Decizia nr. 210/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, excepție ridicată de Matilda Calafeteanu, Anca Petrescu și Ion Purnichescu în Dosarul nr. 1.234/CA/2002 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă unul dintre autorii excepției, Ion Purnichescu, personal, ceilalți autori ai excepției și părțile fiind lipsa, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției Ion Purnichescu arata ca a luat la cunoștința de Decizia Curții Constituționale nr. 312/2002 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate care fac obiectul prezentului dosar și, ca atare, acesta a rămas fără obiect, depunând și concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibila, față de dispozițiile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, având în vedere ca, prin Decizia nr. 312 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, ulterior sesizării, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, constatând ca acestea sunt neconstituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.234/CA/2002, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. Excepția a fost ridicată de Matilda Calafeteanu, Anca Petrescu și Ion Purnichescu într-o cauza administrativă având ca obiect contestația introdusă de autorii excepției pentru anularea unei hotărâri a Comisiei centrale pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 , prin care li s-a respins acordarea compensațiilor bănești prevăzute de

Legea nr. 9/1998 , republicată, având în vedere faptul ca aceștia sunt moștenitori testamentari și nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la despăgubiri.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii excepției susțin ca limitarea sferei subiectelor care beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 9/1998 , prin eliminarea moștenitorilor testamentari de la beneficiul legii, constituie o încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii, precum și a protecției dreptului de proprietate, consacrate de Constituție. Prin aceasta se încalcă și prevederile art. 42 din Constituție, care consacra dreptul de moștenire fără a face distincția între moștenitorii legali și cei testamentari, precum și ale art. 49 referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi. De asemenea, autorii excepției susțin ca dispozițiile criticate contravin și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ opineaza în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate este inadmisibila, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, având în vedere ca prin Decizia nr. 312/2002 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 , republicată, constatând ca acestea sunt neconstituționale în măsura în care inlatura moștenitorii testamentari de la beneficiul compensațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) din aceeași lege.

Avocatul Poporului considera ca devin aplicabile dispozițiile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, deoarece Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra dispozițiilor criticate prin Decizia nr. 312/2002, în sensul admiterii acesteia.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3 și 12 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 7 februarie 2002. Având în vedere ca alin. (2) al articolului menționat face referire și la alin. (1), se impune redarea cuprinsului ambelor alineate, care au următorul conținut:

- Art. 1. alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii români, prejudiciati în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele Durostor și Caliacra, cedate Bulgariei, precum și pentru recoltele neculese de porumb, bumbac și floarea-soarelui.

(2) De prevederile alin. (1) beneficiază și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 15 alin. (1): "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20 alin. (2): "Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 41 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul sl limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- Art. 42: "Dreptul la moștenire este garantat";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 135 alin. (1) și (2): "(1) Statul ocrotește proprietatea.

(2) Proprietatea este publică sau privată."

De asemenea, autorii excepției invoca și prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care au următorul cuprins: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 312 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 , republicată, constatând ca acestea sunt neconstituționale în măsura în care inlatura moștenitorii testamentari de la beneficiul acordării compensațiilor prevăzute la alin. (1) al art. 1 din aceeași lege, cu următoarea motivare:

"[...] se retine ca dreptul de creanta a intrat în patrimoniul foștilor proprietari, cetățeni români, prejudiciati prin aplicarea tratatului, la data intrării în vigoare a acestuia. Prin urmare, foștii proprietari aveau capacitatea de a dispune de acest drept de creanta prin acte pentru cauza de moarte.

Pentru ratiunile înfățișate Curtea constata ca este intemeiata critica de neconstituționalitate potrivit căreia prevederile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 , republicată, sunt contrare dispozițiilor art. 42 din Constituție, în măsura în care limitează sfera persoanelor îndreptățite la acordarea de despăgubiri numai la foștii proprietari și moștenitorii lor legali, excluzandu-i pe moștenitorii testamentari. Într-adevăr, art. 42 din Constituție garantează dreptul la moștenire, fără a limita garanția instituită exclusiv la moștenirea legală. Întrucât, însă, dreptul la moștenire, în general, semnifica atât dreptul la moștenire legală, cat și la cea testamentară, limitarea impusa prin

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998

contravine dispozițiilor textului constituțional.

Curtea constata, de asemenea, ca este intemeiata și critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție. Astfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca aplicarea unui tratament juridic diferențiat este justificată numai prin existenta unor situații diferite.

Calitatea de moștenitor legal sau testamentar nu îi plaseaza însă pe titulari în situații diferite, din punctul de vedere care interesează aici, de natura sa impună instituirea unui tratament juridic diferențiat, fără a fi discriminator. [...]

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 , republicată, contravin și dispozițiilor art. 49 din Constituție, Curtea considera, de asemenea, ca este intemeiata, întrucât dreptul de creanta față de statul român a existat în patrimoniul foștilor proprietari, la data decesului acestora, și, deci, a putut fi transmis pe cale testamentară, dispozițiile legale criticate aduc o restrangere a exercițiului dreptului la moștenire, dar fără ca aceasta să fie justificată, în speta, de existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de textul constituțional menționat.

Potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Nu pot face obiectul excepției[...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". În cazul de fața, sesizarea Curții cu excepția de neconstituționalitate, prin încheierea din data de 26 septembrie 2002 a Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a fost anterioară datei de 7 februarie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

Deciziei nr. 312 din 19 noiembrie 2002 .

Potrivit dispozițiilor art. 145 alin. (2) din Constituție, deciziile de admitere ale Curții Constituționale sunt opozabile erga omnes de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar, totodată, acestea sunt opozabile Curții Constituționale de la data pronunțării lor.

Ținând seama de toate aceste considerente, Curtea urmează sa respingă excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibila.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 și

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, excepție ridicată de Matilda Calafeteanu, Anca Petrescu și Ion Purnichescu în Dosarul nr. 1.234/CA/2002 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2003.