Decizia nr. 243/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Ion Tascovici în Dosarul nr. 33/F/12/1999 al Tribunalului Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată, deoarece prevederile legale a căror constituționalitate este criticata sunt în concordanta cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și ale art. 16 din Legea fundamentală. În acest sens se invoca Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002 a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea nr. 358 din 17 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 33/F/12/1999, Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Ion Tascovici, într-o cauza civilă privind reorganizarea judiciară și falimentul Societății Comerciale "Textila" - S.A. Calafat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile de lege criticate contravin art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 38 alin. (1) și (2), art. 43 și 51 din Constituție. În esenta, în motivare se arata ca prevederile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

sunt neconstituționale în măsura în care se aplică unei cereri care are ca obiect plata indemnizației temporare de muncă, indemnizației de concediu de odihnă, indemnizației brute lunare și salariilor compensatorii, ca drepturi ce rezultă dintr-un contract de mandat comercial. Condiționarea soluționării unei asemenea cereri de achitarea taxei judiciare de timbru este considerată neconstitutionala de autorul excepției, având în vedere ca prin

art. 15 din Legea nr. 146/1997

se acordă scutiri de la plata taxei judiciare de timbru pentru aceleași drepturi, dar care decurg din contracte individuale de muncă și contracte colective de muncă, statornicindu-se astfel o discriminare inacceptabila în lumina art. 16 alin. (1) din Constituție.

Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece aspectele invocate de autorul excepției nu vizează o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederea

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 , potrivit căreia acțiunile și cererile evaluabile în bani sunt supuse unor taxe stabilite corespunzător valorii obiectului acestora, este o reglementare în cadrul unei legi speciale, cu reguli și excepții exprese, de stricta interpretare. Ca atare, considera ca legea oferă un tratament juridic egal pentru toate persoanele interesate în soluționarea anumitor cauze de competența instanțelor judecătorești.

Avocatul Poporului considera ca dispoziția de lege criticata este constituțională. Instituirea taxelor de timbru reprezintă aplicarea indatoririi fundamentale a cetățenilor consacrată de art. 53 alin. (1) din Constituție, conform căruia cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice și, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curții Constituționale, "este legal și firesc ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de instanțele judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora". Mai considera că nu este încălcat nici principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece, asa cum rezultă din jurisprudenta Curții, regula este cea a timbrarii acțiunilor în justiție, iar stabilirea unor excepții de la plata taxelor de timbru nu reprezintă o discriminare, ci un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercita în considerarea unor anumite situații determinate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, al căror conținut este următorul:

- Art. 2 alin. (1): "Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxeaza astfel:

a) până la valoarea

de 342.000 lei

17.000 lei;

b) între 342.001 lei

17.000 lei + 10% pentru ce

și 3.420.000 lei

depășește 342.000 lei;

c) între 3.420.001 lei

325.000 lei + 8% pentru ce

și 34.200.000 lei

depășește 3.420.000 lei;

d) între 34.200.001 lei

2.787.000 + 6% pentru ce

și 171.000.000 lei

depășește 34.200.000 lei;

e) între 171.000.001 lei

10.995.000 lei + 4% pentru ce

și 342.000.000 lei

depășește 171.000.000 lei;

f) între 342.000.001 lei

17.835.000 lei + 2% pentru ce

și 1.710.000.000 lei

depășește 342.000.000 lei;

g) peste 1.710.000.001 lei

45.195.000 lei + 1% pentru ce

depășește 1.710.000.000 lei."

În opinia autorului excepției, aceste prevederi contravin art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 38 alin. (1) și (2), art. 43 și art. 51 din Constituție, prevederi potrivit cărora:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 38. alin. (1) și (2): "(1) Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere.

(2) Salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.";

- Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistența medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege.";

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională retine:

În esenta, potrivit criticii formulate,

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

creează o discriminare inacceptabila în lumina art. 16 alin. (1) din Constituție, constând în condiționarea soluționării unei cereri ce decurge dintr-un contract de mandat comercial de plată taxei judiciare de timbru, în timp ce, potrivit art. 15 din aceeași lege, pentru aceleași drepturi decurgând însă din contracte individuale sau colective de muncă se acordă scutiri. Dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea pronunțându-se prin numeroase decizii. Astfel, în legătură cu o critica asemănătoare celei din cauza de fața, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, s-a reținut ca "instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, <<Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege>>, fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care <<Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice>>". Prin aceeași decizie, în legătură cu susținerile, ca și în prezenta cauza, referitoare la contrarietatea cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), Curtea a constatat ca "instituirea taxelor judiciare de timbru reprezintă o aplicare a principiului consacrat de art. 53 alin. (1) din Constituție, conform căruia cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice. Asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curții Constituționale, e legal și firesc ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de instanțele judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora".

În plus, în acest dosar autorul excepției invoca și contrarietatea textului de lege criticat cu prevederile art. 38 alin. (1) și (2), art. 43 și art. 51 din Constituție, fără însă sa arate în ce anume consta aceasta. Asa fiind, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește invocarea unui motiv de neconstituționalitate, întrucât astfel ar exercita din oficiu un control de constituționalitate, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Ion Tascovici în Dosarul nr. 33/F/12/1999 al Tribunalului Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2003.