Decizia nr. 207/2002

Articolul 76

din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 : "Cei interesați pot face contestație împotriva oricărei executări silite, fiecărui act de executare silită efectuat de organele de executare competente, precum și în cazul în care acest organ refuza sa îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

Contestația poate fi facuta și împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanța competența să se pronunțe asupra acestuia.

Contestația se introduce la instanța judecătorească competența potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă.";

-

Articolul 7

din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 : "(1) Contestațiile se soluționează prin decizie motivată, în termen de 30 de zile de la înregistrare.

(2) Decizia se semnează de directorul general al direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar de stat județene, respectiv a municipiului București, sau de directorul general al direcției specializate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, după caz, sau de înlocuitorii acestora."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16:

"(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 21:

"(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

I. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 76 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, Curtea constata ca dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

reglementează situațiile în care cei interesați pot face contestație la instanța competența împotriva oricărei executări silite în materia creanțelor bugetare. Între acestea este și contestația prevăzută la alin. 2 al art. 76 din ordonanța, prin care se extinde sfera contestației la executarea silită a creanțelor bugetare și cu privire la "titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca instanța competența să se pronunțe asupra acestuia". Asadar dispozițiile criticate nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, ci, dimpotriva, îl consolideaza prin aceea ca prevede posibilitatea pentru cei interesați de a formula contestație la executarea silită a unei creanțe bugetare și în cazul în care titlul executoriu s-a constituit pe cale extrajudiciara. Autorul excepției critica aceste dispoziții și pe motiv ca ele ar contraveni prevederilor art. 16 din Constituție, fără însă a indica în ce consta aceasta încălcare.

Curtea constata ca în speta procesul aflat pe rol în fața instanței judecătorești are ca părți o societate comercială și un organ al administrației publice. Prin art. 16 alin. (1) din Constituție este prevăzută egalitatea între cetățeni, asadar între persoane fizice. Ca urmare, referirea la acest text constituțional nu este pertinenta. De altfel, Curtea Constituțională, prin mai multe decizii, a stabilit ca art. 16 alin. (1) garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice (de exemplu, Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996).

Asupra constituționalității dispozițiilor

art. 76 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 78 din 14 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2002, respingând excepția.

Atât considerentele, cat și soluția din aceasta decizie își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, neexistand elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții.

II. Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , argumentat pe încălcarea art. 21 din Constituție, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.

Prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

s-a instituit o procedură administrativ-jurisdicțională de soluționare a contestațiilor depuse de plătitori cu privire la stabilirea obligațiilor bugetare, prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit art. 12 din aceasta ordonanța, deciziile date de organele administrative de jurisdicție în cadrul acestei proceduri pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar hotărârile instanțelor sunt supuse recursului. Având în vedere aceste prevederi, Curtea constata ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

nu împiedica accesul liber la justiție.

În legătură cu legitimitatea constituțională a procedurilor administrativ-jurisdicționale, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat, de principiu, ca instituirea unor astfel de proceduri nu contravine principiilor constituționale.

Existenta unei proceduri prealabile administrativ-jurisdicționale este acceptată și în jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenta prin care, în legătură cu aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, s-a subliniat ca "Ratiuni de flexibilitate și eficienta, care sunt pe deplin compatibile cu protecția drepturilor omului, pot justifica intervenția anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigențele mentionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei" (cazul "Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei", 1981).

Având în vedere cele statuate prin Decizia Plenului nr. 1/1994, precum și jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională retine ca instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este, eo ipso, neconstitutionala.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 76 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 506/2001 , excepție ridicată de Societatea Naționala de Telecomunicații "Romtelecom" - S.A. în Dosarul nr. 1.589/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iulie 2002.