Decizia nr. 328/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/2000 , precum și ale

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , ambele pentru modificarea și completarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Anton Mazilu în Dosarul nr. 2.226/2002 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și contencios administrativ într-un litigiu privind recalcularea drepturilor de pensie.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Corneliu Fratila pentru Casa de Pensii a Municipiului București, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului București arata ca

Legea nr. 19/2000

nu face parte din domeniul legilor organice de care se vorbește la art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituție, motiv pentru care nu se poate spune ca acest text constituțional a fost încălcat. Nici art. 38 alin. (2) din Legea fundamentală nu a fost încălcat, deoarece acest text nu include în cuprinsul sau și dreptul la pensie. De asemenea, prin prevederile criticate nu au fost incalcate nici dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât fiecare lege creează, pe timpul cat este în vigoare, un regim diferit de aplicare față de alte legi prin care s-a reglementat anterior domeniul respectiv. Solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 și nr. 49/2001 nu contravin dispozițiilor art. 107 alin. (3) și ale

art. 114 din Constituție, deoarece Legea nr. 19/2000

nu face parte din categoria legilor organice, iar ordonanțele de urgenta pot fi emise fără existenta unei legi speciale de abilitare și prin ele se poate reglementa chiar și în domenii rezervate legilor organice. Nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție și nici dispozițiile art. 7 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, întrucât ordonanțele criticate nu creează discriminări între persoanele cărora li se aplică. Solicita respingerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.226/2002, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor ordonanțelor de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 și nr. 49/2001, excepție ridicată de Anton Mazilu.

În motivarea excepției autorul acesteia susține ca ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 și nr. 49/2001 au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 72 din Constituție, deoarece modifica o lege organică. Pe fondul reglementării, autorul excepției susține ca ambele ordonanțe criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 20 din Constituție, cu raportare la art. 7 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. Susține, în acest sens, ca modificările

Legii nr. 19/2000 , dispuse prin cele doua ordonanțe de urgență, fac ca noul mod de calcul al pensiilor, prevăzut de

Legea nr. 19/2000 , să se aplice doar persoanelor care se pensionează după data de 1 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a legii), această categorie de persoane fiind privilegiată, în timp ce persoanele pensionate anterior datei respective sunt discriminate.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă și contencios administrativ apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata. Considera ca domeniul pensiilor nu face obiectul legilor organice statuat prin art. 72 alin. (3) din Constituție și, astfel, "regimul juridic al pensiilor poate fi stabilit prin lege ordinară, ce, la rândul ei, poate fi modificată, potrivit art. 107 alin. (3) din Constituție", prin ordonanța a Guvernului. Instanța mai arata că nu este încălcat nici principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât dispozițiile

Legii nr. 19/2000

se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se înscriu la pensie după intrarea în vigoare a acestei legi.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată în privinta ambelor ordonanțe de urgență. În acest sens arata ca, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, interdicția constituțională de a reglementa în domenii rezervate legilor organice se referă doar la ordonanțele simple ale Guvernului, care pot fi emise pe baza unei legi speciale de abilitare, nu și la ordonanțele de urgenta. Sunt nefondate, de asemenea, și criticile referitoare la fondul reglementării, întrucât nici una dintre cele doua ordonanțe de urgență criticate nu conține "dispoziții de natura sa aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 din Constituția României". Dispozițiile

art. 180 din Legea nr. 19/2000 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , prevăd tocmai recorelarea pensiilor pentru a asigura, și pe aceasta cale, promovarea principiului egalității în drepturi.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata sub nici un aspect. Pe de o parte, prin excepție sunt criticate doua ordonanțe de urgență ale Guvernului, emise în baza prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție, ordonanțe pentru care "singura condiție prealabilă, care este cerută, este cea referitoare la caracterul excepțional, iar în ceea ce privește domeniul în care aceste ordonanțe pot fi emise, acesta este mai larg decât cel al ordonanțelor adoptate în temeiul unei legi de abilitare". Pe de altă parte,

Legea nr. 19/2000

nu face parte din categoria legilor organice. În legătură cu critica pe fond a dispozițiilor ordonanțelor de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 și nr. 49/2001, arata ca acestea nu încalcă dispozițiile art. 16 și nici pe cele ale art. 20 din Constituție, întrucât prin ele "nu s-a creat nici o discriminare între beneficiarii drepturilor de pensie".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 27 aprilie 2000, ordonanța emisă pentru modificarea și completarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, precum și

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 49/2001

pentru modificarea și completarea aceleiași legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, ordonanța aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 338/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002.

Autorul excepției invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 72 alin. (3) lit. l): "Prin lege organică se reglementează: [...]

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială;";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.", cu raportare la prevederile art. 7 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, adoptată și proclamata de Adunarea generală a O.N.U. prin Rezoluția 217A(III) din 10 decembrie 1948, potrivit cărora: "Toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egala a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egala împotriva oricărei discriminări care ar încalcă prezenta Declarație și împotriva oricărei provocari la o astfel de discriminare."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Atât

Legea nr. 19/2000 , cat și

Legea nr. 338/2002

au fost adoptate de Parlament cu respectarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) din Constituție, respectiv cu majoritatea de voturi cerută pentru adoptarea legilor organice, deși "sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale" nu este echivalent cu "regimul general privind... protecția socială".

Ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 și nr. 49/2001 au fost emise potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție, situație în care, având în vedere urgenta reglementării datorită unui caz excepțional, nu este interzisă reglementarea în domenii care fac obiectul legilor organice.

Nici

Legea nr. 19/2000 , nici actele normative de modificare și de completare a dispozițiilor sale nu prevăd privilegii și nu instituie nici un fel de discriminare între persoane aflate în situații identice. Pentru a respecta prevederile art. 15 alin. (2) și ale art. 78 din Constituție, toate aceste acte normative au fost aplicate numai începând de la data intrării lor în vigoare, adică doar persoanelor care s-au înscris la pensie după această dată. Solicitarea autorului excepției, în sensul de a se institui un tratament egal pentru toți pensionării, indiferent de legislația în baza căreia li s-au stabilit drepturile de pensie, este contrară principiului neretroactivitatii legii.

Legiuitorul este în drept sa elaboreze noi acte normative ori să le modifice pe cele existente, prevăzând condiții de acordare a drepturilor și moduri diferite de calcul al acestora, dar numai pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a noilor reglementări. Legislația ce reglementează sistemul public de pensii fiind diferita în funcție de momentul aplicării, este evident ca și persoanele care se înscriu la pensie să se afle în situații diferite, deoarece le sunt aplicabile reglementările legale în vigoare la data pensionării lor.

Cu toate acestea,

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, prevede, ca o măsura de protecție socială, recorelarea ori recalcularea pensiilor stabilite pe baza legislației anterioare, nicidecum diminuarea acestora. Recalcularea pensiilor și plata lor într-un cuantum majorat se pot face numai în limitele resurselor financiare alocabile acestui scop în diferite perioade.

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/2000

nu conține nici o dispoziție de diferentiere a drepturilor de pensie în funcție de data înscrierii la pensie, nu modifica și nu completează nici o prevedere a

Legii nr. 19/2000

referitoare la persoanele pensionate anterior datei de intrare în vigoare a acestei legi.

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, reglementează un nou sistem de acordare a drepturilor de pensie și de calculare a acestora. La pensiile stabilite anterior datei intrării în vigoare a legii, pe baza legislației atunci aplicabile, se face referire în art. 168 și 180, prevăzându-se recorelarea și recalcularea acestora pe baza unei metodologii speciale, elaborata de Guvern, și eșalonat în timp, urmând ca pensiile mai mici decât cele rezultate din recorelare sa crească, iar cele mai mari să fie păstrate în același cuantum. Dispozițiile acestor articole au fost modificate și completate atât prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , cat și prin

Legea nr. 338/2002

pentru aprobarea acestei ordonanțe, dar nu și în ceea ce privește esenta reglementării.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/2000 , precum și ale

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , ambele pentru modificarea și completarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Anton Mazilu în Dosarul nr. 2.226/2002 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2002.