Decizia nr. 312/2002

Costica Bulai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. Excepția a fost ridicată de Elena Manescu în Dosarul nr. 1.175/CA/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ și de Zoe Arama în Dosarul nr. 826/COM/2002 al Tribunalului Galați - Secția comercială, contencios administrativ, maritima și fluviala.

La apelul nominal făcut în Dosarul nr. 159C/2002 se prezintă, personal, Elena Manescu, autoare a excepției de neconstituționalitate, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune apelul și în Dosarul nr. 321/2002, constatandu-se lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 321C/2002 la Dosarul nr. 159C/2002, având în vedere ca au aceleași obiect și cauza. Autoarea excepției și Ministerul Public sunt de acord cu măsura conexarii. Fața de aceste sustineri, pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 321C/2002 la Dosarul nr. 159C/2002.

Cauza fiind în stare de judecată, Elena Manescu, autoare a excepției de neconstituționalitate, depunând și concluzii scrise, solicita să se constate ca prevederile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 , republicată, în măsura în care inlatura moștenitorii testamentari de la beneficiul acordării compensațiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, contravin dispozițiilor art. 16, 42, 49 și 135 din Constituție, precum și practicii Curții Constituționale, care, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, a statuat ca legea recunoaște toate formele succesiunii, atât cea legală, cat și cea testamentară.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate și arata ca textul de lege criticat, limitand acordarea de compensații la foștii proprietari și la moștenitorii lor legali, încalcă principiul egalității, creând o discriminare în rândul moștenitorilor, și, de asemenea, încalcă dispozițiile art. 42 din Constituție privind garantarea dreptului la moștenire.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.175/CA/2001, și prin Încheierea din 27 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 826/COM/2002, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și de contencios administrativ și, respectiv, Tribunalul Galați - Secția comercială, contencios administrativ, maritima și fluviala au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. Excepția a fost ridicată de Elena Manescu și Zoe Arama în cauze având ca obiect contestațiile formulate împotriva hotărârilor Comisiei centrale pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998

de pe lângă Ministerul Finanțelor Publice, privind validarea hotărârilor Comisiei Municipiului București și a Comisiei Județului Galați pentru aplicarea aceleiași legi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca, întrucât prevederile criticate limitează sfera persoanelor care pot solicita compensații la foștii proprietari și moștenitorii lor legali, excluzând moștenitorii testamentari, acestea instituie o măsura discriminatorie în detrimentul ultimilor, fiind contrare, astfel, dispozițiilor art. 16 din Constituție.

Prevederile art. 1 alin. (2) din legea criticata încalcă și dispozițiile art. 42 din Constituție referitoare la garantarea dreptului la moștenire, care nu disting "după cum forma de succesiune este cea legală sau testamentară.[...] Drepturile moștenitorilor, indiferent de vocația acestora, sunt identice cu cele ale fostului proprietar, la a cărui succesiune sunt chemați."

Aceleași prevederi sunt contrare și dispozițiilor art. 49 din Constituție, deoarece îngrădirea dreptului la moștenire nu a fost impusa de una dintre situațiile expres prevăzute acolo.

În susținerea criticii de neconstituționalitate se menționează și Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 19 iulie 1995 cu privire la constituționalitatea unor prevederi ale Legii pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, prin care s-a constatat ca legea dedusă controlului recunoaște toate formele succesiunii.

Instanțele de judecată considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, introduse prin

Legea nr. 181/2002 , încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. Astfel, se considera că nu se aduce atingere art. 42 din Constituție care garantează dreptul la moștenire, deoarece la data deschiderii succesiunii bunurile imobile ce fac obiectul

Legii nr. 9/1998

"nu au făcut parte din patrimoniul beneficiarilor primari înainte de intrarea în vigoare a legii". Prin urmare, dreptul la primirea compensațiilor s-a născut, în temeiul legii, la data intrării sale în vigoare, iar în ipoteza în care beneficiarii primari ar fi fost decedati la acea data, sumele de bani cuvenite cu titlu de compensație nu ar intră în masa succesorală la data deschiderii succesiunii, "ci ar urma să-i intregeasca cuantumul valoric de la data intrării în vigoare a legii. Or, legiuitorul nu putea să se substituie voinței decuiusului, stabilind o vocație succesorală specială pentru moștenitorii testamentari ai acestuia".

De altfel, mai apreciază Guvernul faptul ca de măsurile compensatorii beneficiază numai foștii proprietari și moștenitorii legali ai acestora reprezintă opțiunea legiuitorului.

Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, susține ca dispozițiile criticate sunt constituționale. Critica referitoare la încălcarea principiului egalității este nefondata, deoarece acesta nu exclude posibilitatea ca legiuitorul sa adopte soluții diferite pentru situații distincte. "Or, chiar legea civilă instituie un regim special, de protecție pentru moștenitorii legali, în raport cu cei testamentari."

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern și de Avocatul Poporului, rapoartele judecătorilor-raportori, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 7 februarie 2002. Întrucât dispozițiile alin. (2) al art. 1 sunt subiacente celor cuprinse în alin. (1) al aceluiași articol și se corelează între ele, se impune redarea conținutului integral al ambelor alineate, după cum urmează: "(1) Cetățenii români, prejudiciati în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele Durostor și Caliacra, cedate Bulgariei, precum și pentru recoltele neculese de porumb, bumbac și floarea-soarelui.

(2) De prevederile alin. (1) beneficiază și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari."

Deși autorii excepției considera ca prin textele legale reproduse sunt incalcate dispozițiile art. 16, 42, 49 și 135 din Constituție, Curtea constata ca, în cauza, au relevanta numai cele ale art. 16 alin. (1), art. 42 și ale art. 49 alin. (1), care au următorul conținut:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 42: "Dreptul la moștenire este garantat.";

- Art. 49 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.".

Curtea considera ca, în scopul examinării excepției de neconstituționalitate, se impune sa stabilească, în primul rând, momentul în care s-a născut dreptul la despăgubiri al persoanelor române care au părăsit Bulgaria în virtutea aplicării tratatului menționat. În acest sens, dispozițiile art. V alin. 1 din Acordul privitor la schimbul de populație română și bulgara, anexa C la tratat, prevăd ca "Statul Roman ia în sarcina sa despăgubirea românilor ce părăsesc bunurile lor situate în teritoriile transferate Bulgariei". Din aceste dispoziții rezultă ca persoanele române care au părăsit Bulgaria, în virtutea acestui acord, au devenit creditori ai statului român. Aceasta calitate a fost avută în vedere și de legiuitorul actual care, la art. 1 alin. (1) din legea criticata, stabilește întinderea dreptului la compensație, în raport de compensațiile sau despăgubirile anterioare acordate, în tot sau în parte, celor prejudiciati. Asa fiind, se retine ca dreptul de creanta a intrat în patrimoniul foștilor proprietari, cetățeni români, prejudiciati prin aplicarea tratatului, la data intrării în vigoare a acestuia. Prin urmare, foștii proprietari aveau capacitatea de a dispune de acest drept de creanta prin acte pentru cauza de moarte.

Pentru ratiunile înfățișate Curtea constata ca este intemeiata critica de neconstituționalitate potrivit căreia prevederile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 , republicată, sunt contrare dispozițiilor art. 42 din Constituție, în măsura în care limitează sfera persoanelor îndreptățite la acordarea de despăgubiri numai la foștii proprietari și moștenitorii lor legali, excluzandu-i pe moștenitorii testamentari. Într-adevăr, art. 42 din Constituție garantează dreptul la moștenire, fără a limita garanția instituită exclusiv la moștenirea legală. Întrucât, însă, dreptul la moștenire, în general, semnifica atât dreptul la moștenire legală, cat și la cea testamentară, limitarea impusa prin

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998

contravine dispozițiilor textului constituțional.

Curtea constata, de asemenea, ca este intemeiata și critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție. Astfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca aplicarea unui tratament juridic diferențiat este justificată numai prin existenta unor situații diferite.

Calitatea de moștenitor legal sau testamentar nu îi plaseaza însă pe titulari în situații diferite, din punctul de vedere care interesează aici, de natura sa impună instituirea unui tratament juridic diferențiat, fără a fi discriminator.

De aceea, dispoziția legală criticata contravine principiului egalității consacrat prin art. 16 din Constituție.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 , republicată, contravin și dispozițiilor art. 49 din Constituție, Curtea considera, de asemenea, ca este intemeiata. Întrucât dreptul de creanta față de statul român a existat în patrimoniul foștilor proprietari, la data decesului acestora, și, deci, a putut fi transmis pe cale testamentară, dispozițiile legale criticate aduc o restrangere a exercițiului dreptului la moștenire, dar fără ca aceasta să fie justificată, în speta, de existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de textul constituțional menționat.

Asa fiind, Curtea constata ca dispozițiile examinate sunt neconstituționale, urmând ca excepția să fie admisă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate și constata ca dispozițiile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care inlatura moștenitorii testamentari de la beneficiul acordării compensațiilor prevăzute la alin. (1) al art. 1 din aceeași lege. Excepția a fost ridicată de Elena Manescu în Dosarul nr. 1.175/CA/2001 al Tribunalului București Secția a V-a civilă și de contencios administrativ și de Zoe Arama în Dosarul nr. 826/COM/2002 al Tribunalului Galați Secția comercială, contencios administrativ, maritima și fluviala.

Definitivă și obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2002.