Decizia nr. 750/2023
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3) , (3) și (4) , ale art. 5 alin. (3^1) și ale art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Fabian Niculae
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
articolului unic al pct. 2
[cu referire la
art. 4 alin. (1^1) ,
art. 4 alin. (1^2)
și
art. 4 alin. (1^3) din Legea nr. 77/2016 ],
pct. 3
[cu referire la
art. 4 alin. (3)
și
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 ] și
pct. 8
[cu referire la
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 ] din
pentru modificarea și completarea
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, cât și a
Legii nr. 52/2020 , în integralitatea sa, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București în Dosarul nr. 8.032/320/2020/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.632D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.128D/2020, nr. 2.302D/2020, nr. 2.325D/2020, nr. 104D/2021, nr. 164D/2021, nr. 167D/2021, nr. 244D/2021, nr. 248D/2021, nr. 302D/2021, nr. 390D/2021, nr. 391D/2021, nr. 411D/2021, nr. 416D/2021, nr. 900D/2021, nr. 1.016D/2021, nr. 1.018D/2021, nr. 1.157D/2021, nr. 1.268D/2021, nr. 1.324D/2021, nr. 1.530D/2021, nr. 1.537D/2021, nr. 1.685D/2021, nr. 1.782D/2021, nr. 1.783D/2021, nr. 1.896D/2021, nr. 2.077D/2021, nr. 2.080D/2021, nr. 2.106D/2021, nr. 2.114D/2021, nr. 2.143D/2021, nr. 2.163D/2021, nr. 2.238D/2021, nr. 2.524D/2021, nr. 2.539D/2021, nr. 2.594D/2021, nr. 2.693D/2021, nr. 2.717D/2021, nr. 3.345D/2021 și nr. 3.834D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București și de First Bank - S.A. din București - Sucursala Târgu Mureș în Dosarul nr. 6.162/320/2020/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă, de First Bank - S.A. din București în dosarele nr. 5.336/288/2020 și nr. 2.543/288/2021 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.941/331/2020 al Judecătoriei Vălenii de Munte, în dosarele nr. 13.402/4/2020, nr. 16.698/4/2020, nr. 14.941/4/2020, nr. 13.297/4/2020, nr. 28.105/4/2020, nr. 29.935/4/2020, nr. 1.372/4/2021 și nr. 16.259/300/2020 ale Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă, în dosarele nr. 11.311/300/2020, nr. 5.165/300/2021 și nr. 12.333/300/2020 ale Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, în dosarele nr. 14.084/233/2020 și nr. 17.170/233/2020 ale Judecătoriei Galați - Secția civilă, în Dosarul nr. 9.787/280/2020 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă, în dosarele nr. 13.116/212/2020/a1, nr. 18.756/212/2020/a1, nr. 16.612/212/2020/a1, nr. 25.233/212/2020/a1, nr. 24.827/212/2020/a1 și nr. 21.816/212/2020/a1 ale Judecătoriei Constanța - Secția civilă, în dosarele nr. 12.424/271/2020 și nr. 10.320/271/2020 ale Judecătoriei Oradea - Secția civilă, în Dosarul nr. 14.720/197/2020 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă, în Dosarul nr. 15.120/196/2020 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă, în dosarele nr. 13.675/281/2020 și nr. 11.191/281/2020 ale Judecătoriei Ploiești - Secția civilă, în Dosarul nr. 22.430/281/2020 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă, în Dosarul nr. 25.948/325/2020 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă, în Dosarul nr. 13.040/200/2020 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.675/303/2021 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă, în dosarele nr. 1.721/1.748/2021 și nr. 16.597/1.748/2020 ale Judecătoriei Cornetu - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.462/179/2020 al Judecătoriei Babadag - Secția mixtă, în Dosarul nr. 4.768/204/2020 al Judecătoriei Câmpina - Secția civilă și în Dosarul nr. 1.681/242/2020 al Judecătoriei Huedin.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 2.128D/2020, nr. 2.302D/2020, nr. 2.325D/2020, nr. 104D/2021, nr. 164D/2021, nr. 167D/2021, nr. 244D/2021, nr. 248D/2021, nr. 302D/2021, nr. 390D/2021, nr. 391D/2021, nr. 411D/2021, nr. 416D/2021, nr. 900D/2021, nr. 1.016D/2021, nr. 1.018D/2021, nr. 1.157D/2021, nr. 1.268D/2021, nr. 1.324D/2021, nr. 1.530D/2021, nr. 1.537D/2021, nr. 1.685D/2021, nr. 1.782D/2021, nr. 1.783D/2021, nr. 1.896D/2021, nr. 2.077D/2021, nr. 2.080D/2021, nr. 2.106D/2021, nr. 2.114D/2021, nr. 2.143D/2021, nr. 2.163D/2021, nr. 2.238D/2021, nr. 2.524D/2021, nr. 2.539D/2021, nr. 2.594D/2021, nr. 2.693D/2021, nr. 2.717D/2021, nr. 3.345D/2021 și nr. 3.834D/2021 la Dosarul nr. 1.632D/2020.
6.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.128D/2020, nr. 2.302D/2020, nr. 2.325D/2020, nr. 104D/2021, nr. 164D/2021, nr. 167D/2021, nr. 244D/2021, nr. 248D/2021, nr. 302D/2021, nr. 390D/2021, nr. 391D/2021, nr. 411D/2021, nr. 416D/2021, nr. 900D/2021, nr. 1.016D/2021, nr. 1.018D/2021, nr. 1.157D/2021, nr. 1.268D/2021, nr. 1.324D/2021, nr. 1.530D/2021, nr. 1.537D/2021, nr. 1.685D/2021, nr. 1.782D/2021, nr. 1.783D/2021, nr. 1.896D/2021, nr. 2.077D/2021, nr. 2.080D/2021, nr. 2.106D/2021, nr. 2.114D/2021, nr. 2.143D/2021, nr. 2.163D/2021, nr. 2.238D/2021, nr. 2.524D/2021, nr. 2.539D/2021, nr. 2.594D/2021, nr. 2.693D/2021, nr. 2.717D/2021, nr. 3.345D/2021 și nr. 3.834D/2021 la Dosarul nr. 1.632D/2020, care a fost primul înregistrat.
7.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, astfel că pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (5) tezele a doua
și
a treia din Legea nr. 77/2016
și, ca neîntemeiată, a excepției care privește celelalte dispoziții legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
8.
Prin Încheierea din 23 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.032/320/2020/a1, Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
articolului unic pct. 2 ,
3
și
8
al
Legii nr. 52/2020 , precum și a legii, în integralitatea sa, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.632D/2020).
9.
Prin Încheierea din 28 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.162/320/2020/a1, Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , în integralitatea sa, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București și First Bank - S.A. din București - Sucursala Târgu Mureș într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 302D/2021).
10.
Prin Încheierea din 30 octombrie 2020 pronunțată în Dosarul nr. 5.336/288/2020, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
articolului unic pct. 2 ,
3 ,
5
și
8 din Legea nr. 52/2020 , precum și a legii, în integralitatea sa, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.128D/2020).
11.
Prin Încheierea din 18 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.543/288/2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, precum și a prevederilor
art. 4 alin. (1^1) lit. a)
și
b)
și ale
art. 4 alin. (1^2)
(1^3)
și
(4) din Legea nr. 77/2016 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.539D/2021).
12.
Prin Încheierea din 25 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.941/331/2020, Judecătoria Vălenii de Munte a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, precum și a prevederilor
art. 4 alin. (1^1) lit. a)
și
b) , ale
art. 4 alin. (1^2) ,
(1^3)
și
(4)
și ale
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.302D/2020).
13.
Prin Sentința nr. 15.506 din 20 noiembrie 2020 pronunțată în Dosarul nr. 13.402/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 1
-
7 din Legea nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.325D/2020).
14.
Prin Încheierea din 11 decembrie 2020 pronunțată în Dosarul nr. 16.698/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, precum și a prevederilor
art. 4 alin. (1^1) lit. a)
și
b) , ale
art. 4 alin. (1^2) ,
(1^3)
și
(4) , ale
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , astfel cum au fost introduse, respectiv modificate prin
pct. 2 ,
3
și
8 din Legea nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 167D/2021).
15.
Prin Încheierea din 10 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 14.941/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
articolului unic pct. 2 ,
3
și
5 din Legea nr. 52/2020 , precum și a legii, în ansamblul său, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 244D/2021).
16.
Prin Încheierea din 18 noiembrie 2020 pronunțată în Dosarul nr. 13.297/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, precum și a dispozițiilor
art. 4 alin. (1^1)-(1^3)
și
(4) , ale
art. 4 alin. (1^1) lit. a)
și
b)
și ale
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , astfel cum au fost introduse, respectiv modificate prin Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 248D/2021).
17.
Prin încheierile din 24 februarie și 5 aprilie 2021, pronunțate în dosarele nr. 28.105/4/2020 și nr. 29.935/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (dosarele nr. 1.016D/2021 și nr. 1.324D/2021).
18.
Prin Încheierea din 26 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.372/4/2021, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic din Legea nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.524D/2021).
19.
Prin Încheierea din 2 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 16.259/300/2020, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 2 , [cu referire la
art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016 ],
pct. 3
[cu referire la a rt. 4 alin. (3)
și
(4) din Legea nr. 77/2016 ] din
Legea nr. 52/2020 , precum și a legii, în întregul său, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.693D/2021).
20.
Prin Încheierea din 17 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.311/300/2020, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, precum și a prevederilor
art. 4 alin. (1^1)-(1^3)
și
(4) din Legea nr. 77/2016 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 104D/2021).
21.
Prin Încheierea din 9 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.165/300/2021, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, și, în mod particular, a prevederilor
articolului unic pct. 2 ,
3 ,
5
și
8 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.077D/2021).
22.
Prin Încheierea din 8 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 12.333/300/2020, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, și, în mod particular, a prevederilor
articolului unic pct. 2 ,
3
și
5 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.114D/2021).
23.
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 14.084/233/2020, Judecătoria Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 1-8 din Legea nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 164D/2021).
24.
Prin Încheierea din 13 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 17.170/233/2020, Judecătoria Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 1-8 din Legea nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.782D/2021).
25.
Prin Încheierea din 14 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.787/280/2020, Judecătoria Pitești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 411D/2021).
26.
Prin încheierile nr. 3.397 din 17 martie 2021, nr. 3.509 din 12 martie 2021 și nr. 6.985 din 19 mai 2021, pronunțate în dosarele nr. 13.116/212/2020/a1, nr. 18.756/212/2020/a1 și nr. 16.612/212/2020/a1, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
articolului unic pct. 2 ,
3
și
5 din Legea nr. 52/2020 , precum și a legii, în ansamblul său, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București în dosare având ca obiect darea în plată (dosarele nr. 900D/2021, nr. 1.530D/2021 și nr. 2.080D/2021).
27.
Prin Încheierea nr. 5.707 din 20 aprilie 2021 pronunțată în Dosarul nr. 25.233/212/2020/a1, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 4 alin. (1^1)-(1^3) ,
(3)
și
(4) , ale
art. 5 alin. (3^1) , ale
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, precum și a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.783D/2021).
28.
Prin Încheierea nr. 6.148 din 28 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 24.827/212/2020/a1, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 4 alin. (1^1)-(1^3)
și
(4) , ale
art. 4 alin. (1^1) lit. b) , ale
art. 5 alin. (3^1)
și ale
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, precum și ale
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.896D/2021).
29.
Prin Încheierea nr. 7.702 din 2 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 21.816/212/2020/a1, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.717D/2021).
30.
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 12.424/271/2020, Judecătoria Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 2 ,
3
și
5 din Legea nr. 52/2020 , precum și a legii, în ansamblul său, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 391D/2021).
31.
Prin Încheierea din 18 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.320/271/2020, Judecătoria Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.537D/2021).
32.
Prin Încheierea din 22 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 14.720/197/2020, Judecătoria Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 2 , și
5 din Legea nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 416D/2021).
33.
Prin Încheierea din 12 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 15.120/196/2020, Judecătoria Brăila - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 2 ,
3 ,
5
și
8 din Legea nr. 52/2020 , precum și a legii, în integralitatea sa, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.018D/2021).
34.
Prin încheierile din 17 decembrie 2020 și 22 februarie 2021, pronunțate în dosarele nr. 13.675/281/2020 și nr. 11.191/281/2020, Judecătoria Ploiești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016
introduse prin
pct. 2
al
articolului unic din Legea nr. 52/2020 , a dispozițiilor în ceea ce privește prezumția de impreviziune bazată pe creșterea obligației lunare de plată, a dispozițiilor ce vizează prevalența echilibrării contractului introdusă prin
pct. 3
al
articolului unic din Legea nr. 52/2020 , a dispozițiilor referitoare la forma actuală a dispozițiilor
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , text introdus prin
pct. 8
al
articolului unic din Legea nr. 52/2020 , precum și a
Legii nr. 52/2020 , în integralitatea sa, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București în dosare având ca obiect darea în plată (dosarele nr. 390D/2021 și nr. 1.157D/2021).
35.
Prin Încheierea din 9 iulie 2021 pronunțată în Dosarul nr. 22.430/281/2020, Judecătoria Ploiești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, a prevederilor
art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016
introduse prin
pct. 2
al
articolului unic din Legea nr. 52/2020 , precum și ale
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016
introduse prin
pct. 3
al
articolului unic din Legea nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.594D/2021).
36.
Prin Încheierea din 3 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 25.948/325/2020, Judecătoria Timișoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
articolului unic pct. 2 ,
3
și
8 din Legea nr. 52/2020 , precum și ale legii, în ansamblul său, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.268D/2021).
37.
Prin Încheierea din 12 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 13.040/200/2020, Judecătoria Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.685D/2021).
38.
Prin Încheierea din 3 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.675/303/2021, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 2 ,
3 ,
5
și
8 din Legea nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.106D/2021).
39.
Prin Încheierea din 7 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.721/1.748/2021, Judecătoria Cornetu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 2 din Legea nr. 52/2020 , excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.143D/2021).
40.
Prin Încheierea din 17 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 16.597/1.748/2020, Judecătoria Cornetu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 2 , cu referire la
art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016 ,
pct. 3 , cu referire la
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 , și
pct. 8 , cu referire la
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , astfel cum au fost introduse prin
Legea nr. 52/2020 , precum și a
Legii nr. 52/2020 , în integralitatea sa, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.238D/2021).
41.
Prin Încheierea din 14 aprilie 2021 pronunțată în Dosarul nr. 1.462/179/2020, Judecătoria Babadag - Secția mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 2 , cu referire la
art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016 ,
pct. 3 , cu referire la
art. 4 alin. (3)
și
(4) din Legea nr. 77/2016 ,
pct. 5 , cu referire la
art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016 , și
pct. 8 , cu referire la
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 52/2020 , precum și a
în integralitatea sa, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.163D/2021).
42.
Prin Încheierea din 14 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.768/204/2020, Judecătoria Câmpina - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 2 ,
3
și
8 din Legea nr. 52/2020 , precum și a
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 3.345D/2021).
43.
Prin Încheierea din 25 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.681/242/2020, Judecătoria Huedin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
articolului unic pct. 2 ,
3 ,
5 din Legea nr. 52/2020 , precum și a
Legii nr. 52/2020 , în integralitatea sa, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 3.834D/2021).
44.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că legea a fost foarte sumar motivată, în condițiile în care accesibilitatea și previzibilitatea legii sunt cerințe ale principiului securității raporturilor juridice, constituind garanții împotriva arbitrarului, iar rolul controlului de constituționalitate este de a asigura aceste garanții opuse oricărei intervenții legislative arbitrare. De asemenea, se arată că legea este neclară.
45.
În acest context, se subliniază că legea a fost adoptată fără avizul Băncii Naționale a României (în procedura de elaborare a actului normativ), cel al Consiliului Legislativ și cel al Consiliului Economic și Social. Astfel, în contextul
Deciziei Curții Constituționale nr. 731 din 6 noiembrie 2019 , în urma reluării procedurii legislative, legiuitorul ar fi trebuit să solicite, din nou, avizul Consiliului Legislativ și al Consiliului Economic și Social. De altfel, legea contravine și considerentelor
deciziilor Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016
și
nr. 731 din 6 noiembrie 2019 .
46.
Textul
art. 4 alin. (1^1) lit. b) din Legea nr. 77/2016
nu îndeplinește cerința de a fi neechivoc, fiind susceptibil de interpretări multiple și arbitrare. Astfel, pe de o parte, s-ar putea susține îndeplinirea condiției de creștere cu 50% a obligației de plată lunare atunci când aceasta se raportează la nivelul obligației de plată din luna precedentă sau chiar la oricare dintre obligațiile de plată anterioare, iar această creștere este constantă pe o perioadă de cel puțin 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată. Pe de altă parte, nu este exclusă nici interpretarea potrivit căreia creșterea de peste 50% se raportează la prima astfel de obligație lunară de plată, imediat ulterioară încheierii contractului de finanțare.
47.
Prin reglementarea unor prezumții absolute de impreviziune, posibilitatea creditorului de a dovedi neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a dării în plată devine iluzorie. Din economia actului normativ, nu se poate deduce ce înseamnă reechilibrarea contractului și care sunt cazurile în care devine efectiv incidentă. În egală măsură, destinatarul normei nu poate înțelege nici ce a dorit legiuitorul să exprime prin sintagma „imposibilitate vădită de continuare a contractului“.
48.
Pragul de 52,6% este arbitrar pentru că, în realitate, nu există nicio justificare bazată pe un studiu de impact din punct de vedere economic și financiar. De altfel, o astfel de reglementare contravine și principiului nominalismului monetar prevăzut de
49.
De asemenea, a statua că o fluctuație pe o perioadă de 6 luni ar îndeplini condițiile adecvate pentru intervenția legiuitorului în vederea echilibrării contractului de credit este în totală contradicție cu ceea ce a stabilit Curtea Constituțională în jurisprudența sa. Astfel, reglementarea nu distinge în funcție de durata creditului, tratând în mod egal debitorii care au contractat credite pe termen scurt cu cei care au încheiat credite pe termen lung (de regulă, 30 de ani), în condițiile în care este evident că în cazul ultimei categorii se pot înregistra fluctuații valutare mai mari în decursul unei perioade mai îndelungate de timp. Fluctuația poate opera și în favoarea debitorului, iar perioada de referință de 6 luni este prea scurtă raportat la un credit contractat pe 20-30 de ani, ceea ce o face irelevantă.
50.
De asemenea, prin aplicarea retroactivă a prevederilor
și în cazul contractelor în curs de derulare se ajunge la încălcarea principiului neretroactivității legii civile în contextul în care legiuitorul a reglementat noi cazuri de impreviziune care nu existau sub imperiul
vechiului Cod civil , lege care guvernează contractele analizate.
51.
Mai mult decât atât, deși nu există nicio legătură între procedura dării în plată și raportările la Biroul de credit, redactarea defectuoasă a textului de lege criticat interzice orice raportare a debitorului și a altor persoane implicate în procedura dării în plată, până la finalizarea sa. Or, o asemenea soluție legislativă contravine principiului securității juridice (prin lipsa încadrării în ansamblul actelor normative), instituind, în același timp, un privilegiu pentru debitor, privilegiu nejustificat prin prisma prevederilor constituționale invocate.
52.
Textul
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016
este neclar întrucât nu se poate înțelege care este faptul prezumat. Or, instanța de contencios constituțional, prin
Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019 , a declarat ca fiind neconstituțională o soluție legislativă similară.
53.
Așadar, legea nu este clară, instituie prezumții absolute care împiedică accesul liber la justiție al creditorului și, mai mult decât atât, încalcă deciziile Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016
și
Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019 .
54.
Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 1.632D/2020, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar în Dosarul nr. 302D/2021 că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
55.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.128D/2020, contrar dispozițiilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, iar, în Dosarul nr. 2.539D/2021, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.
56.
Judecătoria Vălenii de Munte apreciază, în Dosarul nr. 2.302D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.
57.
Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.693D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în dosarele nr. 2.325D/2020 și nr. 2.524D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte, în dosarele nr. 167D/2021, nr. 244D/2021, nr. 248D/2021 și nr. 1.324D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, iar în Dosarul nr. 1.016D/2021, contrar dispozițiilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.
58.
Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază, în dosarele nr. 104D/2021, nr. 2.077D/2021 și nr. 2.114D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
59.
Judecătoria Galați - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 164D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.
60.
Judecătoria Galați - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 1.782D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
61.
Judecătoria Pitești - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 411D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
62.
Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază, în dosarele nr. 900D/2021 și nr. 2.717D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte, în Dosarul nr. 2.080D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, iar, în dosarele nr. 1.530D/2021, nr. 1.783D/2021 și nr. 1.896D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
63.
Judecătoria Oradea - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 391D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte, iar, în Dosarul nr. 1.537D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
64.
Judecătoria Brașov - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 416D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.
65.
Judecătoria Brăila - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 1.018D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
66.
Judecătoria Ploiești - Secția civilă apreciază, în dosarele nr. 390D/2021, nr. 1.157D/2021 și nr. 2.594D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
67.
Judecătoria Timișoara - Secția I civilă apreciază, în Dosarul nr. 1.268D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
68.
Judecătoria Buzău - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 1.685D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
69.
Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă, contrar dispozițiilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 2.106D/2021.
70.
Judecătoria Cornetu - Secția civilă apreciază, în dosarele nr. 2.143D/2021 și nr. 2.238D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.
71.
Judecătoria Babadag - Secția mixtă apreciază, în Dosarul nr. 2.163D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.
72.
Judecătoria Câmpina - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 3.345D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.
73.
Judecătoria Huedin apreciază, în Dosarul nr. 3.834D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
74.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
75.
Guvernul apreciază, în Dosarul nr. 2.128D/2020, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, prin prisma încălcării
art. 1 alin. (5)
și a
art. 147 alin. (4) din Constituție , conducând la neconstituționalitatea legii, în ansamblul său, pentru lipsa avizului Băncii Naționale a României, respectiv la neconstituționalitatea soluțiilor normative cuprinse la
articolul unic pct. 2 din Legea nr. 52/2020 , cu referire la
art. 4 alin. (1^1) lit. b) din Legea nr. 77/2016
și la pct. 8 din Legea nr. 52/2020, cu referire la
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 . De asemenea, în același dosar, Guvernul a apreciat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă prin prisma criticilor privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale
art. 21 alin. (3) , ale
art. 44 ,
45
și
124 , ale
art. 136 alin. (5)
și, neîntemeiată, prin prisma pretinsei încălcări a dispozițiilor constituționale ale
art. 15 alin. (2) .
76.
În Dosarul nr. 416D/2021, Guvernul a apreciat că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, prin prisma încălcării
art. 1 alin. (5)
și
art. 147 alin. (4) din Constituție , conducând la neconstituționalitatea legii, în ansamblul său, pentru lipsa avizului Băncii Naționale a României, respectiv la neconstituționalitatea soluțiilor normative cuprinse la
articolul unic pct. 2 din Legea nr. 52/2020 , cu referire la
art. 4 alin. (1^1) lit. b) din Legea nr. 77/2016 , și
pct. 8 din Legea nr. 52/2020 , cu referire la
art. 8 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 77/2016 .
De asemenea, Guvernul a considerat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă față de criticile de neconstituționalitate raportate la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale
art. 11 , ale
art. 20 alin. (2) , ale
art. 57
și
124 din Constituție
și, neîntemeiată, prin prisma pretinsei încălcări a dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (4) , ale
art. 15 alin. (2) , ale
art. 16 , ale
art. 21 alin. (3) , ale
art. 44 ,
45 ,
53 ,
126 , ale
art. 135 ,
art. 136 alin. (5)
și ale
art. 148 .
77.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
78.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
79.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie prevederile
pentru modificarea și completarea
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020. Având în vedere
art. 62 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, dar și voința reală a autoarelor excepției de neconstituționalitate (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006;
Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012;
Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017), Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile
art. 4 alin. (1^1)-(1^3) ,
(3)
și
(4) , ale
art. 5 alin. (3^1)
și ale
art. 8 alin. (5) tezele a doua
și
a treia din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 52/2020 , sub aspectul criticilor de neconstituționalitate intrinsecă, precum și
Legea nr. 52/2020 , în ansamblul său, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate extrinsecă. Textele legale criticate în mod punctual au următorul cuprins:
–
Articolul 4
alin. (1^1)-(1^3), (3) și (4):
(1^1)
Reprezintă impreviziune:
a)
pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit;
b)
pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.
(1^2)
În scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menținerea pragurilor valorice prevăzute la alin. (1^1) lit. a) și b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată.
(1^3)
Prezumțiile prevăzute la alin. (1^1) au caracter absolut. Creditorul care formulează contestație, conform
art. 7 , are obligația de a dovedi omisiunea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la
alin. (1) lit. a)
-
d) .
[...]
(3)
Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condițiile
art. 5
sau
art. 8 alin. (5) .
(4)
Echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilității vădite a continuării sale.;
–
Articolul 5
alin. (3^1): „(3^1) Pe perioada notificării, precum și pe perioada soluționării cererilor prevăzute la
art. 7
și
8 , este interzisă înscrierea în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanți sau rău-platnici a debitorului care a efectuat notificarea prevăzută la
art. 5 alin. (1) , indiferent dacă înscrierea ar fi efectuată din inițiativa creditorului sau a unei autorități centrale sau locale. Dispozițiile prezentului alineat sunt aplicabile în mod corespunzător și persoanelor și procedurilor la care se referă
art. 6
și, respectiv,
art. 8 alin. (5 ).“;
–
Articolul 8
alin. (5) tezele a doua și a treia: „(5) [...] Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispozițiile
art. 4 alin. (1^3)
se aplică în mod corespunzător.“
80.
În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale reglementate de
art. 1 alin. (3)
-
(5)
privind principiul statului de drept, al separației puterilor în stat, al legalității, al calității legii și al securității juridice,
art. 15 alin. (2)
privind neretroactivitatea legii,
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în fața legii,
art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil,
art. 44
- Dreptul de proprietate privată,
art. 45
- Libertatea economică,
art. 53
- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,
art. 124
- Înfăptuirea justiției,
art. 136 alin. (5)
privind proprietatea privată,
art. 141
- Consiliul Economic și Social și
art. 147 alin. (4)
privind efectele deciziilor Curții Constituționale. Din analiza excepției de neconstituționalitate se poate deduce în mod rezonabil că autoarele acesteia au înțeles să invoce și prevederile constituționale ale
art. 79
- Consiliul Legislativ.
81.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate ale
art. 4 alin. (1^1)-(1^3) ,
(3)
și
(4) , ale
art. 5 alin. (3^1)
și ale
art. 8 alin. (5) tezele a doua
și
a treia din Legea nr. 77/2016 , precum și asupra
Legii nr. 52/2020 , în ansamblul său, prin
Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 21 septembrie 2021.
82.
Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă, referitoare la faptul că la adoptarea
nu a fost solicitat un aviz al Băncii Naționale a României, potrivit
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004
privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 30 iunie 2004, Curtea a statuat că Banca Națională a României nu este o instituție de rang constituțional, nefiind reglementată prin
Constituție , astfel că solicitarea avizului său nu reprezintă un standard de constituționalitate, și că în discuție este o chestiune de drept civil, respectiv reglementarea ipotezelor de impreviziune care pot duce la încetarea contractului de credit prin darea în plată a imobilului ipotecat, astfel că nu intră în atribuțiile Băncii Naționale a României avizarea cazurilor de impreviziune, operațiune esențialmente de drept civil. Prin urmare, Curtea a reținut că
Legea nr. 52/2020 , în ansamblul său, nu încalcă
art. 1 alin. (3)
și
(5) din Constituție
prin raportare la
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 .
83.
Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate, Curtea a reținut că acestea vizează în principal problema reglementării unor prezumții absolute de impreviziune. Pentru a determina dacă acestea se plasează în sfera riscului supraadăugat al contractului de credit, trebuie să aibă în vedere criteriile consistenței valorice și persistenței temporale a fluctuației în sensul
Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 29 ianuarie 2020. Pe baza acestor criterii, legea analizată a fixat (i) consistența valorică a diferenței de curs valutar dintre valoarea monedei naționale și a celei străine la un procent de 52,6% raportată la data contractării creditului și (ii) persistența temporală circumscrisă la o perioadă de 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată, perioadă în care diferența de curs valutar antereferită trebuie să se mențină.
84.
Cu privire la consistența valorică a diferenței de curs, Curtea a reținut că
art. 4 alin. (1^1) lit. a) din Legea nr. 77/2016
reglementează o prezumție de impreviziune care valorifică o creștere a cursului valutar de peste 50%, ceea ce reprezintă o abatere de la obișnuitul unor fluctuații valutare. Curtea a subliniat faptul că încheierea contractelor în monedă străină implică un risc valutar, risc care nu se poate transforma de plano într-o cauză de încetare a utilității sociale a contractului de credit. Prin urmare, riscul valutar nu are valențe subiective, ci obiective, astfel că impreviziunea întemeiată pe acesta nu ține seama de tipul sau durata contractului de credit sau de percepția ulterioară sau în timp a debitorului/creditorului. Ceea ce contează este ca legea să prezume că un risc valutar de o anumită consistență nu a putut face obiectul in concreto al unei previzionări de către niciuna dintre părțile contractului, trecând dincolo de puterea de prevedere a acestora. Faptul că legiuitorul nu a reglementat în mod distinct diferențele de risc valutar care se constituie în cazuri de impreviziune în funcție de durata contractului de credit nu demonstrează decât că toate situațiile trebuie tratate cu aceeași unitate de măsură, evitându-se, astfel, eventuale situații de inegalitate între debitori/creditori, după caz. Mai mult, pentru a preveni astfel de situații, creditorii (profesioniști) trebuie să fie diligenți și să stabilească în contractele de credit clauze care să evite intervenirea unui astfel de caz de impreviziune. Nu este rolul Curții Constituționale să clasifice contractele de credit în contracte pe durată scurtă, medie sau lungă, în funcție de care să stabilească un anumit regim juridic sub aspectul reținerii impreviziunii și astfel să impună ea însăși anumite praguri pentru consistența valorică a diferenței de curs valutar.
85.
Cu privire la consistența temporală a diferenței de curs valutar, Curtea a reținut că menținerea pe o durată de 6 luni a diferenței de 52,6% dintre cursul actual și cel existent la data încheierii contractului de credit relevă un caracter constant, continuu, ireversibil al fluctuației, care nu este una temporară/circumstanțială/particulară. Nu este rolul Curții să stabilească dacă această perioadă trebuia să fie mai mare, ci doar de a se asigura că este o perioadă rațională și care previne arbitrarul.
86.
O altă chestiune invocată sub aspectul cerințelor de calitate a legii a fost aceea a stabilirii procentului care se subsumează riscului inerent și a celui care intră în registrul riscului supraadăugat. Această critică nu ține seama de conținutul normativ al textului analizat, care nu cuprinde vreo referire la un anumit procent care ar ține de riscul inerent, ci stabilește pur și simplu că dacă se atinge o asemenea diferență valorică între cursul monedei străine de la momentul contractării creditului și cel de la momentul invocării impreviziunii, intervenirea impreviziunii este prezumată, iar debitorul are opțiunea de a da în plată imobilul ipotecat.
87.
Criticile vizând situația creditelor reeșalonate/ restructurate aduc în discuție o problemă de aplicare a legii. În cazul contractului prin care se modifică contractul inițial în sensul prelungirii termenului de plată [reeșalonarea], cauza de impreviziune se raportează tot la data încheierii contractului de credit inițial, capitalul nefiind afectat, ci doar plata acestuia urmând să se realizeze într-un interval temporal mai extins. În cazul creditelor deja restructurate, este o problemă distinctă în sensul că dacă (i) principalul sumei de plată (capitalul) a format obiectul unei negocieri între părți, diminuându-se, invocarea acestei cauze de impreviziune devine posibilă numai prin raportare la această nouă dată și dacă (ii) a fost stinsă obligația inițială prin încheierea în mod subsecvent a unui nou contract între debitor și creditor, invocarea acestei cauze de impreviziune devine posibilă numai prin raportare la această nouă dată. Redimensionarea capitalului constituie o modificare esențială a contractului inițial încheiat, astfel că modificările contractuale care afectează capitalul produc efecte și în privința datei la care se raportează această cauză de impreviziune, data încheierii contractului de credit fiind data încheierii actului care „restructurează“ capitalul.
88.
Raportat la criticile de neconstituționalitate referitoare la faptul că instanțele naționale s-au pronunțat deseori cu privire la imposibilitatea calificării fluctuațiilor valutare drept caz de impreviziune, iar aceste constatări se bucură de autoritate de lucru judecat, Curtea a observat că, potrivit noului cadru normativ, fluctuațiile valutare de peste 52,6% reprezintă impreviziune, astfel că instanțele judecătorești nu mai au competența de a decide ele însele dacă sau în ce măsură fluctuația valutară poate fi calificată drept impreviziune. Întrucât legea a reglementat, printr-o definiție legală, o prezumție absolută de impreviziune, instanța judecătorească trebuie să o aplice în consecință. Totodată, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești se raportează la norma aflată în vigoare, pe baza căreia a fost pronunțată, și nu împiedică modificarea acesteia. De altfel, în sistemul constituțional românesc, hotărârea judecătorească pronunțată de instanțele judecătorești ordinare nu constituie un izvor formal al dreptului. Prin urmare, noua reglementare nu încalcă exigențele de calitate a legii, din moment ce este comprehensibil faptul că se aplică și acelor contracte de credit în raport cu care, anterior intrării în vigoare a noii legi, instanțele judecătorești au considerat ca fiind întrunite condițiile impreviziunii sub imperiul vechii reglementări.
89.
Prin urmare, Curtea a constatat că
art. 4 alin. (1^1) lit. a) ,
alin. (1^2)
și
(1^3) din Legea nr. 77/2016
nu încalcă
art. 1 alin. (5) ,
art. 44
și
art. 147 alin. (4) din Constituție .
90.
A doua prezumție reglementată valorifică creșterea obligației de plată lunare de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. Întrucât obligația lunară de plată (rată lunară) constă din capital plus dobândă, rezultă că o creștere cu 50% a ratei lunare trebuie să fie determinată de creșterea dobânzii cu cel puțin același cuantum procentual. Această prezumție valorifică în latura sa de consistență valorică două aspecte: ponderea dobânzii în cadrul obligației lunare de plată și, corelativ acesteia, creșterea cu minimum 50% a dobânzii, care duce la creșterea cu cel puțin 50% a ratei lunare. Aceasta este condiția de consistență valorică, în timp ce criteriul persistenței temporale este menținerea pe o durată de 6 luni consecutive a acestei situații. Raportarea se face la rata precedentă perioadei de 6 luni consecutive în care trebuie să se mențină această creștere. Nu este rolul Curții să stabilească dacă această fluctuație a valorii obligației lunare de plată determinată de creșterea dobânzii trebuia să fie de 50%-100%, ci doar să se asigure că este o fluctuație rațională luată în calcul și care previne arbitrarul. Or, cele de mai sus indică o abatere de la riscul inerent contractului de credit. Prin urmare,
art. 4 alin. (1^1) lit. b) ,
alin. (1^2)
și
(1^3) din Legea nr. 77/2016
nu încalcă
art. 1 alin. (5) ,
art. 44
și
art. 147 alin. (4) din Constituție .
91.
Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016
în raport cu
art. 1 alin. (5)
și
art. 21 alin. (3) din Constituție , Curtea a arătat că, de principiu, o cauză întemeiată pe dispozițiile
poate parcurge 4 faze (2 extrajudiciare și 2 judiciare), iar în cadrul acestei proceduri se interpune
art. 4 alin. (4)
din lege, care stabilește că „Echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilității vădite a continuării sale“. Curtea a reținut că întreaga procedură reglementată de
include ideea de adaptare a contractului, astfel că fiecare fază a acestei proceduri implică aplicarea cu prioritate a soluției de adaptare a contractului în raport cu cea de încetare a acestuia. Astfel, în cele două faze extrajudiciare, cele două părți pot negocia atât adaptarea, cât și încetarea contractului de credit, iar dacă se ajunge la un acord în acest sens, fără intervenția instanței, fie creditorul nu mai formulează contestație, fie debitorul nu mai formulează acțiunea în stingerea creanței, după caz. Optându-se pentru soluția adaptării contractului se ajunge la evitarea încetării contractului de credit prin darea în plată a bunului imobil ipotecat, ceea ce reprezintă o aplicare fidelă a
art. 4 alin. (4) teza întâi
din lege. Prin urmare, dacă
art. 4 alin. (4) teza întâi
din lege este o reglementare de principiu care privește relația dintre debitor și creditor, atrăgându-le atenția asupra necesității menținerii utilității sociale a contractului de credit, teza a doua aduce în discuție obligația instanței judecătorești de a aplica - în mod prioritar - soluția adaptării contractului.
92.
Curtea a stabilit că atât debitorul, pe cale reconvențională în cadrul contestației, cât și creditorul, în cadrul acțiunii în stingerea creanței, pot formula cereri de adaptare a contractului de credit. Posibilitatea formulării unor astfel de cereri reconvenționale trebuie recunoscută în fiecare fază procesuală în parte întrucât, pe de o parte, evită multiplicarea corespunzătoare a cererilor formulate de debitor și creditor, astfel că partea nu mai trebuie să formuleze o nouă cerere de adaptare a contractului prin mijlocirea dreptului comun, iar, pe de altă parte, asigură egalitatea juridică între cele două părți. Prin urmare, ca o exigență a dreptului la un proces echitabil, prin aplicarea
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 , cererea de adaptare a contractului poate fi formulată atât în contestație, cât și în acțiunea în stingerea obligației.
93.
În ipoteza intervenirii acordului părților pentru adaptarea contractului în cursul fazelor judiciare, instanța judecătorească va dispune adaptarea acestuia. În schimb, în măsura în care nu se întrunește un asemenea acord, va evalua dacă în cauză există o imposibilitate vădită a continuării contractului, încetarea acestuia dispunându-se doar în această situație. Stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și transmiterea dreptului de proprietate către creditor echivalează cu încetarea contractului, însă
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016
stabilește că aceasta reprezintă o ultimă soluție aplicabilă în situația constatării impreviziunii, astfel că părțile trebuie să depună toate diligențele pentru menținerea utilității sociale a contractului, iar instanța judecătorească trebuie să urmărească, în mod firesc, continuarea contractului. De aceea, ca regulă, instanța trebuie să dispună adaptarea contractului de credit, cu excepția situației în care este demonstrată existența unei imposibilități vădite de continuare a acestuia. Această imposibilitate nu se analizează prin raportare la situația patrimonială a debitorului, pentru că nu există nicio relație între impreviziunea în contracte și situația financiară a debitorului, impreviziunea exprimând o tensiune intracontractuală, și nu una personală, ce transcende cadrului strict contractual. Așadar, sintagma „imposibilitate vădită a continuării contractului de credit“ se raportează întotdeauna la drepturile și obligațiile rezultate din contractul de credit, instanța judecătorească neputând realiza un inventar al situației patrimoniale a debitorului pentru a decide adaptarea sau încetarea contractului.
94.
În deciziile sale cu privire la
Legea nr. 77/2016 , Curtea a trebuit ea însăși să delimiteze impreviziunea de situația patrimonială actuală a debitorului (spre exemplu,
Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 12 septembrie 2018), tocmai pentru că, în mod greșit, instanțele judecătorești analizau și administrau un probatoriu pentru a determina situația materială a debitorului în vederea stabilirii unei afectări a echilibrului contractual, considerând că în acest mod se evaluează starea de impreviziune a contractului de credit. Or, echilibrul contractual în ipoteza contractului de credit nu se determină prin raportare la întregul patrimoniu al debitorului sau la posibilitățile sale financiare de rambursare a împrumutului, ci prin raportare strictă la conținutul clauzelor contractuale. Astfel, materializarea riscului supraadăugat are un efect direct asupra acestor clauze și, în consecință, generează în mod automat dezechilibrul contractual ( Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019 , precitată, paragraful 51). Prin urmare, odată constatată impreviziunea potrivit conținutului matematic al
art. 4 alin. (1^1)-(3) din Legea nr. 77/2016 , instanța judecătorească poate dispune adaptarea contractului de credit. În măsura în care executarea contractului este excesiv de oneroasă sub aspectul drepturilor și obligațiilor derivând din chiar prevederile sale, acesta își pierde utilitatea socială, fiind, așadar, imposibilă/irațională continuarea sa; în acest caz, instanța va dispune stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și transmiterea dreptului de proprietate către creditor.
95.
Având în vedere cele expuse, Curtea a constatat că
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016
nu încalcă cerințele de calitate a legii prevăzute de
art. 1 alin. (5) din Constituție , întrucât stabilește în mod clar că soluția adaptării contractului este prioritară încetării acestuia prin darea în plată a imobilului ipotecat, iar pentru a dispune una dintre cele două soluții, oferă instanței judecătorești un criteriu rațional, și anume aprecierea posibilității continuării executării contractului de credit prin raportare strict la prestațiile la care părțile s-au obligat. Totodată, textul criticat nu încalcă
art. 21 alin. (3) din Constituție , pentru că atât debitorul, cât și creditorul în faze procesuale distincte pot formula cereri de adaptare a contractului. Prin urmare,
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016
nu încalcă
art. 1 alin. (5)
și
art. 21 alin. (3) din Constituție .
96.
Cu privire la criticile aduse
art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016 , Curtea reține că acesta nu este decât o consecință firească a
art. 5 alin. (3) , a
art. 7 alin. (4)
și a
art. 8 alin. (3)
din lege, faptul depunerii notificării și al desfășurării procedurilor judiciare consecutive acesteia neputând antrena înscrierea debitorului în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanți sau rău-platnici. Curtea a subliniat în jurisprudența sa că textul criticat este unul de strictă interpretare, care se referă la datoria/penalitățile rezultate din contractul de credit supus notificării, și nu din alte acte/fapte juridice ale debitorului străine acestui contract. Având în vedere cele expuse,
art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016
nu încalcă
art. 44
și
art. 147 alin. (4) din Constituție .
97.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
98.
Curtea reține că dispozițiile
art. 8 alin. (5) tezele a doua
și
a treia din Legea nr. 77/2016
au fost constatate ca fiind neconstituționale prin
Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021 , precitată, motivat de faptul că nu respectă deciziile anterioare ale Curții Constituționale ( Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, și
Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019 , precitată), fiind astfel contrare
art. 147 alin. (4) din Constituție
prin raportare la
art. 1 alin. (5)
și
art. 44 din Constituție .
99.
Pentru a ajunge la această soluție, Curtea a reținut că prezumția legală absolută instituită vizează debitorul împotriva căruia s-a derulat și s-a finalizat o procedură de executare silită, prin vânzarea imobilului cu destinație de locuință, și împotriva căruia se continuă executarea, având ca debit un rest neacoperit ca urmare a vânzării realizate. O asemenea măsură reprezintă o ingerință a statului în dreptul de proprietate privată al creditorului, iar limitarea creanței antereferite numai la valoarea bunului ipotecat, pe motiv că acesta a fost executat silit, aspect căruia i se dă eficiența unei situații de impreviziune, fără ca aceasta să fie una reală și efectivă, nu relevă existența unui scop legitim al ingerinței, constituindu-se mai degrabă într-o măsură socială sau care valorifică o condiție potestativă simplă din partea debitorului, cu consecința privării de proprietate a creditorului asupra unei părți din creanța sa. Prin urmare, aceasta, în realitate, reprezintă o cauză de limitare a răspunderii contractuale a debitorului ce împiedică executarea contractului de credit, în funcție de voința debitorului. Practic, o circumstanță personală, fără legătură cu clauzele contractului, este convertită într-un caz de impreviziune.
100.
Curtea a mai reținut că
art. 8 teza a doua din Legea nr. 77/2016
cuprinde un element de procedură și unul de drept substanțial. Cel de procedură privește faptul că debitorul care apelează la procedura reglementată de
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016
nu o poate face direct, ci prin depunerea unei notificări conform
art. 5 alin. (1)
din aceeași lege. Această reglementare procedurală reprezintă o transpunere în plan normativ a paragrafului 44 din
Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017. În schimb, reglementarea de drept substanțial, și anume prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în
Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019 , afectând
art. 8 teza a doua din Legea nr. 77/2016 . În concepția
Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019 , reținerea impreviziunii pentru un creditor aflat în situația descrisă parcurge etapa notificării, a contestației la notificare, a încheierii actului de dare în plată și, în caz de neconformare a creditorului, etapa de stingere a datoriei izvorâte din contractul de credit. Prin urmare, pentru etapa notificării, ipotezele de impreviziune sunt reglementate de
art. 4 alin. (1^1)-(1^3)
din lege, acestora neputându-le fi alăturată o nouă ipoteză care vizează o eventuală consecință a impreviziunii (faptul că bunul imobil ipotecat a fost executat și că executarea continuă pentru că datoria inițială/accesoriile acesteia nu a/au fost acoperită/ acoperite). Așadar, chiar dacă bunul imobil ipotecat a fost vândut la licitație publică, iar executarea silită continuă, debitorul trebuie să se încadreze în ipotezele de impreviziune prevăzute de
art. 4 alin. (1^1)-(1^3)
din lege pentru a putea solicita stingerea datoriei. În condițiile constatării neconstituționalității tezei a doua, Curtea a constatat și neconstituționalitatea tezei a treia pentru că aceasta devine restrictivă și poate relativiza întreaga procedură prin introducerea unui dubiu, respectiv acela că numai
art. 4 alin. (1^3)
se aplică în mod corespunzător, nu și celelalte dispoziții cuprinse în
art. 4 . Rezultă că, în ipoteza
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , pentru a se reține incidența impreviziunii, devin incidente dispozițiile
art. 4 alin. (1) lit. e)
și
alin. (1^1)-(1^3)
din aceeași lege.
101.
Având în vedere dispozițiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, precum și faptul că actele de sesizare au fost pronunțate anterior publicării
Deciziei nr. 432 din 17 iunie 2021
în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea va respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (5) tezele a doua
și
a treia din Legea nr. 77/2016 .
102.
Desigur, revine instanțelor de judecată competența de a stabili cadrul procesual în care se soluționează litigiul dedus judecății, în funcție de stadiul derulării contractului de credit și de data încheierii acestuia, aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale specifice fiecărei faze procesuale în parte, împreună cu jurisprudența Curții Constituționale asociată acestora (a se vedea, mutatis mutandis,
Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 7 septembrie 2018, paragraful 256).
103.
În ceea ce privește invocarea prevederilor
art. 79
și ale
art. 141 din Constituție , Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, neexistând o încălcare a vreunui drept fundamental. De altfel, Curtea reține că avizul Consiliului Legislativ și cel al Consiliului Economic și Social au fost solicitate potrivit legii.
104.
De asemenea, în ceea ce privește criticile referitoare la lipsa de fundamentare și motivarea insuficientă a actului normativ criticat, Curtea reține că nu are competența de a analiza caracterul justificat sau fundamentat al unei „propuneri legislative“ și nici fundamentarea expunerii de motive a acesteia. Mai mult, controlul de constituționalitate nu vizează propunerile legislative, ci legea adoptată și nepromulgată încă (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 42 din 8 iulie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 iulie 1993).
105.
De altfel, în jurisprudența sa, respectiv
Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragrafele 36-40, Curtea a reținut că nu are competența de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor inițiative legislative. Expunerea de motive și, cu atât mai puțin, modul său de redactare nu au consacrare constituțională. Curtea a reținut că expunerea de motive, prin prisma
art. 1 alin. (5) din Constituție , este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce doar la facilitarea înțelegerii scopului acesteia. Prin urmare, expunerea de motive nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate, metoda de interpretare teleologică. Faptul că expunerea de motive nu este suficient de precisă sau că nu lămurește toate aspectele de conținut ale normei nu duce la concluzia că însăși norma respectivă este neconstituțională pentru acest motiv, expunerea de motive având doar o funcție de suport în interpretarea normei adoptate. Nu este rolul Curții Constituționale să analizeze constituționalitatea legii prin prisma conținutului expunerii de motive. Așadar, controlul de constituționalitate vizează legea ca atare, și nu opțiuni, dorințe sau intenții cuprinse în expunerea de motive (a se vedea, mutatis mutandis,
Decizia nr. 405 din 21 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1232 din 21 decembrie 2022, paragrafele 38-39).
106.
În aceste condiții, pentru toate considerentele de mai sus, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale invocate.
107.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1
-
3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi în privința punctului 1 și cu majoritate de voturi în privința punctului 2,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 alin. (5) tezele a doua
și
a treia din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de First Bank - S.A. din București și de First Bank - S.A. din București - Sucursala Târgu Mureș în Dosarul nr. 6.162/320/2020/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă, de First Bank - S.A. din București în Dosarul nr. 8.032/320/2020/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă, în dosarele nr. 5.336/288/2020 și nr. 2.543/288/2021 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.941/331/2020 al Judecătoriei Vălenii de Munte, în dosarele nr. 13.402/4/2020, nr. 16.698/4/2020, nr. 14.941/4/2020, nr. 13.297/4/2020, nr. 28.105/4/2020 și nr. 29.935/4/2020, nr. 1.372/4/2021 și nr. 16.259/300/2020 ale Judecătoriei Sectorului 4 - Secția civilă, în dosarele nr. 11.311/300/2020, nr. 5.165/300/2021, nr. 12.333/300/2020 ale Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, în dosarele nr. 14.084/233/2020 și nr. 17.170/233/2020 ale Judecătoriei Galați - Secția civilă, în Dosarul nr. 9.787/280/2020 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă, în dosarele nr. 13.116/212/2020/a1, nr. 18.756/212/2020/a1, nr. 16.612/212/2020/a1, nr. 25.233/212/2020/a1, nr. 24.827/212/2020/a1 și nr. 21.816/212/2020/a1 ale Judecătoriei Constanța - Secția civilă, în dosarele nr. 12.424/271/2020 și nr. 10.320/271/2020 ale Judecătoriei Oradea - Secția civilă, în Dosarul nr. 14.720/197/2020 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă, în Dosarul nr. 15.120/196/2020 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă, în dosarele nr. 13.675/281/2020 și nr. 11.191/281/2020 ale Judecătoriei Ploiești - Secția civilă, în Dosarul nr. 22.430/281/2020 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă, în Dosarul nr. 25.948/325/2020 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă, în Dosarul nr. 13.040/200/2020 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.675/303/2021 al Judecătoriei Sectorului 6 - Secția civilă, în dosarele nr. 1.721/1.748/2021 și nr. 16.597/1.748/2020 ale Judecătoriei Cornetu - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.462/179/2020 al Judecătoriei Babadag - Secția mixtă, în Dosarul nr. 4.768/204/2020 al Judecătoriei Câmpina - Secția civilă și în Dosarul nr. 1.681/242/2020 al Judecătoriei Huedin.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași părți în dosarele acelorași instanțe și constată că dispozițiile
art. 4 alin. (1^1)
-
(1^3) ,
(3)
și
(4) , ale
art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și
pentru modificarea și completarea
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Judecătoriei Vălenii de Munte, Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 2 - Secția civilă, Tribunalului Galați - Secția civilă, Judecătoriei Pitești - Secția Civilă, Judecătoriei Constanța - Secția civilă, Judecătoriei Oradea - Secția civilă, Judecătoriei Brașov - Secția civilă, Judecătoriei Brăila - Secția civilă, Judecătoriei Ploiești - Secția civilă, Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă, Judecătoriei Buzău - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă, Judecătoriei Cornetu - Secția civilă, Judecătoriei Babadag - Secția mixtă, Judecătoriei Câmpina - Secția civilă și Judecătoriei Huedin și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.