Decizia nr. 76/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Naționala a Societăților de Valori Mobiliare în Dosarul nr. 1.137/2002 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (2), invocand în acest sens și jurisprudenta Curții Constituționale în materie (deciziile nr. 150/2002 și nr. 160/2002).

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.137/2002, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Naționala a Societăților de Valori Mobiliare într-o cauza având ca obiect suspendarea executării silite începute în baza unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul București - Secția comercială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține ca i-au fost incalcate drepturile constituționale "prin stabilirea de către instanța de judecată a doua cauțiuni pentru aceeași cauza, una în vederea soluționării cererii de suspendare provizorie a executării silite și a doua cauțiune pentru soluționarea cererii de suspendare pe fondul acesteia, formulată în temeiul art. 300 din Codul de procedură civilă". De asemenea, apreciază ca stabilirea, prin dispozițiile legale criticate, a doua cauțiuni încalcă și dreptul de proprietate garantat de art. 41 din Constituție, "conducand la ideea dublei impuneri", iar neprecizarea de către legiuitor a unei cauțiuni fixe sau a unui procent aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii.

Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială considera ca dispozițiile criticate sunt constituționale și, ca atare, excepția este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca susținerile autorului referitoare la cuantumul cauțiunii stabilite în speta nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a textului legal criticat. Pe de altă parte, textele criticate trebuie analizate în contextul reglementării unitare conținute de art. 403 din Codul de procedură civilă, reglementare concepută cu respectarea prevederilor constituționale referitoare la realizarea drepturilor în justiție. Astfel, potrivit alin. 3 al art. 403 din Codul de procedură civilă, partea interesată are posibilitatea sa atace încheierea data asupra suspendării executării, realizandu-se astfel un tratament juridic egal pentru cei interesați în exercitarea dreptului de a se adresa justiției atât în ceea ce privește încuviințarea suspendării executării silite, cat și pentru controlul judecătoresc al soluției pronunțate. Cu privire la alin. 4 al art. 403 din Codul de procedură civilă, apreciază ca acesta consacra o soluție fireasca, în concordanta cu necesitatea respectării drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților, suspendarea executării pe calea ordonanței președințiale având caracter provizoriu și putând fi luată numai în cazuri urgente de către președintele instanței.

Pe de altă parte, Guvernul apreciază ca stabilirea cauțiunii reprezintă o garanție în favoarea creditorului, având și o funcție de prevenire a exercitării abuzive a unor drepturi procesuale și a tergiversarii executării unor obligații stabilite prin titlu executoriu.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru considerentele arătate în deciziile nr. 150/2002 și nr. 160/2002 ale Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 156 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul conținut: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competența poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanța, în afară de cazul în care legea dispune altfel. [...] În cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanța președințială, până la soluționarea de către instanța a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate prevăd obligativitatea depunerii unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanța, în cazul suspendării executării silite. Aceste prevederi trebuie apreciate în raport cu întregul sistem de garanții procedurale instituite de lege pentru asigurarea posibilității debitorului de a se apara prin mijloace judiciare.

În acest sens, judecătorul nu are libertatea de a stabili cauțiuni exorbitante, chiar dacă legea nu stabilește anumite limite, dat fiind ca un eventual abuz în acest sens poate fi sancționat prin exercitarea de către debitor a căilor de atac prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, încheierea de soluționare a cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs, debitorul beneficiind astfel de toate garanțiile accesului liber la justiție.

Cu privire la dispozițiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constata ca nici acestea nu contravin prevederilor constituționale, deoarece măsura suspendării executării pe calea ordonanței președințiale are caracter vremelnic și poate fi luată numai în cazuri urgente de către președintele instanței.

Totodată, Curtea constata ca s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 150 din 9 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, prin care a respins excepția de neconstituționalitate invocată. Neintervenind elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Naționala a Societăților de Valori Mobiliare în Dosarul nr. 1.137/2002 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2003.