Decizia nr. 72/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu și Mihai Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 2.872/2002 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autoarea excepției Gabriela Ionescu, personal și asistată de avocat, precum și ceilalți doi autori reprezentați prin același avocat. De asemenea, a răspuns personal și asistată de avocat partea Mariana Roman și reprezentată partea Constantin Roman, lipsind Societatea Comercială "Herastrau Nord" - S.A. și Primăria Municipiului București, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, depunând note scrise în susținerea pretențiilor formulate.

Avocatul celorlalte părți considera excepția ridicată ca fiind neîntemeiată, arătând ca principiul bunei-credințe este un vechi principiu consacrat în dreptul românesc, astfel încât textul de lege criticat nu contravine art. 15 alin. (2) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că nu sunt incalcate dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție referitoare la principiul neretroactivitatii, întrucât textele de lege criticate consacra protecția dobânditorului de buna-credința, justificată din ratiuni de echitate socială, care reprezintă o excepție de la regula "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis".

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.872/2002, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu și Mihai Alexandru Ionescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

contravine principiului neretroactivitatii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât este evidenta intenția legiuitorului de a valida, cu efect retroactiv, actele juridice preexistente referitoare la imobilele preluate fără titlu valabil, în cazul în care se invoca buna-credința, care, fiind prezumată, conform legii, transforma dovedirea relei-credințe a cumpărătorului într-o probatio diabolica. În acest caz, elementul psihologic - buna-credința - este nu numai necesar, ci și suficient pentru a dobândi în mod valabil un drept real imobiliar de la un neproprietar.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă considera excepția de neconstituționalitate ca fiind intemeiata. Se apreciază ca, în absenta unei norme exprese, în vigoare la momentul încheierii actului juridic, nu se poate ignora faptul ca textul de lege criticat consacra in terminis situația achizitorului de buna-credința drept o excepție de la regula "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", cu posibile implicații asupra modalitatii de dobândire a dreptului de proprietate în materie imobiliară. Materializarea intentiei legiuitorului în acest sens conduce la încălcarea principiului neretroactivitatii.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca art. 46 alin. (2) nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, întrucât instituirea protecției dobânditorului de buna-credința este justificată de consideratiuni de echitate și utilitate socială și constituie una dintre excepțiile de la principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis". În concluzie, excepția de neconstituționalitate este considerată ca fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2), întrucât în jurisprudenta sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant că nu intră în competența Curții controlul aplicării dispozițiilor unei legi sub raportul acțiunii legilor în timp.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are următorul conținut:

- Art. 46 alin. (2): "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credința."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), conform cărora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile."

Examinând punctul de vedere al instanței și susținerile autorilor excepției, Curtea constata ca, în realitate, critica de neconstituționalitate are în vedere numai teza a doua a textului dedus controlului, care consacra validitatea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil dacă au fost încheiate cu buna-credința, considerată a fi în contradictie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Cu privire la acest text de lege Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, respingând excepția ca fiind neîntemeiată.

În motivarea soluției adoptate au fost aduse o serie de argumente care își păstrează actualitatea și pertinenta, Curtea apreciind că nu exista ratiuni suficiente care să impună reconsiderarea soluției adoptate.

Și cu acel prilej susținerile autorilor au fost în sensul că reglementarea criticata instituie post factum un criteriu de validitate pentru acte juridice încheiate anterior, criteriu inexistent la data încheierii, incalcand astfel principiul "tempus regit actum" și, prin aceasta, având caracter retroactiv.

Asadar, esențială pentru calificarea reglementării în cauza ca fiind retroactivă nu este susținerea ca aceasta înțelege să își extindă efectele pentru trecut, prin raportare la situații juridice finalizate înainte de intrarea sa în vigoare, cat, mai ales, ca aduce un element novator, care nu se regasea în reglementarea anterioară.

Întrucât excepția de neconstituționalitate nu constituie un scop în sine, ci are o finalitate pragmatica - constatarea neconstitutionalitatii unui text de lege -, invocarea, pe aceasta cale, a retroactivitatii unei prevederi legale care nu face decât sa reitereze o soluție adoptată și sub imperiul vechii reglementări este, evident, lipsită de interes.

În considerarea acestor ratiuni, Curtea, având a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate întemeiate pe o pretinsa retroactivitate a

art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 , și-a motivat soluția adoptată pe conceptul de "caracter novator" al reglementării criticate.

În atare condiții, dispozițiile

art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 , departe de a impune o alta soluție decât cea consacrată anterior intrării sale în vigoare, nu au făcut decât sa și-o însușească și sa o valideze din punct de vedere legal.

Neaducand nici o modificare condițiilor de validitate existente la data încheierii actului juridic, fiind deci lipsită de caracter novator, reglementarea în cauza nu are caracter retroactiv.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu și Mihai Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 2.872/2002 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2003.