Decizia nr. 218/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Președintelui României, , și ale art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea și funcționarea Presedintiei României
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 47/1994 7 iulie 1994 (prevederi anume) privind serviciile din subordinea Președintelui României
- OUG nr. 1/2001 4 ianuarie 2001 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea și funcționarea Pr…
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 4 și ale
art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Presedintiei României, excepție ridicată de Valentina Mihart în Dosarul nr. 3.217/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin încheierea din 25 septembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3.217/2001, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4^1 din Legea nr. 47/1994
privind serviciile din subordinea Președintelui României, introduse prin
art. I pct. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Presedintiei României, și celor ale art. II din aceeași ordonanța de urgență. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Valentina Mihart cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 982 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate aduc atingere principiului neretroactivitatii legii, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens arata ca dispozițiile legale criticate stabilesc o noua condiție de încadrare a personalului din Administrația Prezidentiala, respectiv aceea a încrederii acordate de Președintele României, pe baza semnării unui angajament de loialitate stabilit prin Regulamentul de organizare și funcționare a Administrației Prezidențiale. De asemenea, susține ca dispozițiile legale criticate contravin și
art. 92 lit. a) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările ulterioare, ele neputând constitui "un motiv legal de incompatibilitate" care să justifice desfacerea contractului individual de muncă, asa cum prevede acest articol.
Curtea Suprema de Justiție apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituție.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca importanța și specificul domeniului reglementat, care privește serviciile din subordinea Președintelui României, determina necesitatea unei reglementări speciale. Considera ca dispozițiile legale criticate nu infrang principiul neretroactivitatii legii, deoarece, potrivit
art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 , acestea se aplică personalului deja existent, după un termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgenta și după susținerea unui examen de atestare pe post.
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca textele de lege criticate, care "instituie un caz special de destituire, eliberare din funcție, respectiv de desfacere a contractului de muncă, în situația în care persoanei încadrate în Administrația Prezidentiala i se retrage încrederea acordată de către Președintele României", nu infrang principiul constituțional al neretroactivitatii legii. Considera astfel ca, prin aplicarea acestor reglementări funcționarilor Administrației Prezidențiale aflați în funcție la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 , se da expresie principiului tempus regit actum, în fapt fiind vorba de o situație juridică în curs de desfășurare în momentul intrării în vigoare a
legii. De altfel, prin caracterul sau special, Legea nr. 47/1994
poate conține dispoziții derogatorii de la norma generală,
privind Statutul funcționarilor publici. Aceasta nu este însă o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului considera ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Apreciază ca "Administrația Prezidentiala are dreptul, potrivit legii, sa introducă criterii specifice care să stea la baza selectării personalului încadrat în aceasta instituție".
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, al Guvernului și cel al instituției Avocatul Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 4 (prin care a fost introdus
art. 4^1 în Legea nr. 47/1994 ) și cele ale
art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Presedintiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2001.
În temeiul
art. III din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001 ,
a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 aprilie 2001, dându-se articolelor o noua numerotare. Astfel, art. 4^1 alin. (2), introdus prin ordonanța de urgență și criticat ca neconstitutional, a devenit art. 5 alin. (2) din lege, iar Curtea urmează a se pronunța cu privire la acesta.
Articolul 5
alin. (2) din Legea nr. 47/1994 , republicată, prevede: "Personalul prevăzut la alin. (1) poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordate de Președintele României și cu condiția semnării unui angajament de loialitate stabilit prin regulamentul prevăzut la art. 2. Retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum și încetarea detașării, eliberarea sau destituirea din funcție ori desfacerea contractului de muncă, după caz."
Articolul II
din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Presedintiei României, ordonanța de urgență aprobată prin
Legea nr. 124/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2001, criticat de asemenea ca neconstitutional, stabilește: "Prevederile art. I pct. 4 se aplică personalului existent la Administrația Prezidentiala în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pe baza unui examen de atestare pe post."
În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autorul excepției invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curte. Astfel, fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a
art. 5 din Legea nr. 47/1994
privind serviciile din subordinea Președintelui României, republicată, precum și a
art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Presedintiei României, în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 288 din 5 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 20 noiembrie 2002, a respins aceasta excepție ca fiind neîntemeiată. În acest sens, în considerentele deciziei amintite s-a reținut ca din prevederile
art. 5 din Legea nr. 47/1994 , republicată, potrivit cărora personalul ce alcătuiește Administrația Prezidentiala poate fi încadrat numai cu condiția semnării unui angajament de loialitate, pe baza încrederii acordate de Președintele României, nu rezultă o încălcare a principiului constituțional al neretroactivitatii legii.
Prin aceeași decizie Curtea a arătat, de asemenea, ca prevederile
art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001
nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție, textul dispunând, dimpotriva, ca prevederile de lege criticate se aplică personalului existent, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgenta.
Cu același prilej, în susținerea soluției date, Curtea a reținut ca, în jurisprudenta sa, respectiv în Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, "a statuat ca o lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi și sa reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
În ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia prevederile
art. 5 din Legea nr. 47/1994 , republicată, sunt neconstituționale și prin raportare la
privind Statutul funcționarilor publici, prin aceeași
Decizie nr. 288/2002 , Curtea a arătat ca aceasta nu reprezintă o problemă de constituționalitate, deoarece nu se are în vedere compatibilitatea dintre textul legal criticat și Constituție, ci compararea prevederilor mai multor legi între ele.
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (2) din Legea nr. 47/1994
privind serviciile din subordinea Președintelui României, republicată, și ale
art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2001
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Presedintiei României, excepție ridicată de Valentina Mihart în Dosarul nr. 3.217/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.