Decizia nr. 47/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) și ale art. 41 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Respins prin 1
- Decizia nr. 9/2017 20 februarie 2017 referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la drepturile acordate în t…
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel-Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Daniela Ramona Marițiu
- magistrat-asistent
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40 alin. (1)
și ale
art. 41 alin. (2) din Legea nr. 489/2006
privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, excepție ridicată de Stere Beca în Dosarul nr. 1.239/212/2016 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 305D/2016.
2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 decembrie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și a autorului excepției, prezent personal, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor
art. 57
și
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 17 ianuarie 2017, respectiv 31 ianuarie 2017, dată la care Curtea a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
3.
Prin Încheierea din 15 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.239/212/2016, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40 alin. (1)
și ale
art. 41 alin. (2) din Legea nr. 489/2006
privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, excepție ridicată de Stere Beca, cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect acordarea personalității juridice unei asociații.
4.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că înființarea unei asociații religioase face parte din categoria dreptului de asociere, astfel că stabilirea unui prag minim de 300 de persoane și obligativitatea obținerii unui aviz consultativ pentru înființarea unei astfel de asociații contravine prevederilor
art. 29 alin. (1)
și
art. 40 alin. (1) din Constituție . În continuare, arată că cei ce doresc înființarea unei asociații religioase sunt discriminați față de cei ce doresc să se asocieze în partide sau sindicate din perspectiva numărului de membri necesari. Se impun, astfel, condiții restrictive care nu respectă prevederile constituționale ale
art. 53 .
5.
Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Stabilirea unor condiții de admisibilitate în vederea acordării personalității juridice nu încalcă drepturile constituționale invocate. Stabilirea unui număr minim de 300 de membri s-a făcut în considerarea faptului că urmează să se înființeze o asociație religioasă. Nu se poate susține că prin instituirea acestor condiții se produce o discriminare față de alte forme de asociere, din moment ce formele de asociere sunt în situații juridice diferite, justificându-se, astfel, instituirea unor condiții diferite.
6.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
7.
Guvernul arată că jurisprudența Curții Constituționale, în deplin acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, a stabilit în mod constant că, în sensul Constituției, principiul egalității nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferență de tratament juridic în cazul unor situații diferite. Astfel, este opțiunea legitimă a legiuitorului de a stabili soluții normative diferite în privința condițiilor minime necesare ce se impun a fi îndeplinite în vederea constituirii unei persoane juridice, în funcție de scopul și obiectul activității acesteia, de relevanța sa în viața economică, socială, culturală, religioasă etc. Această reglementare diferită nu poate avea ca semnificație înfrângerea principiului constituțional al egalității în drepturi, din moment ce situațiile sunt diferite. În continuare, arată că dreptul de asociere nu este un drept absolut, iar condițiile de exercitare a acestui drept fundamental, instituite la nivelul legislației infra-constituționale, nu trebuie receptate ca îngrădiri ale dreptului de asociere. De altfel, chiar în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, deși s-a reținut că dreptul de a constitui orice fel de asociație reprezintă un element inerent libertăților enunțate de
art. 11 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, s-a admis faptul că statele au un drept de control asupra conformității scopului și activității unei asociații cu regulile stabilite de legislația națională.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin actul de sesizare, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40 alin. (1)
și ale
art. 41 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 . Curtea observă, din notele scrise ale autorului excepției, că, în ceea ce privește
art. 41 alin. (2) , excepția vizează doar
litera d) . Astfel, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 40 alin. (1)
și ale
art. 41 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 489/2006
privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, cu următorul conținut:
–
Articolul 40
alin. (1) : „Libertatea religioasă se poate exercita și în cadrul asociațiilor religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puțin 300 de persoane, cetățeni români sau rezidenți în România, care se asociază în vederea manifestării unei credințe religioase.“;
–
Articolul 41
alin. (2) lit. d) : „Cererea de înscriere va fi însoțită de următoarele documente: [...] d) avizul consultativ al Secretariatului de Stat pentru Culte.“
11.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în drepturi,
art. 29 alin. (1)
referitor la libertatea conștiinței,
art. 40 alin. (1)
referitor la dreptul de asociere și
art. 53
referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în România, legea recunoaște trei forme de structuri religioase, și anume cultele, asociațiile religioase și grupările religioase. Structurile religioase cu personalitate juridică sunt cultele și asociațiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase. În acest context, Curtea reține că asociația religioasă este persoana juridică de drept privat, constituită în condițiile
Legii nr. 489/2006 , formată din persoane fizice care adoptă, împărtășesc și practică aceeași credință religioasă, aceasta dobândind personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor religioase, care se instituie la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul. Condițiile dobândirii personalității juridice de către asociațiile religioase sunt reglementate de dispozițiile
art. 40
și
art. 41 din Legea nr. 489/2006 , dintre acestea, autorul excepției apreciind ca fiind neconstituționale cele referitoare la numărul minim de persoane necesar alcătuirii unei asociații religioase și la necesitatea dobândirii avizului consultativ al Secretariatului de Stat pentru Culte.
13.
Curtea constată că libertatea conștiinței implică, inevitabil, și libertatea de exprimare, care face posibilă exteriorizarea, prin orice mijloace, a gândurilor, a opiniilor, a credințelor religioase sau a creațiilor spirituale de orice fel, în strânsă legătură cu cele două libertăți aflându-se libertatea de asociere, care reprezintă forma de manifestare colectivă a acestora ( Decizia nr. 485 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 9 iunie 2008). Dacă sub aspectul laturii interioare, intime, aceste drepturi au caracter absolut, este recunoscut caracterul lor relativ din perspectiva componentei externe, de exteriorizare sau manifestare a acestora. Garantarea libertăților amintite presupune din partea statului respectarea unor obligații specifice, fie negative, fie pozitive, acestea din urmă fiind concretizate în măsuri adecvate, astfel încât să fie evitată perturbarea exercițiului libertății individuale de gândire, de conștiință și de religie ( Decizia nr. 845 din 3 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 30 iulie 2009).
14.
În acest context, Curtea constată că unul dintre cele mai importante aspecte ale libertății de asociere, fără de care acest drept ar fi lipsit de orice semnificație, îl reprezintă capacitatea de a înființa o entitate juridică cu scopul de a acționa în mod colectiv într-un domeniu de interes comun. Având în vedere că o serie de aspecte cheie ale vieții comunității devin imposibil sau extrem de dificil de realizat fără a avea acces la personalitate juridică, Curtea reține că dreptul la personalitate juridică dobândește un caracter vital pentru realizarea deplină a dreptului la libertatea de religie sau de conștiință.
15.
Astfel, analizând legislațiile altor țări în domeniul obținerii personalității juridice de către entitățile religioase, Curtea constată că există o varietate de moduri de a asigura comunitățile religioase sau de credință care doresc să solicite personalitate juridică de faptul că sunt în măsură să facă acest lucru. Unele sisteme juridice naționale fac acest lucru prin intermediul unor proceduri care implică instanțele, altele printr-o procedură de solicitare a personalității juridice unor agenții guvernamentale. În funcție de fiecare stat, o varietate de forme de personalitate juridică pot fi accesibile comunităților religioase sau de convingeri, cum ar fi trusturi, corporații, asociații și fundații, precum și diferite tipuri sui generis de personalitate juridică, specifice comunităților religioase sau de credință. Totodată, în ceea ce privește numărul minim de membri necesari pentru obținerea personalității juridice de către o entitate religioasă, Curtea reține că acesta variază, fiind egal cu cel din România [Cehia, Bosnia Herzegovina], fiind mai mic [Germania, Costa Rica, Slovenia, Moldova, Letonia, Kosovo, Polonia] sau mai mare decât cel din România [Croația, Slovacia].
16.
De asemenea, Curtea observă că, în Orientările privind personalitatea juridică a comunităților religioase sau de credință (Guidelines on the Legal Personality of Religious or Belief Communities), document elaborat în parteneriat de OSCE și Comisia de la Veneția [la a 99-a sesiune plenară, 13-14 iunie 2014; CDL-AD(2014)023], se specifică faptul că „orice procedură care oferă comunităților religioase sau de credință posibilitatea de a obține personalitate juridică nu ar trebui să prevadă condiții împovărătoare. Mai mult, legislația nu ar trebui să reglementeze obținerea personalității juridice condiționat de un număr minim de membri, care să fie excesiv“.
17.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, în ceea ce privește asociațiile religioase din România, pe lângă celelalte condiții prevăzute de lege, acestea trebuie să fie alcătuite din cel puțin 300 de persoane, cetățeni români sau rezidenți în România. Curtea reține că, raportat la populația țării, numărul de 300 de persoane necesar obținerii calității de asociație religioasă și, implicit a personalității juridice, nu reprezintă un număr excesiv. Totodată, Curtea observă că îndeplinirea numărului necesar prevăzut de actul normativ nu este condiționată de o anumită dispersie teritorială sau de alte cerințe. Curtea apreciază că stabilirea numărului minim de membri ai asociației religioase se impune pentru a se asigura acestei organizații o reprezentativitate minimă în vederea desfășurării activităților specifice.
18.
Așa fiind, Curtea constată că stabilirea unui prag minim de 300 de persoane, necesar pentru obținerea calității de asociație religioasă și a personalității juridice, nu reprezintă o condiție excesivă, astfel că dispoziția criticată nu aduce atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.
19.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 489/2006 , Curtea constată că aceste prevederi reglementează, ca o cerință pentru înregistrarea asociației religioase în Registrul asociațiilor religioase și obținerea personalității juridice, necesitatea avizului consultativ al Secretariatului de Stat pentru Culte. Curtea reține că procedura de acordare a avizului consultativ de către Secretariatul de Stat pentru Culte pentru înființarea asociațiilor religioase sau, după caz, pentru dobândirea statutului de asociație religioasă de către asociațiile existente este reglementată prin
al secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Culte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 3 aprilie 2012. Anterior, procedura era reglementată de
Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2.274/2007
privind aprobarea procedurii de acordare a avizului consultativ de către Ministerul Culturii și Cultelor pentru înființarea asociațiilor religioase sau, după caz, pentru dobândirea statutului de asociație religioasă de către asociațiile existente, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 28 mai 2007.
20.
În continuare, Curtea constată că, potrivit
Ordinului nr. 15/2012 , cererile și documentația se depun la Serviciul asistență, învățământ care verifică conținutul documentației depuse de către asociație și solicită, după caz, completarea acesteia. Completarea se solicită în maximum 10 zile de la depunerea documentației, prelungindu-se în mod corespunzător termenul de răspuns. În termen de 10 zile calendaristice de la depunerea solicitărilor sau de la completarea documentației, Serviciul asistență, învățământ are obligația să întocmească referatele de oportunitate în vederea eliberării avizului sau, după caz, de respingere, în condițiile legii. Referatele de oportunitate și documentația în baza cărora au fost elaborate se prezintă pentru avizul de legalitate Serviciului economic, administrativ, resurse umane și juridic, care, în termen de 10 zile calendaristice, va aviza sau va respinge motivat acordarea avizului solicitat. Ulterior, potrivit
art. 42 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 , în termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere și a documentelor prevăzute la
art. 41 alin. (2)
din lege, judecătorul desemnat de președintele instanței verifică legalitatea acestora și dispune, prin încheiere, înscrierea asociației în Registrul asociațiilor religioase.
21.
Astfel, Curtea constată că avizul Secretariatului de Stat pentru Culte este emis în urma unei proceduri reglementate de
Ordinul secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Culte nr. 15/2012 , iar din coroborarea
alin. (1) ,
(2)
și
(3) ale art. 2
din acest act, rezultă că termenul maxim de eliberare al acestuia este de 30 de zile. De asemenea, Curtea constată că, din dispozițiile
art. 40-art. 42 din Legea nr. 489/2006,
rezultă că toate documentele, inclusiv avizul consultativ al Secretariatului de Stat pentru Culte, sunt depuse la instanța judecătorească competentă, unde judecătorul delegat în acest sens va dispune în sensul admiterii cererii și înscrierii asociației în Registrul asociațiilor religioase sau în sensul respingerii acesteia.
22.
Așa fiind, Curtea constată că, în ceea ce privește avizul Secretariatului de Stat pentru Culte, însuși legiuitorul i-a atribuit acestuia un caracter pur consultativ, de recomandare, care nu impune o anumită soluție decidentului, în speță judecătorului. Curtea apreciază că scopul emiterii acestuia nu este producerea de efecte juridice de sine stătătoare, ci constatarea existenței unor documente, fapte și împrejurări din activitatea celui ce solicită acordarea personalității juridice. Acestea vor fi valorificate, în concret, exclusiv de către judecătorul competent să dispună asupra cererii de înscriere în Registrul asociațiilor religioase prin admiterea sau respingerea acesteia, acesta nefiind ținut de cele constatate și înscrise în aviz.
23.
Astfel, Curtea constată că obținerea avizului consultativ al Secretariatului de Stat pentru Culte, necesar pentru obținerea calității de asociație religioasă și a personalității juridice, nu reprezintă o condiție excesivă, astfel că dispoziția criticată nu aduce atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.
24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Stere Beca în Dosarul nr. 1.239/212/2016 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 40 alin. (1)
și ale
art. 41 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 489/2006
privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Constanța - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 31 ianuarie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.