Decizia nr. 237/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Catrinar în Dosarul nr. 3.300/2001 al Tribunalului Suceava - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se apreciază, cu referire la jurisprudenta Curții Constituționale, ca accesul la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate căile de atac prevăzute de lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2002, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Catrinar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca "prin judecarea cauzei pe fondul ei, adică prin administrarea tuturor probelor ce le implica o succesiune, privind activul și pasivul ei, hotărârea ce se va da de tribunal este definitivă în condițiile art. 297 alin. 1 Cod de procedura civilă". În acest fel, arata autorul excepției, "singura cale de atac este recursul, în care se vor putea invoca doar motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 de la pct. 1-10, nemaiputand uza și de netemeinicie". Se considera, în consecința, ca, prin lipsirea posibilității instanței de apel de a casa cu trimitere un proces în care s-a pronunțat sentinta pe excepție, și nu prin judecarea fondului cauzei, nu mai este garantat dreptul la apărare al părții nemultumite, prevăzut de art. 24 din Constituție - asigurat de folosirea celor două cai de atac - apel și recurs.

În susținerea excepției de neconstituționalitate se apreciază, totodată, ca dispoziția de lege criticata încalcă și competența materială a instanțelor judecătorești, prevăzută la art. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât tribunalului i se da în competența și judecarea în fond a altor cauze decât cele prevăzute la art. 2 pct. 1 lit. a)-j) din Codul de procedură civilă.

Tribunalul Suceava - Secția civilă considera ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție, ținându-se seama și de dispozițiile Legii pentru organizarea judecătorească, care prevede trei grade de jurisdicție - fond, apel, recurs.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În fundamentarea acestui punct de vedere se arata ca "aceasta dispoziție legală, prin care se deroga de la principiul dublului grad de jurisdicție, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și al art. 24 privind dreptul la apărare". În realitate, se apreciază în continuare, "dispoziția criticata este destinată să asigure, în primul rând, celeritatea judecării cauzei, scurtand durata procesului și evitand, astfel, tergiversarea judecații prin reluarea ciclului procesual, iar pentru părți, economie de timp și bani". Guvernul face referire, în susținerea punctului sau de vedere, la dispozițiile art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție, potrivit cărora a fost lăsată la latitudinea legiuitorului reglementarea competentei și a procedurii de judecată, precum și a căilor de atac. Se face, de asemenea, referire la jurisprudenta Curții Constituționale, prin care s-a stabilit ca accesul la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate căile de atac prevăzute de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 23 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, dispoziții care au următorul conținut: "În cazul în care prima instanța a respins sau a anulat cererea de chemare în judecata fără a intră în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelata, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă."

În esenta, critica de neconstituționalitate consta în susținerea ca textul menționat încalcă dreptul la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituție, text având următorul cuprins: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevăd obligația instanței, în ipoteza data, de a evoca fondul, ceea ce, de altfel, este de natura devolutiva a caii de atac ordinare a apelului. Asa cum prevede art. 295 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, "instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanța", având, de asemenea, posibilitatea de a "incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanța, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă considera ca sunt necesare pentru soluționarea cauzei".

În consecința, Curtea nu poate retine critica privind încălcarea art. 24 din Legea fundamentală. Potrivit reglementării adoptate de legiuitor în art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de apel, găsind apelul întemeiat, anulează hotărârea apelata, în acest mod fiind inlaturate orice posibile consecințe prejudiciabile pentru pârât, decurgând din imposibilitatea de a se apara în fața primei instanțe. Totodată, în fața instanței de apel care retine cauza spre rejudecare pârâtul are posibilitatea să își valorifice dreptul la apărare în concordanta cu prevederile textului constituțional, asa cum ar fi putut sa o facă și în situația în care cauza ar fi fost trimisa pentru rejudecare primei instanțe. Pe de altă parte, Curtea observa ca, potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 125 alin. (3) și art. 128, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, precum și condițiile în care se exercită căile de atac se stabilesc prin lege, astfel ca dispozițiile criticate nu încalcă normele constituționale.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală care reglementează principiul accesului liber la justiție, motiv de neconstituționalitate care, conform încheierii instanței, este dedus din memoriul autorului excepției, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în repetate randuri. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curții a statuat ca "este de competența exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești" și ca "judecătorul spune dreptul pentru soluționarea unui litigiu, dar numai în formele și în condițiile procedurale instituite de lege". De asemenea, prin Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, s-a reținut ca "Accesul liber la justiție nu înseamnă însă ca el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite".

În cauza de fața nu se invoca elemente noi, de natura sa conducă la reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

În legătură cu susținerea ca ar exista o anumită necorelare între dispozițiile criticate și normele de competența materială a instanțelor de judecată, prevăzute de art. 2 din Codul de procedură civilă, afirmata de autorul excepției, Curtea retine ca aceasta necorelare, chiar dacă ar fi reală, nu intra sub incidența controlului de constituționalitate, ci este de resortul exclusiv al autorității legiuitoare.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Catrinar în Dosarul nr. 3.300/2001 al Tribunalului Suceava - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2002.