Decizia nr. 206/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^7 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ileana Sandor în Dosarul nr. 647/2002 al Judecătoriei Gheorgheni, județul Harghita. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine accesului liber la justiție și nici dreptului la apărare, întrucât, pe de o parte, executorul judecătoresc stabilește cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, prin proces-verbal, în temeiul dovezilor prezentate de partea interesată, iar pe de altă parte, împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, se apreciază ca stabilirea acestuia reprezintă o situație de fapt, iar nu una de drept, astfel încât aceasta problema excede controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 647/2002, Judecătoria Gheorgheni, județul Harghita, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^7 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ileana Sandor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție și dreptul la apărare, întrucât prin aplicarea dispoziției legale criticate, în cadrul procedurii de executare silită, se ajunge la situația inadmisibila ca debitorul să fie obligat la sume cu mult mai mari decât cele prevăzute în titlul executoriu. Astfel, procesul-verbal prin care executorul judecătoresc fixează onorarii exorbitante și stabilește cheltuieli de executare foarte mari scapa controlului judecătoresc, întrucât reprezintă titlu executoriu. Se mai arata ca în acest mod se instituie dreptul executorului judecătoresc de a aprecia arbitrar cuantumul cheltuielilor de executare, voința exclusiva a acestuia dobândind valoarea unei hotărâri judecătorești investite cu formula executorie.

Judecătoria Gheorgheni, județul Harghita, apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece autoarea excepției beneficiază de toate drepturile garantate constituțional, astfel încât criticile aduse textului de procedura civilă nu au avut ca scop decât tergiversarea executării silite pornite împotriva ei, în calitate de debitoare girant.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților arata ca, potrivit

art. 51 din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, "executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, a statutului profesiei și a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum și ale Codului de procedura civilă și ale altor legi aplicabile în materie".

Prevederile art. 57 alin. (1) din aceeași lege, coroborate cu cele ale art. 58, reglementează dreptul persoanei interesate sau vătămate prin actele de executare silită de a formula contestație la executare, în condițiile Codului de procedura civilă, care la art. 399 alin. 1 reglementează dreptul acestor persoane de a face contestație împotriva oricărui act de executare. Prin urmare, nu se poate pune în discuție încălcarea liberului acces la justiție sau dreptului la apărare, asa cum susține autoarea excepției. În ceea ce privește cuantumul onorariului perceput de executorul judecătoresc, întrucât constituie o situație de fapt, și nu de drept, nu este de competența Curții Constituționale să se pronunțe asupra acestui aspect. De altfel, exista reglementări legale în acest domeniu menite sa înlăture eventualele abuzuri ale executorilor judecătorești.

Guvernul considera ca întreaga activitate de efectuare a executării silite de către executorul judecătoresc este supusă controlului instanței de judecată, astfel încât împotriva procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare se poate face contestație, care se judeca cu procedura prevăzută pentru judecata în prima instanța, hotărârea fiind supusă căilor de atac prevăzute de lege. În consecința, excepția de neconstituționalitate este apreciată ca fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului arata ca, potrivit dispozițiilor legale criticate, executorul stabilește cheltuielile de executare, prin proces-verbal, dar numai pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Împotriva acestui proces-verbal se poate formula contestație la executare în temeiul art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în cadrul căreia se poate solicita diminuarea cheltuielilor de executare, dacă nu sunt fundamentate, ceea ce da expresie dreptului la apărare al debitorului și liberului acces la justiție al acestuia.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 371^7 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. 371^7 alin. 3 și 4: "Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.

Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 și 24 din Constituție, conform cărora:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 123 alin. (1): "Justiția se înfăptuiește în numele legii.";

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca stabilirea cheltuielilor de executare, prevăzută de art. 371^7 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea considera ca, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este intemeiata.

Împrejurarea ca în speta, asa cum apreciază autorul excepției, cuantumul cheltuielilor de executare este excesiv și fără suport real constituie o situație de fapt care nu releva nici un aspect de neconstituționalitate a reglementării criticate și, drept urmare, excede competentei Curții.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 21 și 24 din Constituție, Curtea retine ca, în măsura în care cheltuielile ocazionate de executare fac obiectul executării silite, alături și o dată cu creanta propriu-zisa, stabilirea acestora nu are caracter irevocabil, ci, potrivit art. 399 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, poate face obiectul unei contestații la executare, prilej cu care, dat fiind ca executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond.

În aceste condiții, Curtea considera nefondata susținerea autorului excepției potrivit căreia, sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc scapa controlului instanțelor, întrucât constituie titlu executoriu și, drept urmare, da acestuia posibilitatea de a stabili în mod discretionar cuantumul cheltuielilor de executare, contravenind astfel dispozițiilor art. 21 și 24 din Constituție. Întocmirea procesului-verbal, în condițiile prevăzute de lege, nu lezeaza în nici un fel accesul liber la justiție sau dreptul persoanei la apărare, câtă vreme art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, oferă toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplina a acestor drepturi.

În același timp, Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) și ale art. 128, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată și a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Or, în cazul la care se referă excepția de neconstituționalitate, calificarea procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc ca fiind titlu executoriu a fost determinata de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor aflate în faza procesuala a executării, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părților implicate în proces.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^7 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ileana Sandor în Dosarul nr. 647/2002 al Judecătoriei Gheorgheni, județul Harghita.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2003.