Decizia nr. 327/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și ale art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OUG nr. 19/2012 16 mai 2012 (prevederi anume) privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale
- OUG nr. 84/2012 12 decembrie 2012 (prevederi anume) privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea u…
Are ca temei 1
- Ordinul nr. 117/2008 14 august 2008 pentru aprobarea Metodologiei privind raportarea informațiilor referitoare la consumatorii…
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Benke Károly
- magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale,
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare,
art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și ale
art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) din Ministerul Afacerilor Interne - Biroul Teritorial Suceava în Dosarul nr. 2.065/86/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.129D/2016.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 10 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.065/86/2015, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale,
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare,
art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și ale
art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) din Ministerul Afacerilor Interne - Biroul Teritorial Suceava într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de recurs formulate împotriva unei sentințe civile prin care Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a fost obligat la plata în favoarea membrilor de sindicat, reprezentați de autorul excepției de neconstituționalitate, a unei diferențe de 3 lei/zi reprezentând actualizarea normei de hrană nr. 6 pe perioada 1 februarie 2013-30 iunie 2015, sume actualizate cu rata inflației, precum și a dobânzii legale aferente, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că norma de hrană nr. 6 se acordă polițiștilor în temeiul
art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului și al
Hotărârii Guvernului nr. 65/2003
privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului. În
anexa nr. 1
la hotărârea antereferită se arată că norma de hrană este de 5.010 calorii/om/zi acordate gratuit în temeiul
Ordonanței Guvernului nr. 26/1994 , iar alocația financiară stabilită pentru aceasta a fost de 24 de lei, conform „Ordinului MApN nr. 117/2008“. Ulterior, prin
Legea nr. 118/2010 , aceste drepturi sunt diminuate cu 25%, revenind la valoarea de 24 de lei în baza actelor normative criticate la 1 decembrie 2012. Numai că, între timp, alocația financiară aferentă normei de hrană de 5.010 calorii/om/zi a crescut la 27 de lei, iar plata acestei sume, la nivel normativ, s-a realizat de abia prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2015 , intrată în vigoare la 30 iunie 2015.
6.
Datorită acestei situații normative, autorii excepției de neconstituționalitate invocă o încălcare a
art. 16 din Constituție
între cei care au primit alimente în natură sau hrană preparată și au beneficiat, în consecință, de plafonul caloric prevăzut de legislația specială, deci pentru care s-a plătit de angajatori suma de 27 de lei, și cei care au primit norma de hrană la echivalentul bănesc în cuantum de 24 de lei.
7.
Se mai arată că una dintre măsurile de protecție socială privind sănătatea salariaților care lucrează în condiții deosebite, cât și în condiții speciale, este asigurarea hranei la nivelul caloric stabilit de specialiștii în nutriție, astfel că sănătatea acestora, datorită plafonării normei de hrană la nivelul lunii iunie 2010, raportat la creșterea constantă a prețurilor la alimente, a fost afectată pe toată această perioadă, fiind, astfel, încălcat
art. 41 alin. (2) din Constituție .
8.
Se mai subliniază că textele legale criticate aduc atingere dreptului fundamental privind alocația la normă de hrană și alocarea dreptului la hrană, într-un mod disproporționat și discriminatoriu, ceea ce echivalează cu o diminuare a capacității îndeplinirii misiunilor, respectiv o afectare a asigurării menținerii ordinii publice. Prin urmare, a avut loc o încălcare a dispozițiilor
art. 1
și
14 din Convenția
pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.
9.
Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă
art. 16 alin. (1) din Constituție , întrucât persoanelor aflate în aceeași situație cu reclamanții le sunt incidente aceleași dispoziții legale, actele normative criticate neinstituind excepții. Se precizează faptul că norma de hrană nu este o componentă menționată expres de
art. 41 alin. (1) din Constituție
și că maniera concretă de acordare a protecției sociale a muncii revine legiuitorului, care poate hotărî ce cuantum bănesc se acordă pentru protecția sănătății sau pentru munca în condiții deosebite sau speciale. Se mai apreciază că norma de hrană nu constituie un drept fundamental consacrat și garantat de Constituție, nu are fizionomia unui drept de proprietate, ci este un beneficiu acordat unor categorii profesionale, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea
art. 53 din Constituție .
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
11.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât argumentele expuse în susținerea acesteia vizează chestiuni de interpretare și aplicare a legii, ce țin de competența instanțelor judecătorești.
12.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. Se arată că acestea sunt aplicabile în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Pe de altă parte, se arată că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că
art. 16 din Constituție
vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale. Or, alocația de hrană în limita plafonului stabilit la 5.010 calorii/om/zi printr-un act administrativ normativ nu poate fi considerată un drept fundamental. Pe cale de consecință, nu poate fi reținută afectarea vreunui drept sau libertăți fundamentale.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2),
ale
art. 2 ,
3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012,
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012,
art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, precum și cele ale
art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Aceste texte au următorul cuprins:
–
Articolul 4
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 : „Cuantumul drepturilor prevăzute la
art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010,
cu modificările și completările ulterioare, se majorează potrivit
art. 1 alin. (1) , fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.“;
–
Articolul 1
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 : „În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la
art. 1
și
art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin
–
Articolul 13
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 : „(1) În anul 2014, cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament se mențin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013.“;
–
Articolul 12
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 : „(1) În anul 2015, cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament se mențin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2014“.
16.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (5)
privind principiul legalității,
art. 1 6 privind egalitatea în drepturi,
art. 41 alin. (2)
privind măsurile de protecție socială a muncii,
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea sunt invocate prevederile
art. 1
privind obligația statului de a respecta drepturile omului,
art. 6
privind dreptul la un proces echitabil și
art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 20 martie 2017, Curtea a statuat că alocația pentru hrană reprezintă unul dintre drepturile acordate polițiștilor în virtutea specificului activității pe care o desfășoară, activitate care este de natură să supună organismul și psihicul unor solicitări și riscuri sporite. Curtea a constatat că, raportat la specificul activității desfășurate de polițiști, alocația de hrană poate fi privită ca o măsură de protecție socială a acestei categorii profesionale, însă, nu se poate susține că impactul acestui drept legal asupra raportului de serviciu este de natură să influențeze legalitatea, caracterul judicios și echitabil al acestuia și nu poate fi văzut ca o măsură în lipsa căreia exercitarea drepturilor și îndatoririlor ce decurg din raportul de serviciu ar fi supuse îndoielii ori ar da loc abuzului uneia dintre părțile raportului de serviciu.
18.
În măsura în care protecția socială a salariaților este văzută ca o modalitate de garantare și protejare a exercitării dreptului la muncă, Curtea a apreciat că dreptul la alocația de hrană nu reprezintă un element esențial pentru existența raportului de serviciu al polițiștilor și exercitarea drepturilor și îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcție de resursele financiare disponibile, a înțeles să creeze condiții adecvate desfășurării acestei profesii. Legiuitorul are libertatea de a opta care sunt modalitățile concrete prin care asigură diverselor categorii profesionale condițiile adecvate desfășurării muncii, fără a se putea considera că toate aceste măsuri reprezintă drepturi fundamentale, în măsura în care nu sunt determinante pentru existența și desfășurarea raporturilor de muncă. De asemenea, legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecție socială, fără a fi necesar să se supună condițiilor
art. 53 din Constituție , întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi. Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea a constatat că prevederile
art. 53 din Constituție
nu sunt incidente în cauză, dreptul la alocația de hrană nereprezentând un drept fundamental.
19.
În ceea ce privește susținerile autorului excepției referitoare la caracterul discriminatoriu al textelor de lege criticate, Curtea a constatat că, potrivit
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994
privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 9 aprilie 1998, de dreptul la hrană beneficiază personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor și Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale.
privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, se referă doar la o parte din acest personal, respectiv la polițiști. Acest drept se acordă în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii de personal, plafoane care constituie norme de hrană zilnice și care sunt prevăzute în anexa nr. 1 la ordonanța amintită. Așa cum s-a reținut și mai sus, acordarea acestui drept se poate face fie în natură, fie sub forma unei alocații valorice.
20.
Situația personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne căruia i se aplică Statutul polițistului și care beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de hrană zilnică este reglementată de
Hotărârea Guvernului nr. 65/2003
privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003. În anexa acestui act normativ sunt prevăzute normele de hrană zilnice, plafoanele calorice și categoriile de personal pentru care se acordă acest drept. Diferențierile între normele de hrană stabilite și modalitățile de acordare a acestora se fac în funcție de specificul activității și gradul de solicitare apreciat ca fiind aferent activității desfășurate. Prin urmare, fiecare dintre persoanele aflate în cadrul uneia dintre categoriile reglementate de
anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003
se supune aceluiași tratament juridic ca toate celelalte persoane aflate în aceeași situație cu a sa. În același timp, fiecare categorie de persoane se află într-o situație distinctă sub aspectul condițiilor care justifică acordarea normei de hrană în raport cu celelalte categorii de persoane menționate în același act normativ. Or, având în vedere jurisprudența sa referitoare la principiul egalității în drepturi, Curtea a apreciat că dispozițiile de lege criticate nu au efecte de natură a contraveni prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituție .
21.
De asemenea, Curtea a reținut că prin
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
se stabilește o recuperare a reducerii cuantumului alocației valorice de hrană, în două tranșe, fără a se putea depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010. Cuantumul stabilit prin această ordonanță de urgență s-a păstrat până la sfârșitul anului 2012. Dispozițiile
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
au reglementat cuantumul alocației valorice de hrană începând cu anul 2013, prin raportare la nivelul din decembrie 2012. Dispozițiile
art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
au prevăzut acordarea aceluiași cuantum și în anul 2014, iar dispozițiile
art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
au stabilit acordarea alocației valorice pentru hrană la nivelul stabilit pentru anul 2014. Prevederile
art. 12 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
au prevăzut că, începând cu data de 1 iulie 2015, cuantumul alocației valorice pentru hrană se acordă la valoarea actualizată. Așa fiind, apare ca evident că, până la data de 1 iulie 2015, acest drept s-a acordat în cuantumul stabilit de textele de lege supuse analizei de constituționalitate.
22.
Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei antereferite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
23.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) din Ministerul Afacerilor Interne - Biroul Teritorial Suceava în Dosarul nr. 2.065/86/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale,
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare,
art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și cu cele ale
art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-șef, Benke Károly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.