Decizia nr. 38/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 26/1997 9 iunie 1997 (prevederi anume) privind protecția copilului aflat în dificultate
Nicolae Popa - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997
privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată, excepție ridicată de Direcția Judeteana pentru Protecția Copilului Galați în Dosarul nr. 2.443/2002 al Judecătoriei Galați.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 19 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.443/2002, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997
privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată. Excepția a fost ridicată de Direcția Judeteana pentru Protecția Copilului Galați într-o cauza civilă ce are ca obiect cererea formulată de Chifor Iordache pentru reintegrare în centrul de plasament.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile
art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , republicată, contravin art. 48 din Constituție. În esenta, se arata ca textul de lege criticat creează posibilitatea atacarii actelor emise de Comisia pentru protecția copilului, potrivit normelor de drept comun, iar nu în condițiile și limitele stabilite de
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , ca lege organică. În acest sens se arata ca actele acestei comisii, ca autoritate a administrației publice, sunt acte administrative. Se mai susține ca dispozițiile de lege criticate contravin cerinței unei intervenții "directe, precise și desfășurate în regim de celeritate" din partea autorităților administrative, atunci când se pune în discuție ocrotirea drepturilor copilului, întrucât "procedura în dreptul comun prevede trei faze de judecată, pe când procedura în contencios prevede doua faze de judecată". În continuare, se arata ca instanța de drept comun, spre deosebire de instanța de contencios administrativ, "se poate substitui Comisiei pentru protecția copilului, având posibilitatea sa modifice în tot sau în parte ori sa anuleze actele administrative de autoritate pe care le emite aceasta", ceea ce poate prejudicia situația acestor copii.
Judecătoria Galați apreciază ca excepția este neîntemeiată. În acest sens se arata ca hotărârea Comisiei pentru protecția copilului este un act administrativ jurisdicțional, deoarece este emisă de "un organ al autorității publice cu competența atribuită de lege pentru rezolvarea anumitor litigii juridice, litigii care presupun o procedură specială de emitere a actului, cu participarea părților și în urma unor dezbateri contradictorii". Or, potrivit
art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , "actele administrative pentru a căror desființare se prevede prin lege specială o alta procedura judiciară sunt exceptate de la controlul pe calea acțiunii directe reglementate de
Legea nr. 29/1990 ". Se mai arata ca, deși în reglementarea inițială a
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , hotărârile Comisiei pentru protecția copilului puteau fi atacate pe calea contenciosului administrativ,
a modificat ordonanța, astfel ca cel vătămat într-un drept al său prin acest act administrativ să se poată apara mai bine, parcurgand trei grade de jurisdicție, în loc de doua, potrivit
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, Curtea a solicitat și punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Președintele Camerei Deputaților apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. În acest sens se arata ca, potrivit
art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , "în afară condiției ca actul ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ să fie unul administrativ, mai trebuie îndeplinită și condiția ca legea sa nu prevadă o alta procedura judiciară, pentru a fi incidența
Legea nr. 29/1990 ". De asemenea, se considera ca în speta nu sunt aplicabile dispozițiile
Legii nr. 29/1990 , astfel ca "nu se poate vorbi de o încălcare a dispozițiilor constituționale cu privire la stabilirea prin lege organică a condițiilor și limitelor exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică". Se mai arata ca, deoarece cel vătămat într-un drept al său prin hotărârea Comisiei pentru protecția copilului se poate apara mai bine prin parcurgerea celor trei grade de jurisdicție, potrivit normelor de drept comun, nu este încălcat art. 48 din Constituție.
Guvernul, apreciind excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arata ca, "prin posibilitatea atacarii actelor administrative emise de Comisie, la instanța judecătorească de drept comun, nu se poate vorbi despre limitarea dreptului persoanei vătămate de o autoritate administrativă de a se adresa justiției" atâta vreme cat "acest drept este conținut de însuși textul legal a cărui neconstituționalitate se invoca". De asemenea, se considera ca scopul controlului judiciar exercitat de instanța de drept comun "este tocmai acela al anulării unui act administrativ care prejudiciază interesele unei persoane", astfel ca apar ca eronate susținerile autorului excepției de neconstituționalitate.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca, "pentru a forma obiectul unei acțiuni în contenciosul administrativ, un act trebuie să îndeplinească doua condiții: să aibă caracter administrativ și legea sa nu prevadă o alta cale judiciară de atac, [...] or, potrivit
pentru aprobarea
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , hotărârea Comisiei poate fi atacată potrivit normelor de drept comun". De asemenea, se arata ca, prin modificările pe care
le aduce
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , cel vătămat într-un drept al său prin aceste acte administrative jurisdicționale este avantajat, deoarece se poate apara mai bine dacă are la dispoziție trei grade de jurisdicție și nu doar doua, potrivit
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 .
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997
privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, dispoziții care au următoarea redactare:
Articolul 34
: "Hotărârea comisiei poate fi atacată la judecătoria teritorială competența, potrivit normelor de drept comun."
În susținerea neconstitutionalitatii acestui text de lege se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale ale art. 48, potrivit cărora: (1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.
(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale."
Examinând excepția, Curtea constata ca textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 282 din 29 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 12 decembrie 2002, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile legale criticate nu aduc atingere dreptului consfintit în art. 48 din Constituție. În acest sens instanța constituțională a reținut ca, spre deosebire de
art. 29 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997
(în redactarea inițială), care prevedea ca "Hotărârea Comisiei pentru protecția copilului poate fi atacată în condițiile Legii contenciosului administrativ", în
art. 34 din aceeași ordonanța (în redactarea data prin Legea nr. 108/1998 ), s-a prevăzut ca "Hotărârea comisiei poate fi atacată la judecătoria teritorială competența, potrivit normelor de drept comun". Acest fapt însă nu poate fi considerat contrar prevederilor art. 48 din Constituție, deoarece noua opțiune a legiuitorului asigura accesul părții interesate la căile de atac împotriva hotărârilor Comisiei pentru protecția copilului. Afirmatia autorului excepției, în sensul că folosirea căilor de atac în procedura de drept comun ar asigura o apărare mai puțin eficienta a intereselor copilului aflat în dificultate decât procedura contenciosului administrativ, nu mai are suport în realitate. Legiuitorul a urmărit tocmai o mai lesnicioasa cale de realizare a intereselor copilului.
Întrucât în cauza nu au fost evocate împrejurări noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât considerentele, cat și soluția din aceasta decizie își păstrează valabilitatea și în prezentul dosar.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 34 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 26/1997
privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată, excepție ridicată de Direcția Judeteana pentru Protecția Copilului Galați în Dosarul nr. 2.443/2002 al Judecătoriei Galați.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Doina Suliman ──────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.