Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 26/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 și ale art. 23 alin. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 200/2002

prezumat în vigoare

Data actului
28 ianuarie 2003
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 171 din 18 martie 2003
Citat de
1 act
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 13.327 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 97/2000 29 iunie 2000 (prevederi anume) privind organizațiile cooperatiste de credit

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 și ale

art. 23 alin. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 200/2002 , excepție ridicată de Casa centrala Aurora Română București, Cooperativa de credit Banca Dorobantul Ploiesti, Cooperativa de credit Dorobantul Ploiesti, Cooperativa de credit Dorobantul București, Cooperativa de credit Dorobantul Brașov și Cooperativa de credit Dorobantul Sighetu Marmatiei în Dosarul nr. 2.211/2001 al Curții Supreme de Justiție Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, arătând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.211/2001, Curtea Suprema de Justiție Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 și ale

art. 23 alin. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 200/2002 .

Excepția a fost ridicată de Casa centrala Aurora Română București, Cooperativa de credit Banca Dorobantul Ploiesti, Cooperativa de credit Dorobantul Ploiesti, Cooperativa de credit Dorobantul București, Cooperativa de credit Dorobantul Brașov și Cooperativa de credit Dorobantul Sighetu Marmatiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la libera circulație prevăzut de art. 25 din Constituție, precum și dreptul de asociere prevăzut de art. 37 din Legea fundamentală.

Instanța de judecată considera ca excepția este neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca textele legale criticate "reprezintă o concretizare a principiului teritorialitatii, și care sta la baza infiintarii și funcționarii organizațiilor cooperatiste de credit, iar atâta timp cat dobândirea calității de membru cooperator este condiționată de faptul ca domiciliul persoanei trebuie să se afle în raza teritorială de operare a cooperativei de credit (asa cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. 1 din ordonanța de urgență invocată), este firesc ca, pe baza principiului simetriei juridice, și încetarea calității de membru cooperator să fie determinata de schimbarea domiciliului în afară razei teritoriale de operare a cooperativei de credit".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 200 din 16 aprilie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 8 mai 2002. Curtea observa ca dintre textele criticate numai textul

art. 23 alin. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

a suferit modificări.

Cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a unei dispoziții legale modificate ulterior ridicării excepției, prin Decizia Plenului Curții nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

Curtea constata ca în noua redactare se păstrează soluția legislativă de principiu în ceea ce privește organizarea teritorială a cooperativelor de credit.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 13: "Calitatea de membru cooperator al unei cooperative de credit încetează prin retragere, prin schimbarea domiciliului în afară razei teritoriale de operare a cooperativei de credit, prin excludere sau ca urmare a decesului. De asemenea, calitatea de membru cooperator al unei cooperative de credit poate inceta și ca urmare a divizării, fuziunii sau lichidării cooperativei de credit.";

- Art. 23 alin. 2: "Raza teritorială de operare a unei cooperative de credit va cuprinde o arie determinata din cadrul unui județ, care poate include localități urbane și rurale invecinate sau neinvecinate."

Se susține de către autorii excepției ca textul art. 23 alin. 2 din ordonanța ar contraveni prevederilor constituționale ale art. 37 alin. (1) referitoare la dreptul la libera asociere, potrivit cărora cetățenii se pot asocia liber în partide, în sindicate și în alte forme de asociere, iar art. 13 ar contraveni prevederilor constituționale ale art. 25 care prevăd dreptul la libera circulație.

Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate pentru motivele care urmează:

Articolul 23

alin. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

consacra principiul teritorialitatii în organizarea și funcționarea cooperației de credit. Fiecare cooperativa de credit - ca de altfel orice cooperativa, indiferent de sistemul cooperatist din care face parte - se organizează și funcționează pe o anumită parte a teritoriului tarii, pe aria unei anumite localități sau mai multor localități, fără ca în determinarea limitelor spatiale ale acestei organizări și activități să poată exista suprapuneri între mai multe organizații. Corespunzător domiciliului, orice persoană fizica poate fi membru al unei anumite cooperative. Realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor de membru al cooperativei presupun apartenența la aria teritorială respectiva. Schimbarea domiciliului marcheaza trecerea persoanei respective într-o alta arie, proprie unei alte cooperative, în care, dacă dorește, cel în cauza poate deveni membru. De altfel, cu ocazia dobândirii calității de membru al unei anumite cooperative, cel în cauza consimte la dobândirea statutului juridic respectiv, asocierea având baze contractuale.

Curtea a statuat în jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000) ca prevederile art. 37 din Constituție consacra un drept fundamental cu caracter social-politic, care oferă posibilitatea cetățenilor de a se asocia în mod liber în partide sau formațiuni politice, în sindicate sau în alte forme de organizare, în scopul de a lua parte la diverse activități politice, sociale, culturale și altele asemenea.

În acest sens Curtea a reținut ca, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu tratatele internaționale privind drepturile și libertățile fundamentale, la care România este parte, între acestea aflându-se Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În conformitate cu art. 11 din aceasta convenție, orice persoană are dreptul la libera asociere, iar exercițiul acestui drept nu poate face obiectul altor restrangeri decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratica pentru apărarea anumitor valori fundamentale, între care se afla protecția sănătății, a moralei ori a drepturilor și libertăților altora.

Referitor la domeniul reglementat prin art. 11 din convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată în cauza "Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei", 1993, a reținut ca o organizație a medicilor belgieni, înființată prin lege, nu constituie o formă de asociere care să între sub incidența art. 11 din convenție. În motivarea hotărârii s-a arătat ca aceasta organizație are caracterul unei instituții de drept public, care, prin natura sa juridică și funcțiile proprii, îndeplinește o activitate de interes public, relevandu-se faptul ca în acest fel ea se integreaza în realizarea unor scopuri cu caracter general, profitabile deopotrivă și celor chemați să facă parte din aceasta organizație.

Curtea Constituțională a reținut ca în anumite situații legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general și care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalități înscrise în conceptul de libera asociere, astfel cum acesta este conturat prin prevederile art. 11 din convenție și, respectiv, prin cele ale art. 37 din Constituție.

Cele statuate în decizia menționată sunt valabile și în aceasta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Organizațiile cooperatiste de credit, asa cum sunt reglementate potrivit art. 3 din ordonanța, sunt asociații autonome, apolitice și neguvernamentale, al căror scop principal este desfășurarea activității bancare în vederea intrajutorarii membrilor lor. Într-adevăr, această categorie de asociații a fost creata prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, și anume în vederea intrajutorarii membrilor lor. Or, rezolvarea acestui scop implica, în consecința, o asociere fără de care drepturile și interesele legitime ale celor ce fac parte din aceste cooperative nu ar putea fi realizate. Asadar, prevederile art. 37 din Constituție au în vedere exclusiv constituirea asociațiilor fără scop patrimonial, nu și a unor cooperative de credit, cum este cazul în speta.

Curtea constata că nu sunt întemeiate nici susținerile potrivit cărora dispozițiile atacate ar contraveni prevederilor art. 25 din Constituție, care consacra dreptul la libera circulație al cetățenilor, aceasta deoarece textul de lege criticat nu conține dispoziții care să vizeze acest drept, el referindu-se la dobândirea și încetarea calității de membru cooperator.

De altfel, numeroase elemente ale statutului juridic al unei persoane fizice, în al căror cadru se realizează dreptul la asociere, dreptul la asistența socială, la învățământ, organizarea justiției etc., au în vedere principiul teritorialitatii, întrucât nimeni nu este inzestrat cu ubicuitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 și ale

art. 23 alin. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 97/2000

privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 200/2002 , excepție ridicată de Casa centrala Aurora Română București, Cooperativa de credit Banca Dorobantul Ploiesti, Cooperativa de credit Dorobantul Ploiesti, Cooperativa de credit Dorobantul București, Cooperativa de credit Dorobantul Brașov și Cooperativa de credit Dorobantul Sighetu Marmatiei în Dosarul nr. 2.211/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
──────────────

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.