Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 359/2002

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
12 decembrie 2002
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 97 din 17 februarie 2003
Citat de
3 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 8.987 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nae Ilie în Dosarul nr. 1.163/2002 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin principiului egalității în fața legii și nici dreptului la apărare, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curții Constituționale în materie, și anume deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994, nr. 85/1994 și nr. 116/2002.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.163/2002, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nae Ilie într-o cauza civilă având ca obiect recursul declarat de autorul excepției împotriva unei decizii civile a Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca dispozițiile criticate încalcă dreptul justițiabilului de a avea acces la cele trei grade de jurisdicție și, prin urmare, principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece nu calitatea și identitatea părților atrag aplicarea dispozițiilor contestate, ci situația premisa avută în vedere de aceste prevederi. Ca atare, nu se poate retine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece legiuitorul poate stabili reguli speciale de care beneficiază toți cetățenii aflați în anumite situații identice.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, cu următoarea motivare: "Din perspectiva art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege, precum și a art. 128 din Constituție, în temeiul căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, se înțelege ca Legea fundamentală a lăsat la latitudinea legiuitorului reglementarea competentei, a procedurii, precum și a căilor de atac, în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate. [...] Referitor la invocarea neconstitutionalitatii art. 297 alin. 2 în raport cu art. 16 din Constituție, consideram ca și sub acest aspect excepția este neîntemeiată. Fără indoiala, dispozițiile art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu creează discriminări între cetățeni pe criterii de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalității în drepturi prevăzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituție, cat și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Norma cuprinsă în textul de lege criticat este aplicabilă tuturor cauzelor de acest fel, precum și tuturor părților din aceste cauze, în egala măsura."

Avocatul Poporului apreciază ca excepția este neîntemeiată, pentru considerentele arătate în deciziile Curții Constituționale nr. 70/1993, nr. 74/1994, nr. 85/1994 și nr. 116/2002.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. 1 pct. 104 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificări dispozițiile criticate de autor ca nefiind constituționale au următorul conținut: "Dacă prima instanța s-a declarat competența și instanța de apel stabilește ca a fost necompetentă, anuland hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constata propria sa competența. În acest caz, precum și atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanța a judecat în fond, instanța de apel, anuland în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va retine procesul spre judecare."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), care au următorul conținut: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale vizate în mod expres de autorul excepției prevăd obligația instanței de apel de a retine procesul spre judecare, atunci când exista vreun motiv de nulitate a hotărârii, iar prima instanța a judecat în fond.

Susținerile autorului, în sensul că prin dispozițiile legale criticate se încalcă principiul triplului grad de jurisdicție, sunt neintemeiate deoarece Legea fundamentală nu consacra un asemenea principiu și nici numărul gradelor de jurisdicție ale unui proces. Pe de altă parte, potrivit art. 125 alin. (3), coroborat cu art. 128 din Constituție, stabilirea căilor de atac este de competența exclusiva a legiuitorului.

Curtea constata, de asemenea, ca principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii nu este încălcat prin dispozițiile criticate, deoarece legiuitorul, asa cum a statuat constant Curtea Constituțională în jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), are libertatea sa reglementeze soluții diferite pentru situații diferite.

Cu privire la dispozițiile legale criticate, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 116 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2002, prin care a respins excepția de neconstituționalitate ridicată.

Având în vedere ca în prezenta cauza nu au fost aduse împrejurări noi, de natura sa determine schimbarea practicii Curții, soluția de respingere este valabilă și în acest dosar.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nae Ilie în Dosarul nr. 1.163/2002 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2002.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.