Decizia nr. 167/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 18/1996

privind paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Timotei Matcu în Dosarul nr. 1.144/2002 al Judecătoriei Darabani.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 509C/2002 având ca obiect aceiași excepție, ridicată de Gheorghe Alupoaie și Danut Alupoaie în Dosarul nr. 1.148/2002 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect a acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 509C/2002 la Dosarul nr. 508C/2002, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arata ca dispozițiile criticate nu instituie un tratament discriminatoriu pentru cetățenii localităților rurale față de cei ai orașelor, principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor presupunand tratament egal doar pentru cetățenii aflați în situații identice. Totodată, nu sunt incalcate nici celelalte dispoziții constituționale invocate în susținerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 2 octombrie 2002, pronunțate în dosarele nr. 1.144/2002 și nr. 1.148/2002, Judecătoria Darabani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 18/1996 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Timotei Matcu și, respectiv, de Gheorghe Alupoaie și Danut Alupoaie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în ambele dosare, autorii acesteia susțin ca dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 18/1996 , cu modificările ulterioare, potrivit cărora locuitorii din mediul rural sunt obligați să asigure paza prin rotație a localităților, încalcă principiul egalității în fața legii prevăzut de art. 16 din Constituție, precum și dispozițiile art. 39 din Constituție care interzice munca forțată. De asemenea, se invoca de către autorii excepției și încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 53 alin. (3) privind contribuțiile financiare, ale art. 51 privind respectarea Constituției și a legilor, precum și cele ale art. 150 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.

Judecătoria Darabani nu și-a exprimat opinia asupra excepției, considerând ca, în susținerea acesteia, "pot fi aduse argumente și pro și contra".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se susține ca, potrivit textului criticat, "asigurarea pazei bunurilor publice și ale cetățenilor prin paza efectuată de către locuitorii comunelor și satelor reprezintă doar una din posibilitățile pe care legea le prevede pentru localitățile rurale, putându-se opta pentru oricare din celelalte variante, și anume: paza cu gardieni publici, paza cu paznici salariați sau prin societăți specializate de paza, în funcție de decizia locuitorilor, care sunt consultați în prealabil". Totodată, se apreciază ca legea, care prevede, pentru locuitorii din mediul rural, posibilitatea de a-și stabili concret modalitatea prin care se asigura paza bunurilor, "nu creează o obligație în plus pentru aceștia în raport cu locuitorii orașelor, ci are în vedere faptul ca în localitățile rurale multe activități pot fi organizate prin contribuția nemijlocită a cetățenilor". În consecința, se apreciază că nu sunt incalcate dispozițiile art. 16 din Constituție care instituie egalitatea în drepturi a cetățenilor. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 alin. (3) din Constituție, Guvernul apreciază ca textul respectiv, referindu-se la contribuțiile financiare ale cetățenilor, nu este incident în cauza.

Avocatul Poporului considera ca excepția este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere se arata ca, în cauza, nu este încălcat principiul egalității în drepturi, întrucât diferența de tratament juridic privind organizarea pazei în mediul rural față de cea existenta în orașe se justifica, astfel încât nu se poate retine ca textul criticat ar institui un tratament discriminatoriu.

De asemenea, se arata de către Avocatul Poporului, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 39 din Constituție, întrucât, asa cum prevede "art. 39 alin. (2) lit. c), nu constituie munca forțată prestațiile care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege". Or, "obligația de a asigura paza bunurilor publice și ale cetățenilor se stabilește prin hotărâre a consiliilor locale, adoptată în baza

Legii nr. 18/1996

privind paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor, modificată și completată, după consultarea prealabilă a locuitorilor".

În ceea ce privește dispozițiile art. 51, art. 53 alin. (3) și ale art. 150 din Constituție, invocate de autorii excepției, Avocatul Poporului considera ca "acestea nu au legătură cu dispozițiile legale criticate".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl formează dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 18 din 4 aprilie 1996

privind paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 161 din 13 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 9 noiembrie 2000.

Textul criticat pentru neconstituționalitate are următorul cuprins:

- Art. 16: "(1) Primării sunt obligați sa ia măsuri ca în comune și sate să se asigure paza bunurilor publice și ale cetățenilor prin formele prevăzute de prezenta lege și de către locuitorii acestora prin rotație, conform hotărârilor consiliilor locale, după consultarea prealabilă a locuitorilor. Consultarea locuitorilor se realizează prin adunări populare organizate pe sate.

(2) Persoanele care executa paza prin rotație trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. a)-d), sa nu depășească maximul vârstei de pensionare și sa poarte însemne distinctive în timpul executării serviciului de paza.

(3) Plata serviciului de paza se va asigura din fondurile bugetare locale."

Autorii excepției susțin ca acest text de lege încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 39, 51, 53 și ale art. 150 alin. (1) din Constituție, texte care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 39: "Munca forțată este interzisă.

(2) Nu constituie munca forțată:

a) serviciul cu caracter militar sau activitățile desfășurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu prestează serviciul militar obligatoriu din motive religioase;

b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiții normale, în perioada de detenție sau de libertate condiționată;

c) prestațiile impuse în situația creata de calamitati ori de alt pericol, precum și cele care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege.";

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 53: "(1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestații sunt interzise, în afară celor stabilite prin lege, în situații excepționale.";

- Art. 150 alin. (1): "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții."

În esenta, critica de neconstituționalitate se bazează pe susținerea ca textul

art. 16 din Legea nr. 18/1996 , cu modificările ulterioare, ar institui o discriminare a locuitorilor satelor față de cei de la orașe în ceea ce privește obligațiile de paza, prin prevederea obligației de prestare a pazei prin rotație, ceea ce ar avea și semnificatia prestării unei munci forțate, a unei contribuții neconstituționale, precum și a nerespectării supremației Constituției printr-o reglementare care contravine dispozițiilor acesteia.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată în sensul celor ce se vor arata în continuare.

În ceea ce privește critica autorilor excepției privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție care instituie principiul egalității cetățenilor în fața legii, Curtea retine ca este neîntemeiată. În jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a stabilit, în acord cu jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, ca acest principiu constituțional nu are semnificatia uniformitatii, existând posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situații care sunt diferite. Or, în acest sens, este evident ca instituirea prin lege a unui sistem diferit de organizare a pazei bunurilor în mediul rural, față de cel existent la oraș, are o justificare rațională și obiectivă care rezida în specificul vieții rurale, în răspândirea bunurilor (inclusiv a recoltelor) pe suprafețe intinse și deschise, în ocupația locuitorilor - preponderent agricolă -, în nivelul veniturilor bugetare, în tradițiile existente etc.

Curtea nu poate retine nici susținerea autorilor excepției privind încălcarea dispozițiilor art. 39 din Constituție, în contextul în care însuși textul invocat prevede la alin. (2) lit. c) că nu constituie munca forțată "prestațiile impuse în situația creata de calamitati ori de alt pericol, precum și cele care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege". Ca atare,

art. 16 din Legea nr. 18/1996 , cu modificările ulterioare, nu încalcă dispozițiile art. 39 alin. (1) din Constituție, de vreme ce însuși textul constituțional [art. 39 alin. (2) lit. c) teza a doua] exceptează prestațiile impuse de textul de lege criticat, și anume executarea serviciului de paza, prin rotație, de către locuitorii din mediul rural, cu consultarea locuitorilor intruniti în adunări populare organizate pe sate.

Cat privește invocarea de către autorii excepției, în susținerea acesteia, a dispozițiilor art. 53 din Constituție care interzic orice alte contribuții financiare cu excepția impozitelor și taxelor ori a altor prestații stabilite prin lege în situații excepționale, Curtea constata ca aceste dispoziții constituționale nu sunt incidente în cauza, întrucât prestarea pazei de către locuitori, în condițiile legii, nu are legătură cu prevederile acestui text constituțional care se referă la contribuții financiare.

De asemenea, nu sunt incidente în cauza dispozițiile art. 150 din Constituție care se referă la legile preconstitutionale și nu la legi adoptate în cadrul regimului constituțional instituit în anul 1991, cum este cazul legii criticate pentru neconstituționalitate în acest dosar.

Pe baza considerentelor mai sus expuse, din care rezultă ca textul criticat nu contravine Constituției, Curtea retine că nu este încălcat principiul supremației Constituției, înscris în art. 51 al Legii fundamentale.

În sfârșit, Curtea constata ca textul legal privind obligația locuitorilor de a asigura în comune paza bunurilor publice și ale cetățenilor, criticat ca fiind neconstitutional, nu contravine Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin

Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974. Pactul, garantand la art. 6 pct. 1 "[...] dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată [.. .]", precizează la art. 4 posibilitatea statelor părți ca, în ceea ce privește folosință drepturilor asigurate în conformitate cu Pactul, sa supună aceste drepturi "la limitarile stabilite de lege, numai în măsura compatibila cu natura acestor drepturi și exclusiv în vederea promovării bunastarii generale într-o societate democratica".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 18/1996

privind paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Timotei Matcu în Dosarul nr. 1.144/2002, precum și de Gheorghe Alupoaie și Danut Alupoaie în Dosarul nr. 1.148/2002 ale Judecătoriei Darabani.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2003.