Decizia nr. 682/2022

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid-Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nicanor George Ene, prin mandatar Dragoș Marian Ene, în Dosarul nr. 8.175/202/2018/a1 al Judecătoriei Călărași. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.409D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă, pe de o parte, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, iar, pe de altă parte, subliniază faptul că autorii unor astfel de cereri de recuzare în materie civilă pot beneficia de anumite eșalonări sau scutiri, în condițiile prevăzute de lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea nr. 5 din 15 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 8.175/202/2018/a1, Judecătoria Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicanor George Ene, prin mandatar Dragoș Marian Ene, cu prilejul soluționării unei cereri de recuzare formulate într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva unei încheieri de carte funciară.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia deduce neconstituționalitatea reglementării criticate prin prisma faptului că nu se pot asigura condițiile necesare pentru creșterea calității vieții în condițiile în care cuantumul taxelor judiciare de timbru crește foarte mult. Susține că părțile beneficiază de dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, drept care trebuie să fie însă unul concret, efectiv și necondiționat de costuri suplimentare. În acest context, învederează că cetățenii trebuie să aibă acces egal în fața justiției, indiferent de veniturile de care aceștia dispun, context în care învederează faptul că taxele judiciare de timbru fixate de stat au un nivel ce depășește cu mult posibilitățile de plată ale justițiabililor, fiindu-le limitat, astfel, dreptul de acces la justiție.

6.

Judecătoria Călărași apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța arată că taxa judiciară de timbru de 100 lei, prevăzută de

art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , nu

este excesivă, iar în situația în care justițiabilul nu dispune de venituri suficiente, poate beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 193/2008 , cu modificările și completările ulterioare.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora

Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:

a)

cereri de recuzare în materie civilă - pentru fiecare participant la proces - pentru care se solicită recuzarea - 100 lei;.

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine normelor constituționale cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (1) ,

(2)

și

alin. (3) teza întâi

care consacră accesul liber la justiție,

art. 44 alin. (1)

și

alin. (2) teza întâi

privind dreptul de proprietate privată,

art. 53

referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 124 alin. (2)

privind înfăptuirea justiției și

art. 135 alin. (2) lit. f)

potrivit cărora statul trebuie să asigure crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, precum și celor ale

art. 20

referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului coroborate cu

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

au mai constituit obiect al controlului Curții Constituționale, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 680 din 13 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 23 decembrie 2014,

Decizia nr. 743 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 12 februarie 2015,

Decizia nr. 8 din 15 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2015,

Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016,

Decizia nr. 48 din 1 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 3 mai 2018, sau

Decizia nr. 838 din 13 decembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 22 martie 2019,

Decizia nr. 348 din 23 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din data de 22 noiembrie 2019,

Decizia nr. 369 din 16 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 5 ianuarie 2021,

Decizia nr. 553 din 7 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 17 august 2020,

Decizia nr. 266 din 23 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 iulie 2019, sau

Decizia nr. 870 din 26 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 19 februarie 2021, decizii prin care instanța de contencios constituțional a reținut că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, acesta fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 100 de lei, care nu este de natură să afecteze justițiabilul din punct de vedere financiar.

13.

În acest context, Curtea a statuat că nu pot fi primite criticile referitoare la restricționarea accesului la justiție prin instituirea acestei taxe fixe, datorată de justițiabil în cazul depunerii unei cereri de recuzare a membrilor completului de judecată, în materie civilă. Prin deciziile precitate, Curtea a reținut că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, fiind de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. Curtea a reținut, totodată, că

art. 21 din Constituție

nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele judiciare de timbru, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale

art. 56 alin. (1) , potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“, plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor.

14.

În jurisprudența sa în materia taxelor judiciare de timbru, Curtea a subliniat că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare, în funcție de obiectul litigiului. Stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, precum și a cuantumului lor reprezintă însă o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală (a se vedea

Decizia nr. 109 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014). Curtea a mai reținut că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții (a se vedea

Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005).

15.

În plus, Curtea a învederat faptul că, prin dispozițiile

art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , legiuitorul a instituit posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o

garanție a liberului acces la justiție. Aprecierea legalității și a temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată, în temeiul prerogativelor conferite de

Constituție

și legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri.

16.

Referitor la instituția recuzării, prin

Decizia nr. 84 din 27 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 4 iulie 2018, spre exemplu, Curtea a reținut că recuzarea nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății. Reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Astfel, potrivit

art. 51 alin. (1) din Codul de procedură civilă , examinarea cererii de recuzare se face „de îndată“, iar judecătorul sau părțile sunt ascultate numai „dacă se apreciază că este necesar“ în vederea împiedicării tergiversării soluționării cererii de recuzare și, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată. Așadar, modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple de recuzare, care să preîntâmpine cererile șicanatorii, de natură să tergiverseze soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei. Legiuitorul, asigurând dreptul la apărare al părților, a mai prevăzut la

art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă

că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar când această din urmă hotărâre este definitivă încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. Formularea unei cereri de recuzare reprezintă o chestiune personală, întemeiată pe motive care privesc raporturile dintre partea care formulează cererea de recuzare și persoana a cărei recuzare se cere, iar taxa judiciară de timbru se plătește distinct pentru recuzarea fiecărui participant la proces.

17.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauzele de față.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicanor George Ene, prin mandatar Dragoș Marian Ene, în Dosarul nr. 8.175/202/2018/a1 al Judecătoriei Călărași și constată că dispozițiile

art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Călărași și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.