Decizia nr. 101/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 136/2000

privind modul de stabilire a plăților compensatorii și a ajutoarelor care se acordă personalului militar, aprobată prin

Legea nr. 130/2001 , excepție ridicată de Neculaiu Enache, Dumitru Gheorghe și Florinel Maciuca în dosarele nr. 397/2002, nr. 400/2002 și nr. 402/2002 ale Curții de Apel Galați - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc toate părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepția de neconstituționalitate ridicată în dosarele nr. 271C/2002, nr. 272C/2002 și nr. 274C/2002 are un conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexarii dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 272C/2002 și nr. 274C/2002 la Dosarul nr. 271C/2002, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 13 mai 2002, pronunțate în dosarele nr. 397/2002, nr. 400/2002 și nr. 402/2002, Curtea de Apel Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 136/2000

privind modul de stabilire a plăților compensatorii și a ajutoarelor care se acordă personalului militar, aprobată prin

Legea nr. 130/2001 . Excepția a fost ridicată de Neculaiu Enache, Dumitru Gheorghe și Forinel Maciuca cu ocazia soluționării recursurilor declarate împotriva sentințelor civile nr. 47, nr. 50 și nr. 54 din 6 februarie 2002, pronunțate de Tribunalul Brăila - Secția civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15, art. 16 alin. (1) și (2), art. 38 alin. (2), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1) și ale art. 50. În esenta, aceștia arata ca

art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000

încalcă principiul neretroactivitatii legilor, întrucât reglementează modul de stabilire a plăților compensatorii și ajutoarelor care se acordă personalului militar disponibilizat, începând cu data de 1 ianuarie 2000, data anterioară intrării în vigoare a textului normativ atacat. În acest context, considera ca sunt incalcate și prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, aflată în vigoare la data de 1 ianuarie 2000. În continuare, autorii excepțiilor susțin ca textele legale criticate creează inegalitati în ceea ce privește modul de impozitare atât între diferitele cadre militare, cat și între acestea și restul cetățenilor. De asemenea, considera ca sunt incalcate și prevederile constituționale ale art. 38 alin. (2), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1) și ale

art. 50, deoarece în Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000

nu mai sunt prevăzute o serie de măsuri de protecție socială instituite prin

Ordonanța Guvernului nr. 7/1998 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 37/2001 .

Curtea de Apel Galați - Secția civilă, observând ca textele legale criticate nu sunt aplicabile autorilor excepției, deoarece aceștia au fost trecuți în rezerva la data de 2 iulie 2001, data ulterioară apariției

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 , își exprima totuși opinia față de textele legale criticate în sensul că acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate. Astfel, arata ca

art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000

prevede doar scutirea de la calculul venitului global a plăților compensatorii și ajutoarelor, care se acordă personalului militar disponibilizat, și nu scutirea de la impozitare potrivit baremelor de impozitare prevăzute de

art. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 . În acest sens, retine ca statul este în drept să-și stabilească politica fiscală, fără ca prin aceasta să se considere ca sunt incalcate dispozițiile constituționale. De asemenea, considera ca art. 38 alin. (2), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1) și art. 50 din Constituție nu sunt incidente în cauza.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, Curtea Constituțională a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul, apreciind ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, arata ca prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului neretroactivitatii legii, deoarece impozitul pe venit are un caracter global și anual, modalitatea de calcul pe veniturile periodice putând fi modificată de-a lungul întregului an fiscal, urmând ca, după expirarea acestuia, să se facă regularizarea impozitului plătit, în raport cu impozitul datorat, ținându-se seama și de eventualele venituri realizate din alte surse. De asemenea, considera ca nici principiul egalității consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție nu este încălcat, deoarece prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 136/2000

urmăresc doar o punere de acord a modului de impozitare a veniturilor la care se referă cu cel aplicabil veniturilor de natura salariala. În sprijinul acestei opinii este invocată și jurisprudenta Curții Constituționale, prin Decizia nr. 27/2002. În sfârșit, considera ca prevederile art. 38 alin. (2), art. 43 alin. (1) și ale art. 50 din Constituție nu sunt incidente în cauza.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invoca soluția

Deciziei nr. 27/2002

a Curții Constituționale, în care se arata ca "trecerea în rezerva anterior, respectiv ulterior, datei de 22 septembrie 2000, generează situații juridice diferite, fapt care justifica reglementarea unor tratamente diferite", iar "aceasta problema nu poate fi privită decât ca o problemă de oportunitate și de opțiune a legiuitorului, a carei rezolvare intră în competența exclusiva a acestuia". De asemenea, arata ca prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 136/2000

nu încalcă principiul egalității în drepturi dintre cetățeni deoarece prin aceasta reglementare nu se urmărește decât o punere de acord a modului de impozitare a plăților compensatorii și ajutoarelor care se acordă personalului militar disponibilizat cu cel aplicabil veniturilor de natura salariala, iar art. 16 din Constituție permite aplicarea unui tratament juridic diferențiat la situații diferite. În continuare, arata că nu poate fi reținută nici susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea art. 38 alin. (2) și a art. 43 alin. (1) din Constituție întrucât textele legale criticate garantează, prin măsurile stabilite, tocmai aceste drepturi. În ceea ce privește art. 49 alin. (1) și art. 50 din Constituție, apreciază ca acestea nu sunt incidente în cauza.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 136/2000

privind modul de stabilire a plăților compensatorii și a ajutoarelor care se acordă personalului militar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 22 septembrie 2000, ordonanța aprobată prin

Legea nr. 130/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2001.

Dispozițiile legale criticate au următoarea redactare:

- Art. 1: "Sumele reprezentând plățile compensatorii prevăzute la

art. 7, 8 și 11 din Ordonanța Guvernului nr. 7/1998 , la

art. 6 și 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 100/1999 , precum și ajutoarele prevăzute la art. 31 și la

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 138/1999

se stabilesc în raport cu solda lunară neta.";

- Art. 2: "Baza de calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunară bruta din ultima luna de activitate, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.

Baremul lunar de impozitare este cel prevăzut de

Ordonanța Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit.";

- Art. 3: "Plățile compensatorii și ajutoarele prevăzute la art. 1, plătite începând de la data de 1 ianuarie 2000, nu sunt supuse globalizarii."

În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorii excepției invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 15: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 38 alin. (2): "Salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.";

- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.";

- Art. 49 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.";

- Art. 50: "(1) Fidelitatea față de țara este sacră.

(2) Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii, răspund de îndeplinirea cu credința a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege."

Examinând excepția, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curții, care a decis ca acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate. Astfel, prin Decizia nr. 258 din 24 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 17 octombrie 2002, Curtea a reținut ca plățile compensatorii și ajutoarele ce se acordă de stat cadrelor militare trecute în rezerva sau direct în retragere au fost reglementate prin acte normative succesive. Aplicarea acestor acte normative se face pe baza regulilor generale ale acțiunii în timp a normelor juridice, iar aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii, care este de competența exclusiva a instanțelor judecătorești. Eventualele neconcordante dintre reglementările juridice cuprinse în mai multe acte normative în vigoare nu pot fi considerate probleme de constituționalitate, problema corelării normative urmând a fi rezolvată de legiuitor.

Actele normative anterioare au reglementat în mod diferit cuantumul plăților compensatorii și al ajutoarelor acordate, precum și baza de calcul a acestora, prevăzând și scutirea de la plata impozitului pe venit a acestor drepturi.

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000

prevede, în mod unitar, pentru toate plățile compensatorii și ajutoarele acordate cadrelor militare, stabilirea lor în raport cu solda lunară neta, calculată pe baza soldei brute din ultima luna de activitate, din care se deduce impozitul datorat potrivit baremului de impozitare în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.

Stabilirea în cuantum diferit, în perioade diferite și prin acte normative diferite a drepturilor materiale și a altor ajutoare de aceeași natura, acordate acelorași categorii de cetățeni, nu este de natura sa creeze nici privilegii și nici discriminări.

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000

se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor care se afla într-o situație identică și care urmează sa beneficieze de drepturile respective după intrarea în vigoare a acelui act normativ.

Legiuitorul este în drept sa reglementeze în mod diferit, în perioade diferite și în funcție de posibilitățile existente în privinta măsurilor de protecție socială drepturile ce se acordă unor categorii de cetățeni, fără sa aducă atingere drepturilor anterior stabilite, precum și sa determine veniturile supuse impozitării, cu condiția sa nu contravina dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Constituție, referitoare la așezarea justa a sarcinilor fiscale, ceea ce nu este cazul și nici nu se susține în cauza de fața.

Nu se poate retine caracterul retroactiv al nici uneia dintre dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 , întrucât acestea se aplică exclusiv în privinta plăților compensatorii și a ajutoarelor ce se acordă după data intrării în vigoare a ordonanței. Nici dispozițiile art. 3 din ordonanța, care prevăd neglobalizarea plăților compensatorii și a ajutoarelor plătite începând cu data de 1 ianuarie 2000, nu au efecte retroactive. Aceasta reglementare a fost necesară, deoarece de la data de 1 ianuarie 2000 se aplicau dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venitul global. Globalizarea privește totalitatea veniturilor dintr-un an, or, dispoziția legală referitoare la neglobalizarea plăților compensatorii și a ajutoarelor plătite militarilor disponibilizați începând cu data de 1 ianuarie 2000 a intrat în vigoare înainte de expirarea anului fiscal. De altfel, reglementarea neglobalizarii este în avantajul evident al beneficiarilor plăților compensatorii și ai ajutoarelor.

Prevederile art. 38 alin. (2), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1) și ale art. 50 din Constituție nu au nici o legătură cu dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate.

În cauzele de fața nu au fost invocate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 136/2000

privind modul de stabilire a plăților compensatorii și a ajutoarelor care se acordă personalului militar, aprobată prin

Legea nr. 130/2001 , excepție ridicată de Neculaiu Enache, Dumitru Gheorghe și Florinel Maciuca în dosarele nr. 397/2002, nr. 400/2002 și nr. 402/2002 ale Curții de Apel Galați - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2003.