauza penală.

Articolul 10

În situația respingerii cererii de grațiere, actul de respingere va fi comunicat persoanei care a introdus cererea, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei de către Președintele României.

Articolul 11

Grațierea individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost facuta de altă persoană. Aceasta prevedere nu se aplică în cazul condamnatului minor.

Capitolul 3 Grațierea colectivă

Articolul 12

Grațierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracțiunile pentru care au fost pronunțate.

Articolul 13

(1)

Grațierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanța pentru fapte săvârșite anterior datei prevăzute în legea de grațiere.

(2)

Atunci când legea de grațiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, grațierea își produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Articolul 14

(1)

În situația pluralității de infracțiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul grațierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiuni, și nu pedeapsa rezultanta.

(2)

În cazurile prevăzute la alin. (1), dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidența grațierea, ele vor fi descontopite, iar dacă a rămas o singura pedeapsa din pedeapsa rezultanta, care nu este gratiata, va fi înlăturat și sporul eventual aplicat.

(3)

Comutarea se poate face numai într-o pedeapsă mai ușoară, prevăzută de Codul penal, și numai în limitele stabilite de acesta.

Articolul 15

(1)

În cazul inițierii legii de grațiere de către Guvern, sarcina elaborării proiectului de lege revine Ministerului Justiției.

(2)

Direcția Generală a Penitenciarelor poate face propuneri motivate Ministerului Justiției în vederea inițierii unei legi de grațiere.

Capitolul 4 Dispoziții comune

Articolul 16

(1)

Grațierea este totală atunci când privește pedeapsa principala în integralitatea ei.

(2)

Grațierea parțială poate privi o parte determinata din pedeapsa, o parte calculată prin raportare la pedeapsa în întregul ei, precum și restul pedepsei rămase de executat.

Articolul 17

Grațierea individuală se acordă necondiționat, iar grațierea colectivă poate fi acordată și condiționat.

Articolul 18

(1)

Aducerea la îndeplinire a dispozițiilor legale privind grațierea se face de către judecătorul delegat, în conformitate cu art. 459 din Codul de procedură penală, și se pune în executare de către Direcția Generală a Penitenciarelor.

(2)

Grațierea se aplică în termen de cel mult 48 de ore de la data publicării actului de grațiere în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 20

Grațierea nu împiedica exercitarea căilor extraordinare de atac de către condamnat, în condițiile legii, și nu poate constitui temei pentru respingerea acestora.

Capitolul 5 Dispoziții finale

Articolul 21

Dispozițiile prezentei legi se aplică numai cererilor de grațiere depuse după intrarea ei în vigoare, precum și cererilor de grațiere anterioare, dacă aceasta reglementare este mai favorabilă.

Articolul 22

(1)

Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga

Decretul nr. 302/1952

privind procedura grațierii, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 46 din 9 septembrie 1952.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 23 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,
VIOREL HREBENCIUC
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 23 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
București, 14 octombrie 2002.
Nr. 546.

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.