Decizia nr. 341/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67, art. 59 alin. (4) și ale art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului
prezumat în vigoare
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67, art. 59 alin. (4) și ale
art. 29 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Hârșova în Dosarul nr. 718/COM/2002 al Curții de Apel Constanta - Secția comercială.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată în privinta art. 64 și a
art. 29 din Legea nr. 64/1995
și ca devenită inadmisibila în ceea ce privește art. 54 alin. (4) din același act normativ. Se arata ca
art. 64 din Legea nr. 64/1995
conține reglementări cu caracter tehnic, care nu afectează în nici un fel principiul egalității în drepturi a cetățenilor, iar prevederile art. 29 din aceeași lege nu contravin art. 21 din Constituție. În ceea ce privește art. 54 alin. (4) din legea atacată, se solicită să se constate ca acesta a fost abrogat după investirea Curții Constituționale cu soluționarea excepției ridicate, astfel încât excepția de neconstituționalitate cu privire la acest articol a devenit inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2002, Curtea de Apel Constanta - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67, art. 59 alin. (4) și ale
art. 29 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Hârșova în Dosarul nr. 718/COM/2002 al acelei instanțe.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a arătat ca textele criticate pentru neconstituționalitate încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, fără a arata însă motivele pentru care considera ca aceste reglementări contravin Legii fundamentale.
Curtea de Apel Constanta - Secția comercială apreciază ca excepția este neîntemeiată. În acest sens se arata ca dispozițiile art. 67, art. 59 alin. (4) și ale
art. 29 din Legea nr. 64/1995
sunt constituționale, întrucât "principiul egalității în drepturi a cetățenilor impune un tratament juridic identic, dar numai în situații egale". Pe de altă parte, instanța apreciază ca problema ridicată în speta de Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Hârșova este una de interpretare și de aplicare a legii, iar nu de constituționalitate.
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
De asemenea, potrivit dispozițiilor
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997
privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În esenta Guvernul considera ca "autorul excepției nu prezintă nici o motivare concretă a afirmațiilor sale", iar recursul formulat de acesta "cuprinde doar aspecte care au contingenta cu modul de interpretare și aplicare, de către judecătorul-sindic, a dispozițiilor
Avocatul Poporului considera ca textele atacate sunt constituționale, apreciind, în esenta, ca "reglementările invocate ca fiind neconstituționale se referă la procedura ce trebuie urmată, atât de debitor, cat și de creditor, în situația în care comerciantul debitor, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile, termenul de depunere a planului de reorganizare sau de lichidare și condițiile analizarii și acceptării planului propus. Ca atare, contestarea deciziei de neacceptare a planului de reorganizare propus vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale de către instanțele judecătorești și nu neconstituționalitatea acestora".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 67, ale art. 59 alin. (4) și ale
art. 29 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, texte care, în urma modificării
prin
Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , au următorul cuprins:
- Art. 67: "(1) La începutul ședinței de vot, judecătorul-sindic va informa creditorii prezenți despre voturile valabile primite în scris.
(2) Creditorii cu creanțe subordonate, asociații și actionarii pot participa la ședința, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acorda mai puțin decât ar primi în cazul falimentului.
(3) Nu vor fi incluse în cvorum și nu vor participa la votarea asupra planului de reorganizare, propus de debitorul persoana fizica, creanțele al căror titular este soț, ruda sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu debitorul.
(4) Fiecare creanta beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercita în categoria de creanțe din care face parte creanta respectiva.
(5) Sub rezerva prevederilor art. 60^1 alin. (1), următoarele creanțe constituie categorii distincte de creanțe, care votează separat:
a) fiecare creanta garantată care depășește 10% din valoarea tuturor creanțelor împotriva averii debitorului;
b) toate celelalte creanțe garantate;
c) creanțele menționate la art. 108 pct. 3;
d) creanțele menționate la art. 108 pct. 4;
e) creanțele menționate la art. 108 pct. 6;
f) creanțele creditorilor chirografari.
(6) Creanțele următoarelor categorii de persoane vor constitui categorii distincte de creanțe și vor participa la vot, în cazul în care titularii acestora sunt îndreptățiți sa voteze conform alin. (2):
a) titularii fiecărei categorii de creanțe subordonate, în conformitate cu prevederile art. 108 pct. 10;
b) actionarii sau asociații, pentru drepturile reziduale derivând din calitatea lor.
(7) Un plan va fi socotit acceptat de către o categorie de creanțe, dacă în categoria respectiva o majoritate de două treimi din valoarea creanțelor prezente la vot accepta planul.
(8) În cazul categoriilor de creanțe care nu sunt defavorizate de plan, se considera ca acestea au acceptat planul și nu e necesară votarea planului de către creanțele categoriei respective.
(9) În cazul în care planul prevede că, pentru creanțele dintr-o anumită categorie, nu se va primi nimic, se considera ca acestea au respins planul și nu e necesară votarea planului de către creanțele categoriei respective.";
- Art. 29: "(1) Orice creditor care are o creanta certa, lichidă și exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile, în următoarele condiții:
a) dacă creanta izvorăște din raporturi de muncă sau raporturi obligationale civile, creanta trebuie să aibă un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condițiile legii și calculate la data formulării cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanta trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deține creanțe din ambele categorii menționate la lit. a) și b), cuantumul total al creanțelor trebuie să fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condițiile legii și calculate la data formulării cererii introductive.
(2) Simplul refuz al unor plati, în baza unor excepții pe care debitorul le socotește, cu buna-credința, întemeiate, nu constituie o dovadă a stării de insolventa.
(3) Camerele de comerț și industrie teritoriale și asociațiile cooperatiste teritoriale, respectiv naționala, vor putea introduce cerere împotriva debitorului care, potrivit datelor de care acestea dispun, se afla într-o situație notorie de insolventa."
Articolul 59
alin. (4) a fost abrogat prin
art. I pct. 51 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 .
Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16:
"(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara."
Autorul excepției nu a arătat însă, în mod concret, în ce consta neconstituționalitatea textelor de lege menționate.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, a fost modificată prin
Ordonanța Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002. Conform art. II al acestei ordonanțe, "Prezenta ordonanță intră în vigoare după 180 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. III, care intră în vigoare la data publicării". Asadar,
art. I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002
a intrat în vigoare la data de 1 august 2002.
Curtea retine, de asemenea, ca
art. 67 și 29 din Legea nr. 64/1995
au fost modificate prin
art. I pct. 58 și, respectiv, pct. 30 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , iar art. 59 alin. (4) a fost abrogat prin art. I pct. 51 din aceeași ordonanța.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (4), Curtea constata ca aceasta a devenit inadmisibila, deoarece, la data pronunțării prezentei decizii, aceste prevederi legale erau abrogate prin
Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , iar abrogarea a survenit ulterior investirii Curții Constituționale cu soluționarea excepției ridicate.
Cat privește dispozițiile
art. 67 din Legea nr. 64/1995 , acestea reglementează procedura votării de către creditori a planului de reorganizare a unei societăți comerciale, constituind norme cu caracter tehnic, care nu pot afecta principiul egalității în drepturi, statuat în art. 16 din Constituția României.
Referitor la critica prevederilor
art. 29 din Legea nr. 64/1995 , se poate observa ca instituirea, prin aceste dispoziții, a dreptului oricărui creditor de a introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile este în deplina concordanta cu prevederile art. 21 din Constituția României privind accesul liber la justiție. Totodată aceste prevederi nu aduc nici o atingere principiului egalității în drepturi, statuat în art. 16 din Legea fundamentală, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situații identice, fără a crea vreo discriminare între cetățeni.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și ale
art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a
art. 59 alin. (4) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, ridicată de Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Hârșova în Dosarul nr. 718/COM/2002 al Curții de Apel Constanta - Secția comercială.
2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 67 și 29 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.