Legea nr. 217/2003

Ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morala și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național.

Statul acționează pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, potrivit dispozițiilor art. 175, 176, 179-183, 189-191, 193, 194, 197, 198, 202, 205, 206, 211, 305-307, 309, 314-316, 318 și altele asemenea din Codul penal, ale

Legii nr. 705/2001

privind sistemul național de asistența socială și alte prevederi legale în aceeași materie, precum și prevederilor prezentei legi.

În sensul prezentei legi, violenta în familie reprezintă orice acțiune fizica sau verbală săvârșită cu intenție de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferinta fizica, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

Constituie, de asemenea, violenta în familie împiedicarea femeii de a-și exercită drepturile și libertățile fundamentale.

Autoritățile prevăzute la art. 5 vor asigura pregătirea și perfecționarea continua a persoanelor desemnate pentru identificarea formelor de abuz și pentru instrumentarea cazurilor de violenta în familie.

Serviciul de reintegrare socială și supraveghere a infractorilor va pregati personal specializat - asistenți sociali și psihologi -, capabil sa desfășoare programe de terapie și consiliere a agresorilor. Rezultatele aplicării acestor programe se vor prezenta instanțelor, în condițiile legii.

Comunitățile locale, prin reprezentanți legali, precum și autoritățile administrației publice locale asigura condiții pentru consolidarea familiei, pentru prevenirea conflictelor și a violentelor în familie.

În cazul declanșării unor violențe, comunitățile locale, prin reprezentanți legali, precum și autoritățile administrației publice vor acorda sprijinul logistic, informațional și material Agenției Naționale pentru Protecția Familiei.

Primării și consiliile locale vor conlucra cu organizațiile de cult, organizațiile neguvernamentale, precum și cu oricare alte persoane juridice și fizice implicate în acțiuni caritabile, acordându-le sprijinul necesar în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alin. (1) și (2).

Organizațiile neguvernamentale, precum și oricare alte persoane juridice implicate în acțiuni caritabile, care fac dovada că desfășoară programe de asistența pentru victimele violenței în familie, vor putea beneficia de subvenții de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, în condițiile legii.

Se înființează Agenția Naționala pentru Protecția Familiei, denumita în continuare agenție, ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Sănătății și Familiei.

Obiectivele agenției sunt:

a) promovarea valorilor familiale, a înțelegerii și intrajutorarii în familie, prevenirea și combaterea violenței în relațiile dintre membri;

b) sprijinirea membrilor de familie aflați în dificultate ca urmare a actelor de violenta în familie;

c) sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sănătății și de reinsertie socială;

d) asistarea agresorilor prin tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare, psihologice și psihiatrice;

e) protejarea victimelor și, în special, a minorilor, prin măsuri de păstrare a confidentialitati identității lor, precum și prin măsuri de protecție psihologică a acestora, în timpul instrumentarii cazului;

f) inițierea și coordonarea parteneriatelor sociale, în scopul prevenirii și combaterii violenței în familie.

Sediul agenției, organizarea, funcționarea și finanțarea acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

La nivelul fiecărui județ și al sectoarelor municipiului București se constituie, prin hotărâre a Guvernului, structuri în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Familiei.

Pentru realizarea obiectivelor în domeniul îngrijirii și protecției victimelor violenței în familie, agenția are următoarele atribuții:

a) elaborarea, fundamentarea și aplicarea strategiei și a programelor în domeniul îngrijirii și protecției victimelor violenței în familie;

b) controlarea aplicării reglementărilor din domeniul propriu, precum și al activității unităților care își desfășoară activitatea sub autoritatea sa;

c) finanțarea sau, după caz, cofinanțarea programelor specifice în domeniul apărării și consolidării familiei, precum și a îngrijirii și protecției victimelor violenței în familie;

d) înființarea de adaposturi și de linii telefonice de urgenta pentru victimele violenței în familie;

e) instruirea, autorizarea și coordonarea activității profesionale a asistenților familiali;

f) organizarea de cursuri de cunoaștere a formelor de violenta în familie;

g) efectuarea de studii și cercetări, elaborarea de strategii, prognoze, realizarea și publicarea de materiale științifice și promotionale specifice;

h) realizarea bazei de date pentru gestionarea situațiilor de violenta în familie;

i) implicarea și sprijinirea inițiativelor partenerilor sociali în rezolvarea problemei violenței în familie;

j) înființarea de centre de recuperare pentru victimele violenței în familie;

k) înființarea de centre de asistența destinate agresorilor.

Agenția decontează cheltuielile legate de adaposturi, consiliere juridică și psihosociala, servicii medicale de urgenta, telefoane de urgenta și de eliberare a certificatelor medico-legale pentru victimele violenței în familie.

Agenția stabilește procedurile și criteriile de evaluare a nevoilor sociale în domeniul violenței în familie și reglementează metodologia de acțiune în cazurile care necesita intervenția asistenților familiali.

Agenția elaborează standardele de calitate a serviciilor sociale din domeniul protecției victimelor violenței în familie și normele metodologice corespunzătoare, care se aproba prin hotărâre a Guvernului.

Ministrul sănătății și familiei prezintă anual Guvernului un raport privind aplicarea standardelor și a metodologiei prevăzute la alin. (2).

Agenția este condusă de un director, cu rang de secretar de stat, care este numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului sănătății și familiei, cu avizul ministrului muncii și solidarității sociale.

Pe lângă director funcționează un consiliu de coordonare, cu rol consultativ, numit de ministrul sănătății și familiei.

Asistenții familiali sunt asistenți sociali autorizați de agenție pentru asigurarea asistenței specifice relațiilor familiale.

Instruirea asistenților familiali și coordonarea activității lor se realizează de către agenție.

Agenția stabilește criterii de vârsta, pregătire profesională, sănătate fizica și mentala, precum și de moralitate pentru ocuparea funcției de asistent familial.

În activitatea lor asistenții familiali au următoarele atribuții:

a) identifica și țin evidenta familiilor în care apar conflicte ce pot cauza violențe;

b) urmăresc desfășurarea activității de prevenire a violenței în familie;

c) identifica soluții neviolente prin legătura cu persoanele în cauza;

d) solicita sprijinul unor persoane fizice sau juridice pentru rezolvarea situațiilor care generează violenta în familie;

e) monitorizează respectarea drepturilor persoanelor nevoite sa recurgă la serviciile adaposturilor.

În cazul în care constata acte de violenta în familie împotriva minorilor, asistenții familiali sunt obligați sa acorde de îndată asistența necesară și sa sesizeze Autoritatea Naționala pentru Protecția Copilului și Adopție, respectiv serviciul public specializat de la nivel local.

Persoanele desemnate de autoritățile publice pentru instrumentarea cazurilor de violenta în familie vor avea următoarele atribuții principale:

a) monitorizarea cazurilor de violenta în familie din sectorul sau unitatea teritorială deservită; culegerea informațiilor asupra acestora; întocmirea unei evidente separate; asigurarea accesului la informații la cererea organelor judiciare și a părților sau reprezentanților acestora;

b) informarea și sprijinirea lucrătorilor poliției care în cadrul activității lor specifice întâlnesc situații de violenta în familie;

c) identificarea situațiilor de risc pentru părțile implicate în conflict și îndrumarea acestora spre servicii de specialitate;

d) colaborarea cu instituții locale de protecție a copilului și raportarea cazurilor, în conformitate cu legislația în vigoare;

e) îndrumarea părților aflate în conflict în vederea medierii;

f) solicitarea de informații cu privire la rezultatul medierii;

g) instrumentarea cazului împreună cu asistentul familial.

În cazul comiterii actelor de violenta în familie, organele de poliție intervin la sesizarea victimei, a altui membru de familie sau a unei autorități.

Lucrătorul de poliție va anunța imediat autoritatea competentă la nivel local, în legătură cu situația victimei.

Prevenirea situațiilor conflictuale și medierea între membrii familiei se realizează prin intermediul consiliului de familie sau de către mediatori autorizați.

Medierea nu împiedica desfășurarea procesului penal sau aplicarea dispozițiilor prezentei legi.

Consiliul de familie este asociația fără personalitate juridică și fără scop patrimonial, formată din membrii familiei care au capacitate deplina de exercițiu, conform legii.

Nu pot exercita calitatea de membru al consiliului de familie cei care, potrivit legii, sunt în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate ori care, pentru a participa la lucrările consiliului de familie, ar trebui sa încalce interdicția de a părăsi localitatea.

În consiliul de familie participa și tutorii, pentru membrul de familie pe care îl reprezintă.

Centrele pentru adăpostirea victimelor violenței în familie, denumite în continuare adaposturi, sunt unități de asistența socială, de regula fără personalitate juridică, care asigura protecție, gazduire, îngrijire și consiliere victimelor violenței în familie, nevoite sa recurgă la acest serviciu de asistența socială.

Primirea victimelor în adapost se face numai în caz de urgenta sau cu aprobarea scrisă a asistentului familial, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsura de protecție. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta adapostului unde se găsesc victimele.

Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimțământul acestora sau, după caz, al reprezentantului legal.

Organizarea și funcționarea adaposturilor publice se stabilesc prin hotărâre a consiliilor locale, cu avizul agenției și cu respectarea standardelor de calitate a serviciilor sociale în domeniu și a normelor metodologice prevăzute la art. 10 alin. (2).

Adăposturile pot fi publice sau private, în funcție de natura finanțării. Înființarea adaposturilor publice revine consiliilor județene, respectiv Consiliului General al Municipiului București, și consiliilor locale, cu avizul agenției.

În cazul acordării de subvenții adaposturilor private, instituția care a acordat subvenția participa la administrarea acestora sau, după caz, controlează folosirea fondurilor astfel alocate.

Adăposturile publice constituie domeniul privat al comunității. Prevederile alin. (6) se aplică și pentru aceste adaposturi.

Adăposturile publice trebuie să asigure gratuit următoarele servicii sociale, cu respectarea standardelor de calitate, atât victimei, cat și minorilor aflați în îngrijirea acesteia: protecție împotriva agresorului, îngrijire medicală, hrana, cazare, asistența psihologică și consiliere juridică, pe o perioadă determinata, până la rezolvarea situației familiale. În cazul persoanelor care nu își pot asigura singure cazarea și hrana, acestea vor avea drept de ședere în adapost până la rezolvarea acestor deziderate de către stat sau de către organizațiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesională, internarea minorilor în așezăminte sociale etc.

Corpurile gardienilor publici înființate pe lângă consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București asigura paza adaposturilor publice din zona de competența.

La primirea în adapost se aduc la cunoștința victimei mijloacele juridice prin care să-și protejeze bunurile rămase la agresor, cum ar fi: notificarea prin executor judecătoresc a inlaturarii acordului tacit pentru înstrăinarea bunurilor comune sau asigurarea de dovada, prin expertiza judiciară. Consultanța juridică este gratuita, iar primarul poate asigura suportarea, cel puțin în parte, a cheltuielilor corespunzătoare.

Prevederile alin. (2) se aplică și pentru obținerea certificatelor medico-legale.

Toate adăposturile trebuie arondate la un spital sau alta unitate sanitară, care să asigure îngrijirea medicală și psihiatrica. Arondarea se face de către consiliul local sau, după caz, de către consiliul județean, cu acordul Ministerului Sănătății și Familiei și al proprietarului adapostului. Arondarea este o condiție fără de care nu se poate acorda avizul de funcționare a adapostului, prevăzut la art. 23 alin. (4).

Ministerul de Interne, prin unitățile de poliție, va sprijini corpurile gardienilor publici pentru exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile prevăzute de lege.

În cursul urmăririi penale sau al judecații instanța de judecată, la cererea victimei sau din oficiu, ori de câte ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a săvârșit un act de violenta cauzator de suferințe fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, în mod provizoriu, una dintre măsurile prevăzute la art. 113 și 114 din Codul penal, precum și măsura interzicerii de a reveni în locuința familiei.

Măsurile prevăzute la alin. (1) încetează la dispariția stării de pericol care a determinat luarea acestora.

Măsurile prevăzute la art. 26 se dispun de instanța de judecată prin încheiere motivată.

Câte un exemplar al încheierii se înmânează părților, iar în cazul lipsei unei părți, încheierea se afișează la usa locuinței.

Încheierea instanței poate fi atacată separat cu recurs, în termen de 3 zile de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul nu este suspensiv de executare.

Constituie contravenții, dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracțiuni, și se sancționează cu amendă între 10.000.000 lei și 50.000.000 lei următoarele fapte:

a) refuzul primirii în adapost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului familial, îngrijire medicală gratuita celui aflat în suferinta vizibila, pentru înlăturarea consecințelor violentelor;

b) nesesizarea de către asistentul familial, în condițiile prevăzute la art. 13 alin. (2), a Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, respectiv a serviciului public specializat de la nivel local;

c) schimbarea destinației adapostului.

Constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 5.000.000 lei și 10.000.000 lei refuzul părăsirii adapostului, indiferent de motiv, în momentul în care condițiile care au determinat internarea au dispărut.

Constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 5.000.000 lei și 10.000.000 lei încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pătrunde în incinta adapostului în care se afla sau crede ca se afla victima.

Contravențiile se constata și sancțiunile se aplică, conform legii, de către asistenții familiali, primar sau împuterniciții acestuia.

Contravențiilor le sunt aplicabile dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare, cu excepția art. 28 și 29.

În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba, prin hotărâre, la propunerea Ministerului Sănătății și Familiei, standardele și normele metodologice prevăzute la art. 10 alin. (2).

Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 24 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.