Decizia nr. 340/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 64 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată. Excepția a fost ridicată de Florin Cornel Balanescu în Dosarul nr. 1/2002, de Paula Tirla în Dosarul nr. 3/2002, de Ministerul Public în Dosarul nr. 4/2002 și de Laurentiu Paduraru în Dosarul nr. 5/2002 ale Curții Supreme de Justiție - Completul de 9 judecători.

La apelul nominal făcut în Dosarul nr. 259C/2002, la care sunt conexate dosarele nr. 260C/2002, 261C/2002 și nr. 262C/2002, se prezintă personal Florin Cornel Balanescu, Paula Tirla și Laurentiu Paduraru, autori ai excepției, lipsa fiind celelalte părți, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Președintele acorda cuvântul asupra cererilor prealabile, față de care Florin Cornel Balanescu, în temeiul art. 27 pct. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, formulează cerere de recuzare a domnului judecător Șerban Viorel Stanoiu.

Ministerul Public solicita respingerea cererii.

Curtea respinge cererea ca fiind inadmisibila în temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, potrivit căruia "o dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului și nici cele privind recuzarea judecătorilor".

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acorda cuvântul în fond.

Florin Cornel Balanescu, în esenta, susține ca dispozițiile

art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicată, sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, 21, 24, art. 49 alin. (1), art. 125 alin. (1) din Constituție și ale art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât liberul acces la justiție este garantat doar pentru categoria magistraților declarați reusiti la examenul de capacitate, iar nu și pentru categoria celor declarați nereusiti. Aceste două categorii se afla doar strict formal în situații diferite, ceea ce nu justifica aplicarea unui tratament juridic diferențiat. Solicita ca, în situația admiterii excepției de neconstituționalitate, în conformitate cu prevederile

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, să se extindă controlul de constituționalitate și asupra prevederilor art. 62 alin. 3 și ale

art. 63 alin. 6 din Legea nr. 92/1992 , republicată, care sunt neconstituționale în măsura în care restrang cazurile în care Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida examenul de capacitate doar la acele ipoteze în care se constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege referitoare la organizarea examenului sau dacă rezultatele au fost denaturate prin săvârșirea unor fraude. În final, arata ca aplicarea unui tratament juridic diferit este nejustificată și din considerente de ordin uman, expunand o ampla situație de fapt și propuneri de lege ferenda; critica este intemeiata pe jurisprudenta Curții Constituționale în materia liberului acces la justiție, precum și pe jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului.

În concluziile lor Paula Tirla și Laurentiu Paduraru declara ca achieseaza la concluziile coautorului excepției, Florin Cornel Balanescu, sustinand ca dispozițiile de lege criticate, întrucât nu se referă și la categoria candidaților nereusiti la examen, au semnificatia unei lacune de reglementare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind nefondata. Având în vedere ca prevederile art. 64 din legea criticata reglementează doar ipoteza în care Consiliul Superior al Magistraturii refuza sa propună numirea magistratului, după validarea examenului de capacitate, de către președintele României, instanța de judecată, sesizată fie în temeiul prevederilor

Legii nr. 92/1992 , fie în baza

Legii nr. 29/1990 , nu se poate substitui comisiei de examinare. Asadar, prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale și nici celor ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 20 mai 2002, pronunțate în dosarele nr. 1/2002, nr. 3/2002, nr. 4/2002 și nr. 5/2002, Curtea Suprema de Justiție - Completul de 9 judecători, prevăzut de

art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 64 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată. Excepția a fost ridicată de Florin Cornel Balanescu, Paula Tirla, Ministerul Public și Laurentiu Paduraru în cauze având ca obiect plângerile formulate în temeiul art. 21 din Constituție și al

art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicată, împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au respins cererile de reexaminare a lucrărilor susținute cu prilejul participării la examenul de capacitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

Legii nr. 92/1992 , în ansamblul sau, și, în special, ale art. 64 sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) și ale art. 21 din Constituție, precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul unei persoane la judecarea cauzei sale în cadrul unui proces echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanța independenta și impartiala. Starea de neconstituționalitate consta în aceea ca "legea nu prevede expres posibilitatea unei cai de atac în justiție împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a examenului de capacitate, pe care să o poată exercita și procurorii și judecătorii care au fost declarați respinsi la examenul în cauza", incalcandu-se astfel liberul acces la justiție, "care are ca semnificație faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale, pe care le-a instituit, nici o categorie sau grup social". Prevederile art. 64 din legea criticata încalcă și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât creează o "discriminare între candidații declarați reusiti la examenul de capacitate, ținând cont în exclusivitate de rezultatele examenului, comunicate de către comisia de examinare, fără a lua în calcul și memoriile celor declarați nereusiti".

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, introduse prin Legea nr. 181/2002, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul României a trimis Curții Constituționale, cu Adresa nr. 5/6.847/AN din 12 iulie 2002, punctul sau de vedere, în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, cu următoarea motivare:

"În ce privește conformitatea art. 64 din Legea pentru organizarea judecătorească cu prevederile constituționale, aratam ca dispoziția legală invocată nu contravine art. 21 din Constituție care consacra accesul liber la justiție. Art. 64 alin. 2 din lege instituie tocmai posibilitatea de a ataca în justiție refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea de către Președintele României, printr-o plângere suspensivă de executare.

Referitor la invocarea neconstitutionalitatii textelor criticate în raport cu art. 16 din Constituție, consideram ca și sub acest aspect excepția este neîntemeiată. Fără indoiala, dispozițiile criticate de semnatarul excepției nu creează discriminări între cetățeni pe criteriile egalității în drepturi, prevăzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituție, cat și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Norma cuprinsă în textul de lege criticat e aplicabilă tuturor cauzelor de acest fel, precum și tuturor părților din aceste cauze, în egala măsura."

Avocatul Poporului a transmis Curții Constituționale, cu Adresa nr. 5.959 din 5 iulie 2002, punctul sau de vedere, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

"Inexistenta unor prevederi speciale în

Legea nr. 92/1992 , care să stabilească posibilitatea exercitării unor cai de atac împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare sau invalidare a examenului de capacitate nu exclude posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa instanței de contencios administrativ, în termenele și în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 .

Prin urmare cu toate ca art. 62 alin. 3 și

art. 64 din Legea nr. 92/1992

nu conțin prevederi exprese pentru exercitarea unei cai de atac în justiție împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare sau invalidare a examenului de capacitate, pe care să o exercite candidații la acest examen, indiferent dacă au fost declarați admiși sau respinsi, consideram că nu exista discriminare între cele două categorii de candidați."

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern și de Avocatul Poporului, rapoartele judecătorului-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale

art. 1-3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Prin încheierile din 20 mai 2002 instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicată, modificată și completată, iar din cererile formulate în motivarea excepției rezultă ca autorii acesteia au criticat pentru neconstituționalitate și legea menționată, în ansamblul sau. De asemenea, în cadrul dezbaterilor autorii excepției au solicitat Curții Constituționale ca, admițând excepția de neconstituționalitate, în temeiul

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sa dispună extinderea controlului de constituționalitate și asupra prevederilor art. 62 alin. 3 și ale

art. 63 alin. 6 din Legea nr. 92/1992 , republicată, modificată și completată, care nu pot fi disociate de prevederile art. 64 din aceeași lege.

Examinând încheierile de sesizare, Curtea constata ca este legal sesizată doar cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997.

Curtea respinge cererea de extindere a excepției de neconstituționalitate asupra altor prevederi ale

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, deoarece aceasta ar avea semnificatia sesizării directe a Curții, lucru nepermis de dispozițiile

Legii nr. 47/1992 . Potrivit prevederilor art. 25 alin. (2) din aceeași lege, controlul poate fi extins numai în ipoteza în care, constatând neconstituționalitatea unei prevederi legale, retine ca în cuprinsul actului atacat exista și alte prevederi contrare Constituției, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.

Dispozițiile

art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicată, criticate de autorii excepției, au următorul cuprins:

"În cazul în care magistratul nu a fost propus de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numit de Președintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data validării examenului de capacitate îi încetează calitatea de magistrat.

Împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcție a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curții Supreme de Justiție, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1. Plângerea este suspensivă de executare. Curtea Suprema de Justiție judeca plângerea în complet format din 9 judecători. Hotărârea pronunțată este irevocabilă."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca aceasta prevedere legală contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) și ale art. 21 din Constituție, precum și celor ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20 alin. (2): "Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Curtea retine ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească reglementează în art. 58-64 examenul de capacitate pe care trebuie să-l susțină magistrații stagiari - judecători și procurori - pentru a fi numiți în funcție prin decret al Președintelui României, potrivit art. 47 din lege.

Examenul de capacitate se susține în fața unei comisii în compunerea prevăzută de lege, iar rezultatele examenului sunt validate de Consiliul Superior al Magistraturii.