Decizia nr. 232/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 29/1990 7 noiembrie 1990 (prevederi anume) LEGEA contenciosului administrativ
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepție ridicată de cetățeanul chinez Pan Jianfeng în Dosarul nr. 1.007/2002 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.007/2002, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepție ridicată de cetățeanul chinez Pan Jianfeng.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile
art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 21, precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece instituie un termen, pus la indemana administrației pentru o noua examinare a actului atacat de persoana care se considera vătămată într-un drept al său.
Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituțională, în sensul că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanta atât cu dispozițiile art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, cat și cu principiul soluționării cauzei într-un "termen rezonabil", prevăzut în art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990.
Aceste dispoziții legale au următoarea redactare:
Articolul 5
alin. (1): "Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului sau, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autorității emitente, care este obligată sa rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la aceasta."
În susținerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul excepției invoca încălcarea art. 21 din Constituție, potrivit căruia:
"(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."
De asemenea, considera ca este infrant art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia:
"Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa."
Examinând excepția, Curtea constata ca dispozițiile
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
au mai fost supuse controlului Curții Constituționale, care, prin Decizia nr. 235 din 21 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, a statuat ca sunt constituționale. În acest sens Curtea a constatat ca prin conținutul lor aceste dispoziții legale nu împiedica persoana care se considera vătămată într-un drept al său de o autoritate publică sa sesizeze instanțele judecătorești, ci instituie o procedură prealabilă obligatorie anterioară acestei sesizări, procedura care reprezintă pentru cetățean încă o posibilitate în apărarea drepturilor sale. De altfel, art. 48 din Constituție, referitor la "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", la alin. (2) prevede: "Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică", iar
Legea nr. 29/1990 , care reglementează contenciosul administrativ, este, în sensul art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituție, o lege organică.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura să justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.
În sfârșit, Curtea constata ca existenta unei proceduri prealabile celei judecătorești și stabilirea unor termene pentru sesizarea instanței, ambele instituite prin lege, corespund cerințelor consacrate de jurisprudenta Curții europene de la Strasbourg.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepție ridicată de cetățeanul chinez Pan Jianfeng în Dosarul nr. 1.007/2002 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.