Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 266/2002

referitoare la excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, în ansamblu, precum și a prevederilor art. 10 alin. (1^1) fraza a doua și ale art. 12 alin. (1) fraza a treia, introduse prin aceeași lege în Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

prezumat în vigoare

Data actului: 16 octombrie 2002
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 870 din 3 decembrie 2002
Citat de: 2 acte
Citează: 5 acte
Structură: 1 articol · 21.447 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Decizii de neconstituționalitate 1

Decizia nr. 7/2003 14 ianuarie 2003 referitoare excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 506/2001 pentru ap…

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 506/2001 4 octombrie 2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluționarea conte…

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 506/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, în ansamblu, precum și a prevederilor art. 10 alin. (1^1) fraza a doua și ale art. 12 alin. (1) fraza a treia, introduse prin aceeași lege în

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Exhelios" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 479/CA/2002 al Tribunalului Timiș - Secția comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 septembrie 2002 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 9 octombrie 2002 și apoi pentru data de 16 octombrie 2002.

CURTEA ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 479/CA/2002, Tribunalul Timiș - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 506/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Exhelios" - S.R.L. din Timișoara într-un litigiu având ca obiect anularea unui act de control financiar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

Legea nr. 506/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) raportat la art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituție. Întrucât legea menționată reglementează materia contenciosului administrativ, care aparține domeniului legii organice, se impunea să fie adoptată cu votul majorității fiecărei Camere a Parlamentului. Însă această lege nu a fost adoptată cu respectarea procedurii pentru adoptarea legilor organice, prevăzută de art. 74 alin. (1) din Constituție. Referitor la dispozițiile cuprinse în art. 10 alin. (1) fraza a doua și în

art. 12 alin. (1) fraza a treia din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , autorul excepției susține ca acestea sunt neconstituționale "prin aceea ca impun participarea procurorilor la anumite cauze de contencios administrativ identificate ratione personae și, în acest fel încalcă dreptul la un proces echitabil și la un tribunal impartial, consacrat prin art. 6 alin. 1 combinat cu art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și afectează independenta și imparțialitatea judecătorilor consacrate de art. 123 din Constituție". Aceleași prevederi legale contravin și dispozițiilor art. 130 din Constituție.

Tribunalul Timiș - Secția comercială apreciază ca excepția de neconstituționalitate vizând

Legea nr. 506/2001

este intemeiata, "fiind adoptată cu încălcarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituție, în condițiile în care contenciosul administrativ (deci și contenciosul fiscal) formează domeniu de reglementare prin legi organice conform art. 72 alin. (3) din Constituție". În ceea ce privește excepția referitoare la dispozițiile criticate, ce reglementează participarea obligatorie a procurorului la judecarea litigiilor fiscale, instanța considera ca aceasta este neîntemeiată, "având în vedere prevederile art. 45 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă conform cărora procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, dacă apreciază ca este necesar pentru apărarea ordinii de drept, iar potrivit art. 130 din Constituție, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:

" Legea nr. 506/2001

aproba, cu modificări și completări,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , act normativ care cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun în materia soluționării căilor administrative de atac (contestații), reglementand o procedură administrativ-jurisdicțională în materie fiscală, prealabilă contenciosului administrativ. [...] Prin definiție, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele judecătorești competente, potrivit legii, a litigiilor născute fie din nesoluționarea în termenul legal de către o autoritate publică a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, fie prin vătămarea adusă unui drept prin emiterea/adoptarea unui act administrativ ilegal. În România, activitatea de contencios administrativ este reglementată, în temeiul prevederilor art. 48 alin. (1) și (2) și ale art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituție, prin lege organică, respectiv

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificările ulterioare. [...]

Legea nr. 506/2001 , fiind o lege cu caracter ordinar, în mod corect a fost adoptată cu procedura prevăzută de art. 74 alin. (2) din Constituție."

Referitor la dispozițiile art. 10 alin. (1^1) teza a doua și ale

art. 12 alin. (1) teza a treia din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , modificată prin

Legea nr. 506/2001 , se arata, în punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, ca acestea nu contravin prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât egalitatea nu exclude, ci presupune un tratament juridic diferit, ținând seama de natura autorităților publice și de atribuțiile acestora. Totodată se apreciază ca aceste prevederi nu încalcă principiile independentei și imparțialității judecătorilor, consacrate de art. 123 din Constituție, întrucât Legea fundamentală recunoaște numai judecătorilor, nu și procurorilor, jurisdictio și imperium, adică puterea de a "spune" dreptul și de a impune executarea silită a hotărârilor. Ministerul Public nu îndeplinește atribuții de natura jurisdicțională. Participarea reprezentantului Ministerului Public la judecata în regim de urgenta a căilor respective de atac în contencios administrativ reprezintă o garanție în plus în asigurarea echității și imparțialității actului de justiție. Pentru aceleași considerente, se apreciază ca dispozițiile legale criticate nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil și la un tribunal impartial, consacrate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, după cum urmează:

Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la adoptarea de către Parlament a

Legii nr. 506/2001

cu cvorumul prevăzut pentru legile ordinare, iar nu cu cel prevăzut pentru legile organice, se apreciază ca aceasta critica este neîntemeiată, întrucât legea nu stabilește un regim derogatoriu în litigiile de contencios administrativ, ci doar condițiile și procedura de soluționare a contestațiilor cu privire la actele organelor de control prevăzute de lege, acestea nefiind incluse în domeniul de reglementare al legilor organice.

Potrivit

art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , coroborat cu art. 74 alin. (1) din Constituție, cererile privitoare la stabilirea și scăderea impozitelor și taxelor, precum și a amenzilor prevăzute de legile de impozite și taxe, se rezolva de organele prevăzute de legea specială și în condițiile stabilite de aceasta. Or,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

reprezintă tocmai legea specială prevăzută de

art. 3 din Legea nr. 29/1990

(lege-cadru în domeniul contenciosului administrativ), care particularizeaza modul de rezolvare a recursului gratios prevăzut de

art. 5 din Legea nr. 29/1990 , iar prin obiectul de reglementare cuprinde dispoziții de domeniul legii ordinare. Cu privire la critica formulată, referitoare la dispozițiile care prevăd participarea obligatorie a reprezentantului Ministerului Public la judecata, se apreciază ca aceasta este neîntemeiată, nefiind afectat principiul independentei judecătorilor cuprins în art. 123 din Constituție. Desfășurarea activității procurorilor sub autoritatea ministrului justiției nu afectează principiul imparțialității prevăzut de art. 131 din Constituție și nici nu conferă Ministerului Public calitatea de organ al puterii executive. Cu privire la încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se apreciază ca excepția este neîntemeiată, dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

neavând în cuprinsul lor prevederi de natura sa încalce aceste principii, întrucât deciziile date de organele specializate, prevăzute de lege sa rezolve contestațiile, pot fi atacate la instanțele de contencios administrativ, în condițiile prevăzute de

Legea nr. 29/1990 .

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Legea nr. 506/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de Ministerul Finanțelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001, în ansamblul sau, precum și prevederile art. 10 alin. (1^1) fraza a doua și ale art. 12 alin. (1) fraza a treia, introduse prin aceeași lege în cuprinsul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 .

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Curtea retine ca prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

s-a instituit o procedură administrativ-jurisdicțională de soluționare a contestațiilor depuse de plătitori cu privire la stabilirea obligațiilor bugetare, prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit art. 10 alin. (1) din ordonanța, organul de soluționare poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când exista indiciile săvârșirii unei infracțiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie data în procedura administrativă reglementată de prezenta ordonanță de urgență.

Prin

Legea nr. 506/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , la art. 10, după alineatul (1) s-a introdus alineatul (1^1) cu următorul cuprins: "Decizia de suspendare poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competența. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluția instanței este definitivă și irevocabilă."

Prin aceeași lege art. 12 alin. (1) din ordonanța a fost modificat, dându-i-se următorul cuprins: "Deciziile direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, precum și deciziile Ministerului Finanțelor Publice pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competența. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public."

I. Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca

Legea nr. 506/2001

a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. (1), raportat la art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituție, deoarece această lege, deși reglementează în materia contenciosului administrativ, care aparține domeniului legii organice, a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile constituționale, pretins incalcate, au următorul cuprins:

- Art. 72 alin. (3): "Prin lege organică se reglementează: [...]

j) contenciosul administrativ;"

- Art. 74 alin. (1): "Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere."

Articolul 72

alin. (3) lit. j) din Constituție plaseaza în domeniul legilor organice "contenciosul administrativ", care, la data adoptării Constituției, era reglementat prin

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 . Legea a rămas în vigoare și după adoptarea Constituției, nefiind, prin conținutul sau, contrară prevederilor Legii fundamentale și recunoscandu-i-se, în felul acesta, caracterul de lege organică.

În aplicarea textului constituțional amintit și a prevederilor art. 74 din Constituție, abrogarea, completarea sau modificarea

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990

nu s-ar putea face decât pe calea unei legi organice.

Nici o dispoziție constituțională nu împiedica, însă, legiuitorul sa adopte, pe calea unei legi ordinare, dispoziții de procedura sau referitoare la competența instanțelor de contencios administrativ, în măsura în care asemenea dispoziții nu contravin celor cuprinse în legea contenciosului administrativ și nu ar avea, astfel, caracterul unei modificări implicite a acesteia. Situația este identică în cazul normelor de procedura aplicabile celorlalte instanțe judecătorești. Astfel numai modificarea sistemului de organizare judecătorească se efectuează pe calea legilor organice, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție, însă modificarea Codului de procedura penală și, respectiv, a Codului de procedura civilă efectuandu-se pe calea legilor ordinare.

II. Prevederile art. 10 alin. (1^1) fraza a doua și ale

art. 12 alin. (1) fraza a treia din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , modificate prin

Legea nr. 506/2001 , sunt criticate ca fiind contrare dispozițiilor art. 123 și 130 din Constituție, precum și ale art. 6 alin. 1, combinat cu art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției au următorul cuprins:

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 130: "(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

(2) Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii."

Dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, invocate în motivarea excepției, au următorul cuprins:

- Art. 6 alin. 1: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției.";

- Art. 14: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naționala sau socială, apartenența la o minoritate naționala, avere, naștere sau orice alta situație."

Curtea observa ca și aceasta critica de neconstituționalitate este neîntemeiată, urmând să fie respinsă. În practica sa jurisdicțională Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra dreptului procurorului de a participa în procesul civil. Astfel, prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995, Curtea a statuat ca rolul instanței de a soluționa procesul cu care este sesizată, precum și independenta judecătorilor și supunerea lor numai legii nu sunt afectate prin participarea procurorului la procesul civil și prin punerea de concluzii. Procurorul nu este adversarul instanței și nici al vreuneia dintre părți, el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Textul constituțional, referindu-se la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre părți, ci se referă la obligația procurorului de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuție astfel de drepturi și libertăți. Deși este vorba de un proces civil, privat, este de netagaduit ca și în acest domeniu exista interese generale care trebuie aparate, iar în activitatea judiciară Constituția a stabilit acest rol de apărător pentru procuror. Pe de altă parte, principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, funcționează în continuare, deoarece prin participarea procurorului la proces părțile nu sunt impiedicate să își manifeste, în condițiile legii, dreptul de dispoziție. Întrucât în cauza nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția din acel dosar își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

În plus, Curtea retine ca prezenta procurorului în litigiile la care se referă dispozițiile criticate prin excepția de neconstituționalitate nu contravin dispozițiilor art. 130 din Constituție și nici ale art. 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, căci soluționarea acestor litigii se face de către instanțele judecătorești, în cadrul unui proces public, contradictoriu și echitabil, în care procurorul nu are mai multe drepturi decât au părțile în proces și nici nu participa la deliberări pentru a influența în vreun fel hotărârea judecătorilor. Astfel, justiția este în exclusivitate o funcție a statului, care, potrivit art. 125 alin. (1) din Constituție, se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 506/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2002.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent șef,
Claudia Miu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.