Decizia nr. 293/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Agache Costica în Dosarul nr. 16.251/2001 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale, deoarece controlul ierarhic, ca principiu constituțional al activității procurorilor, nu poate fi înțeles fără subordonare. De asemenea, se apreciază ca dispozițiile legale criticate reglementează conținutul controlului ierarhic prevăzut de art. 131 alin. (1) din Constituție, neadaugand la prevederea constituțională menționată nici un alt principiu, asa cum susține autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 16.251/2001, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de inculpatul Agache Costica într-o cauza penală având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnatura privată, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2), respectiv de art. 290 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 131 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, deoarece "controlul ierarhic, ca principiu ce guvernează activitatea procurorilor, este incompatibil cu substituirea procurorului ierarhic superior în atribuțiile ce revin prin lege procurorului ierarhic inferior, nefiind de conceput ca procurorul ierarhic superior sa și controleze și să își aroge și dreptul de a efectua lucrări și desfășura activități ce revin celui pe care îl controlează". De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate apreciază ca a fost adăugat la principiile constituționale care reglementează activitatea procurorilor încă un principiu, acela "al subordonarii ierarhice, caracteristic organizării și funcționarii vechii procuraturi, care a fost înlăturat o dată cu adoptarea și intrarea în vigoare a Constituției din 1991".

Judecătoria Galați considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate nu adauga la principiile prevăzute de art. 131 alin. (1) din Constituția României un nou principiu, ci vin doar sa nuanteze și sa precizeze conținutul principiului controlului ierarhic. Conform opiniei instanței, datorită statutului procurorilor, care, deși magistrați, nu sunt independenți precum judecătorii, controlul ierarhic se realizează de către procurorii ierarhic superiori, aceștia având dreptul de a suspenda ori de a infirma actele și dispozițiile procurorilor în subordine, fiind de neconceput ca procurorul care controlează sa nu poată efectua el însuși actele verificate.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "Constituția numai enunta principiul controlului ierarhic care guvernează activitatea procurorilor, urmând ca legea sa stabilească conținutul concret al acestui principiu". De asemenea, subordonarea ierarhica diferentiaza statutul procurorilor de cel al judecătorilor și, ca o consecința, procurorul ierarhic superior poate să suspende, sa infirme actele procurorilor în subordine, sa dea dispoziții acestora și, mai mult, sa îndeplinească atribuțiile procurorilor în subordine.

Avocatul Poporului considera ca susținerile autorului cu privire la adăugarea unui principiu ce guvernează activitatea procurorilor la cele prevăzute de art. 131 alin. (1) din Constituție sunt neintemeiate. Principiul controlului ierarhic prevăzut de Constituție exprima un mod de organizare a atribuțiilor procurorilor, precum și o formă de control judiciar. De altfel, dispozițiile legale criticate se referă la îndeplinirea oricăror atribuții ale procurorului ierarhic inferior de către procurorul ierarhic superior, numai în cazurile în care procurorii din subordine ar emite acte sau dispoziții contrare legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile

art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile legale criticate au următorul conținut: "Procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuțiile procurorilor în subordine [...]."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 131 alin. (1), care au următorul conținut: "Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate prevăd posibilitatea procurorului ierarhic superior de a îndeplini oricare dintre atribuțiile procurorilor în subordine, ceea ce, în opinia autorului, ar adauga la dispozițiile art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală un nou principiu, acela al subordonarii. Prevederile art. 131 fac parte din secțiunea a 2-a - "Ministerul Public" a capitolului VI - "Autoritatea judecătorească" din titlul III - "Autoritățile publice" al Constituției și reglementează cele trei principii care guvernează activitatea procurorilor, și anume: principiul legalității, principiul imparțialității și principiul controlului ierarhic.

Principiul subordonarii ierarhice sau al unității de acțiune a membrilor Ministerului Public, specific acestei instituții, semnifica legătură existenta între magistrații care compun Ministerul Public, în virtutea căreia aceștia sunt obligați să se supună sefilor lor, adică să efectueze sau să se abțină de la efectuarea unor acte, din ordinul acestora.

În sistemul consacrat prin Constituția din 1991, principiul subordonarii ierarhice a procurorilor a fost formulat într-o maniera mai puțin rigida sub denumirea de "control ierarhic", pentru armonizarea lui cu celelalte doua principii prevăzute de art. 131 alin. (1), și anume principiul legalității și principiul imparțialității.

Ca urmare a consacrării prin Constituție a principiului controlului ierarhic în activitatea procurorilor,

art. 28 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, care este inclus în capitolul I - "Dispoziții comune" al titlului III - "Ministerul Public", stabilește conținutul și limitele acestui principiu. În conformitate cu prevederile alin. 3 al articolului menționat, procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuțiile procurorilor în subordine și sa suspende ori sa infirme actele și dispozițiile acestora.

De asemenea, legiuitorul instituie o serie de limitări ale principiului controlului ierarhic, procurorul ierarhic superior putând sa suspende ori sa infirme actele și dispozițiile procurorului în subordinea sa numai în cazul în care acestea sunt contrare legii. În acest sens, numai dispozițiile date în conformitate cu legea sunt obligatorii pentru procurorii în subordine, iar procurorul este liber să prezinte în instanța concluziile pe care le considera întemeiate potrivit legii, ținând seama de probele administrate în cauza. Totodată procurorul ierarhic superior nu are dreptul sa impună procurorilor în subordine efectuarea unor acte sau luarea unor măsuri contrare convingerii acestora din urma, întemeiate pe analiza cazurilor pe care le instrumenteaza și a normelor de drept aplicabile.

Curtea constata ca, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituție, diferit de cel al judecătorilor, care sunt independenți, controlul ierarhic în activitatea procurorilor nu se poate realiza fără posibilitatea efectuării actelor și lucrărilor de către însuși procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Ca urmare, dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituție, ci, dimpotriva, dezvolta principiul constituțional al controlului ierarhic în activitatea procurorilor, reprezentând totodată o garanție legală a respectării dispozițiilor constituționale.

În același sens, Curtea observa ca în jurisprudenta sa referitoare la noțiunea de "magistrat" Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca în cazul magistratului abilitat de lege sa exercite funcții judiciare nu este exclusa orice subordonare față de alți magistrați (de exemplu, cauza Schiesser contra Elvetiei 1979, cauza Huber contra Elvetiei, 1990, și cauza Brincat contra Italiei, 1992).

Ca atare, susținerile autorului excepției conform cărora

art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 , republicată, ar adauga un nou principiu la acela al controlului ierarhic în activitatea procurorilor, incalcand astfel prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, sunt neintemeiate și urmează a fi respinse.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 și ale

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Agache Costica în Dosarul nr. 16.251/2001 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2002.