Decizia nr. 301/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și ale

art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepție ridicată de Constantin Nicolae în Dosarul nr. 156/2002 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia și constatarea ca prevederile art. 1 alin. (1) și ale

art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 , republicată, sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) (egalitatea în drepturi), art. 20 alin. (1) (tratatele internaționale privind drepturile omului), art. 22 alin. (1) și (2) (dreptul la viața și la integritate fizica și psihică), art. 38 alin. (1) (munca și protecția socială a muncii), art. 49 (restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) și ale art. 51 (respectarea Constituției și a legilor).

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibila, deoarece aceasta privește, în realitate, neconstituționalitatea dispozițiilor Statutului profesiei de avocat, ceea ce excede competentei Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 156/2002, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale

art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 , republicată, excepție ridicată de Constantin Nicolae.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca "prin

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

se acordă putere de lege unui regulament de organizare a profesiei (denumit impropriu statut), în condițiile în care, pentru a avea forta juridică, un statut trebuie să fie adoptat printr-o lege și nu de către o structura a unei autorități publice cum este Uniunea Avocaților din România prin Consiliul sau, potrivit art. 63 lit. b) din lege". În consecința, se apreciază a fi incalcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 20, art. 22 alin. (1) și (2), art. 38 alin. (1), ale art. 49 și 51 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ considera excepția ca fiind neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția este neîntemeiată. În acest sens, se arata ca avocatura se realizează de un corp profesional cu o îndelungată tradiție și este organizată și funcționează prin lege proprie, iar cei care doresc sa practice această profesie sunt datori să respecte legea și sa accepte regulile impuse de ea. Se mai arata ca prevederile art. 1 alin. (1) și ale

art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 , republicată, invocate de autorul excepției, nu sunt discriminatorii și nu contravin prevederilor art. 38 din Constituție, care garantează dreptul la munca, nici principiului egalității în fața legii și a autorităților publice a cetățenilor, prevăzut la art. 16. Totodată, se apreciază ca textele de lege criticate nu constituie o restrangere a exercițiului unor drepturi, în sensul art. 49 din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "în conceptia legiuitorului avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale [...]. Aceasta opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstitutionala, având în vedere ca scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale. Faptul ca profesia de avocat este condiționată de satisfacerea anumitor cerințe, în special de pregătire profesională, nu poate fi privit ca neconstitutional".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale

art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001), dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1): "Profesia de avocat este libera și independenta, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei." ;

- Art. 63 lit. b): "Consiliul uniunii se întrunește trimestrial și ori de câte ori este nevoie. El are următoarele atribuții: [...]

b) dezbate, adopta și modifica statutul profesiei."

Potrivit criticii de neconstituționalitate, aceste texte de lege încalcă prevederile Constituției, cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) și (2) privind dreptul la viața și la integritate fizica și psihică, art. 38 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, art. 49 privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 51 privind respectarea Constituției și a legilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca asupra constituționalității prevederilor art. 1 și 58 (devenit

art. 63 ca urmare a republicarii Legii nr. 51/1995 ) s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999, cu prilejul soluționării unei excepții în care s-a invocat, ca și în prezentul dosar, încălcarea art. 38 și 51 din Constituție. Prin decizia menționată Curtea Constituțională a reținut, în esenta, ca textele constituționale invocate ca fiind incalcate nu au "nici o concludenta în demonstrarea neconstitutionalitatii legii".

Totodată, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Dispozițiile legale invocate nu creează discriminări între cetățeni pe criterii de rasa, naționalitate, origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalității în drepturi prevăzute atât la art. 4 alin. (2) din Constituție, cat și la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Referitor la susținerea ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 20 alin. (1), art. 22 alin. (1) și (2) și ale art. 49 din Constituție, Curtea constata ca acestea nu au legătură cu dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată.

În sfârșit, faptul ca prin lege se da posibilitatea reglementării prin statut a unor aspecte care țin de organizarea profesiei de avocat nu este de natura a atrage neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate. Concordanta dintre lege și un act normativ cu forta juridică inferioară, adoptat în temeiul acesteia, este o problemă de aplicare a legii, și nu de neconstituționalitate, fiind de competența instanței de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și ale

art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepție ridicată de Constantin Nicolae în Dosarul nr. 156/2002 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2002.