Decizia nr. 60/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, , cu modificările și completările ulterioare, precum și celor ale art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998 , modificată
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Stă la baza 1
- Decizia nr. 82/2005 10 februarie 2005 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. 2 din Legea…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 64/1995 22 iunie 1995 (prevederi anume) privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Balta - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și celor ale
art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998 , modificată, excepție ridicată de Societatea Comercială "S & P Otex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 778/2001 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.
La apelul nominal răspund Otilia Alexandru, administratorul Societății Comerciale "S & P Otex" - S.R.L. din București, și avocatul Vladescu Cristina, pentru Banca "Ion Tiriac" - S.A. - Sucursala Victoria.
Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, considera ca
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, permite încălcarea secretului bancar și anihileaza ratiunea garanțiilor. Referitor la dispozițiile
art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 , solicita Curții Constituționale sa pronunțe "o soluție de principiu pe fond cu privire la teoria acordării capacității juridice prin mandat". În fine, apreciază ca acest text de lege "paralizeaza" efectul
Decretului nr. 31/1954 , prin aceea ca permite participarea la viața juridică, în nume propriu, a unei sucursale.
Avocatul Băncii "Ion Tiriac" - S.A. - Sucursala Victoria solicita respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând ca argumentele invocate în susținerea excepției exced controlului de constituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată. De asemenea, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998
este neîntemeiată, deoarece prevederile constituționale invocate nu sunt relevante în cauza.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 25 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 778/2001, Tribunalul București - Secția a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și celor ale
art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998 , modificată. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "S & P Otex" - S.R.L. din București în cadrul unui litigiu comercial.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, contravin prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, deoarece, în cadrul contestației la cererea de deschidere a procedurii de reorganizare și lichidare judiciare, nu exista posibilitatea invocarii unor apărări de fond împotriva titlului executor care este contractul de credit bancar. De asemenea, susține ca sunt infrante prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2) care, în opinia autorului excepției, instituie "principiul autonomiei persoanelor juridice și egalității de tratament în fața legii", ale art. 123 alin. (2) referitoare la "supunerea judecătorului numai față de lege", ale art. 125 alin. (3) privind competența și procedura de judecată, precum și celor ale art. 134 alin. (2) lit. a). În fine, arata ca este încălcat principiul separației puterilor, în sensul că "prin textul de lege criticat se admite imixtiunea puterii judecătorești în sfera puterii legislative".
În ceea ce privește
art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 , modificată, autorul excepției susține ca acesta încalcă "principiul universalitatii și cel al egalității în drepturi" consfințite în art. 15, respectiv art. 16 alin. (2) din Constituție, deoarece "acorda dreptul sucursalei de a efectua în mod direct toate sau unele din activitățile băncii". De asemenea, se arata ca acest text de lege contravine art. 123 alin. (1) din Constituție.
Instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplina concordanta cu prevederile constituționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul considera ca
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, nu este contrar prevederilor constituționale invocate. De asemenea, apreciază ca nici dispozițiile
art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998
nu încalcă textele constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și cele ale părții, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, precum și dispozițiile
art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998.
Aceste dispoziții legale au următorul cuprins:
-
Articolul 29
alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată: "Orice creditor care are o creanta certa, lichidă și exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile:"; [...]
-
Articolul 3
lit. d) din Legea nr. 58/1998 : "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificatii: [...]
d) sucursala - unitate operationala fără personalitate juridică a unei bănci și care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile băncii, în limita mandatului dat de aceasta;"
Autorul excepției susține ca aceste dispoziții legale contravin principiului separației puterilor și următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 15: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.
(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";
- Art. 125 alin. (3): "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, în anumite condiții, orice creditor care are o creanta certa, lichidă și exigibilă să poată introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile. Acest fapt nu împiedica, sub nici un aspect, accesul liber la justiție, atât creditorii, cat și debitorii având posibilitatea de a formula pretenții și apărări. De altfel, asa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudenta sa, liberul acces la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale.
De asemenea, Curtea nu poate retine nici o incompatibilitate între textul de lege criticat și principiul separației puterilor sau între acesta și prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2), referitoare la protecția egala a proprietății private, ale art. 123 alin. (2), care consacra principiul independenței justiției, și cele ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.
În legătură cu susținerea ca articolul de lege criticat ar fi încălcat prevederile constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a), Curtea constata ca scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în insolventa, ceea ce corespunde pe deplin obligației statului de a asigura libertatea comerțului și protecția concurentei loiale.
În fine, referitor la dispozițiile
art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 , Curtea constata că nu se poate retine nici o legătură între acestea și prevederile constituționale ale art. 15 și 16: dispozițiile legale criticate se aplică de la data intrării în vigoare a legii, iar sucursala unei bănci, fiind înființată potrivit
Legii bancare nr. 58/1998 , nu este mai presus de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale
art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998 , modificată, excepție ridicată de Societatea Comercială "S & P Otex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 778/2001 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.