Decizia nr. 269/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 38 și 42 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea Legii nr. 18/1991 , , ordonanța aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 400 din 17 iunie 2002
prezumat în vigoare republicat
Costica Bulai - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 38 și 42 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001
privind modificarea și completarea
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea
Legii nr. 18/1991 , republicată, ordonanța aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , excepție ridicată de Composesoratul AKLOS Sanmartin în Dosarul nr. 3.836/2001 al Tribunalului Harghita.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca nefondata, întrucât textele legale criticate nu contravin prevederilor Legii fundamentale. Este invocată jurisprudenta Curții Constituționale, care, prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, a statuat ca dispozițiile legale ce fac obiectul excepției sunt constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 3.836/2001, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 38 și 42 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001
privind modificarea și completarea
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea
Legii nr. 18/1991 , republicată, ordonanța aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 .
Excepția a fost ridicată de Composesoratul AKLOS Sanmartin într-un proces civil privind reconstituirea dreptului de proprietate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca
art. I pct. 38 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001
contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, "întrucât priveaza pe membrii formelor asociative și pe moștenitorii acestora de dreptul de proprietate asupra unor terenuri cu vegetație forestieră asupra cărora li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate", precum și ale art. 41 din Constituție, datorită limitării acestor suprafețe, ceea ce în opinia autorului echivaleaza cu o "renationalizare", această măsură fiind contrară prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 42 din aceeași ordonanța de urgență, autorul excepției considera ca ele ar fi contrare art. 41 din Constituție, întrucât lipsesc pe proprietarii terenurilor redobândite de principalul atribut al dreptului de proprietate, și anume dreptul de dispoziție, precum și celor ale art. 42 din Legea fundamentală, care garantează dreptul la moștenire, fără a face deosebire între moștenirea legală și cea testamentară.
În sfârșit, autorul excepției critica și dispozițiile
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , pe motiv ca acestea ar încalcă prevederile art. 114 alin. (4) din Constituție, întrucât "au fost modificate pe calea ordonanței de urgenta unele dispoziții dintr-o lege recent adoptată de Parlament, dispoziții care au și fost aplicate, ca ulterior Guvernul sa adopte măsuri restrictive de privare de drepturi (re)dobândite".
Instanța de judecată apreciază ca fiind nefondate criticile privind încălcarea prevederilor art. 41 și ale art. 15 alin. (2) din Constituție, dar considera ca sunt întemeiate criticile privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală, apreciind ca "printr-un asemenea act normativ nu pot fi modificate dispozițiile
Legii nr. 1/2000 , adoptată cu respectarea Constituției".
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază ca modificarea alin. (2) al
art. 26 din Legea nr. 1/2000
prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001
nu încalcă principiul neretroactivitatii legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât dispozițiile criticate urmează să se aplice unor raporturi juridice care sunt în desfășurare. Se arata, de asemenea, ca același text nu contravine nici prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, avându-se în vedere ca, potrivit tezei a doua a aceluiași alineat, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În ceea ce privește critica privind violarea dispozițiilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Guvernul apreciază ca "nu are obiect, deoarece textul
art. I pct. 38 din Ordonanța de urgenta nr. 102/2001
stabilește conținutul și limitele dreptului de proprietate al composesorilor și nu cuprinde dispoziții privind lipsirea de proprietate a acestora". Cu privire la neconstituționalitatea
art. I pct. 42 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , prin care au fost introduse alin. (6)-(9) la
art. 28 din Legea nr. 1/2000 , Guvernul apreciază criticile ca fiind neintemeiate, arătând ca indiviziunea constituie însăși modalitatea de reconstituire a drepturilor foștilor proprietari, membri asociați ai formelor asociative. Guvernul considera ca, în acest caz, nu ne aflam în prezenta unui drept subiectiv reglementat de art. 728 din Codul civil, ci "a unui drept recunoscut - în existenta lui - numai colectivității".
Și, în sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție, Guvernul apreciază ca adoptarea ordonanței s-a făcut cu respectarea cerințelor prevăzute de acest text constituțional.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. I pct. 38 și 42 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001) privind modificarea și completarea
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea
Legii nr. 18/1991 , republicată, ordonanța aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. I pct. 38: "Alineatul (2) al articolului 26 va avea următorul cuprins:
<<(2) Suprafața restituită formelor asociative se compune din cota-parte indiviză a membrilor asociați, dar nu mai mult de 20 ha de fiecare titular deposedat.>>";
- Art. I pct. 42: "La articolul 28, alineatele (1), (2), (3) și (5) se modifica și se introduc alineatele (6)-(9), astfel:
<<Art. 28. - (1) În vederea administrării și exploatării terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 membrii formelor asociative de tip composesorate, obsti de moșneni, obsti de răzeși, păduri graniceresti și altele sau moștenitorii acestora se vor constitui într-o asociație autorizata de către judecătorie, potrivit legii.
(2) În termen de 45 de zile de la data validării de către comisie, în condițiile prezentei legi, a cererilor foștilor composesori, moșneni, răzeși sau, după caz, ale moștenitorilor acestora, un comitet ales de adunarea membrilor formei asociative sau/și moștenitorii acestora, cu majoritatea simpla, va solicita judecătoriei competente teritorial, pe baza certificării dreptului de proprietate sau de moștenire de către comisiile locale, autorizarea formelor asociative de administrare a terenurilor forestiere.
(3) Comitetul va prezenta judecătoriei, o dată cu cererea și cu certificatul eliberat de comisia locală, un statut autentificat de notarul public, în care se vor stabili: structura acestora și organele de conducere; modul de administrare și de exploatare a terenurilor forestiere, în condițiile legii; drepturile și obligațiile membrilor, care nu pot fi decât cetățeni români cu domiciliul efectiv în România la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență; raspunderi, sancțiuni, modul de dizolvare, precum și alte prevederi specifice, însoțite de dovada calității de membru dobândite numai pe cale de moștenire legală.
..............................................................
(5) Suprafețele forestiere aflate în proprietate comuna rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenței asociației.
(6) În cazul dizolvării formei asociative suprafețele de teren forestier respective revin în proprietatea statului și în folosință consiliului local respectiv.
(7) În situația în care nu vor exista moștenitori legali ai membrilor formelor asociative înființate în conformitate cu prevederile prezentei legi cotele aferente acestora trec în proprietatea statului și în folosință consiliului local respectiv.
(8) Membrii formelor asociative nu pot instraina propriile cote-părți între ei sau unor persoane din afară acestora și nu pot transmite drepturile prin testament sau donație, ci numai prin moștenire legală.
(9) Pe raza localităților în care se reconstituie forme asociative și după stabilirea suprafeței totale cuvenite acestora terenurile neatribuite rămân în proprietatea statului și pot fi date în folosință consiliului local până la limita suprafeței de 200 ha>>."
Curtea constata ca
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001
a fost aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.
Cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a unei dispoziții legale modificate ulterior ridicării excepției, prin Decizia Plenului Curții nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.
Curtea observa ca dintre textele legale criticate de autorul excepției numai prevederea de la art. I pct. 42 referitoare la alin. (8) al
art. 28 din Legea nr. 1/2000
a suferit modificări, pastrandu-se însă soluția legislativă de principiu. Astfel, în redactarea data prin legea de aprobare a
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , acest text are următoarea redactare: "Membrii formelor asociative nu pot instraina propriile cote-părți unor persoane din afară acestora."
Autorul excepției susține ca textele legale criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2), ale art. 41 alin. (1) și ale art. 114 alin. (4) din Constituție.
Examinând motivele de neconstituționalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, pentru cele ce urmează:
1.
Articolul I
pct. 38 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , referindu-se la componenta suprafețelor restituite formelor asociative, anume cotele-părți indivize ale membrilor asociați, dar nu mai mult de 20 hectare de fiecare titular deposedat, nu conține în sine nici o dispoziție cu caracter retroactiv. De altfel principiul neretroactivitatii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia. Singura excepție pe care o îngăduie norma constituțională privește legea penală mai favorabilă.
Acest text nu contravine nici prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, prin limitarea suprafeței restituite, care, în opinia autorului excepției, ar echivala cu o "renationalizare". Aspectul invocat de autorul excepției, privind limitarea suprafeței cotei-părți indivize la 20 hectare de fiecare titular deposedat, se referă la o soluție legislativă care corespunde unei optiuni politice, ce tine de competența legiuitorului.
2. Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 42 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , Curtea constata ca autorul excepției își circumstantiaza criticile cu referire la alin. (6)-(8) ale
art. 28 din Legea nr. 1/2000 , sustinand ca ar contraveni prevederilor art. 41 din Constituție, întrucât lipsește dreptul de proprietate de principala sa prerogativa, și anume dreptul de dispoziție.
Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 referitoare la constituționalitatea Legii pentru aprobarea
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2001
privind modificarea și completarea
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea
Legii nr. 18/1991 , republicată (decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002), ca aceste dispoziții sunt constituționale.
În considerentele acestei decizii, Curtea a reținut ca proprietatea comuna, sub toate formele pe care sistemul juridic românesc le cunoaște, inclusiv atunci când îmbracă forma "indiviziunii forțate și perpetue" la care se referă legea supusă controlului de constituționalitate, nu este o formă de proprietate al carei exercițiu ar fi supus unor îngrădiri. Indiviziunea, ca forma a proprietății comune, are în vedere pluralitatea subiectelor dreptului de proprietate, iar nu conținutul acestuia, și anume prerogativele pe care le conferă. Atunci când exista diferențe între formele de proprietate comuna ori între acestea și proprietatea exclusiva, în ceea ce privește exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferențe corespund particularitatilor regimului juridic al acelei forme de proprietate, neputând fi considerate ca îngrădiri ale exercițiului dreptului de proprietate, în sensul la care se referă art. 49 din Constituție, potrivit căruia o restrangere poate fi facuta numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Regimul juridic al coproprietatii forțate și perpetue presupune numai o alta modalitate de exercitare a dreptului de proprietate sau a celui de moștenire.
În aceeași decizie s-a mai reținut ca, în conceptia legiuitorului, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafețelor forestiere aflate, la data dobândirii lor de către stat, în proprietatea comuna a formelor asociative enumerate nu poate fi concepută decât tot în cadrul acelor forme; dreptul de proprietate urmează să aibă configurarea, prerogativele și, în general, regimul juridic avute din epoca respectiva. În aceste condiții regimul juridic al proprietății privind terenurile forestiere restituite foștilor proprietari, în cadrul formelor asociative menționate, este determinat de legiuitor în mod special, în considerarea particularitatilor economice și sociale ale formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului.
Aceste particularități cuprind anumite limitări ale unor prerogative ale dreptului de proprietate, decurgând din faptul ca acest drept poarta asupra unei proprietăți aflate într-o perpetua indiviziune forțată; bunurile respective sunt administrate și exploatate exclusiv în formele asociative prevăzute de lege, corespunzător situației existente în momentul trecerii terenurilor forestiere în proprietatea statului.
La fel ca în cazul oricăror restituiri de bunuri, foștii proprietari urmează, de regula, să fie despăgubiți integral, dar nu se poate admite ca ei sa dobândească mai multe drepturi decât cele pe care le-au avut anterior.
Aceste elemente definesc dreptul de proprietate comuna în indiviziune forțată și perpetua, sub condiția exploatării terenurilor forestiere în forme asociative - subiecte de drept colective - și cu respectarea regimului silvic. Limitele și conținutul acestui drept au fost stabilite în acord cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege." Astfel, aceste reglementări nu contravin principiului ocrotirii egale a proprietății private, indiferent de titular, consacrat la art. 41 alin. (2) din Constituție.
De asemenea, este nefondata și critica privind încălcarea art. 42 din Constituție, referitor la garantarea dreptului la moștenire, deoarece legea este aceea care stabilește formele de moștenire, iar în speta reglementarea dreptului la moștenire este facuta în considerarea regimului juridic special al acestei forme asociative.
Și, în sfârșit, în ceea ce privește critica potrivit căreia textele legale atacate ar contraveni prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție, cu motivarea ca "în speta au fost modificate pe calea ordonanței de urgenta unele dispoziții dintr-o lege recent adoptată de Parlament, dispoziții care au și fost aplicate, ca ulterior Guvernul sa adopte măsuri restrictive de privare de drepturi (re)dobândite", apreciem de asemenea ca este neîntemeiată.
În jurisprudenta sa, ca, de exemplu, în Decizia nr. 65/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constituțională a statuat ca intervenția Guvernului pe calea ordonanței de urgenta, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție, este justificată de interesul public lezat de caracterul anormal și excesiv al cazurilor excepționale. De aceea o astfel de măsura se poate fundamenta numai pe necesitatea și urgenta reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.
Considerentele, precum și soluțiile adoptate prin deciziile citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neexistand elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.
Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 38 și 42 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001
privind modificarea și completarea
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea
Legii nr. 18/1991 , republicată, ordonanța aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , excepție ridicată de Composesoratul AKLOS Sanmartin în Dosarul nr. 3.836/2001 al Tribunalului Harghita.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2002.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.