Decizia nr. 227/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 42, 43 și 44 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Cornelia Panzaru în Dosarul nr. 33/2002 al Curții Supreme de Justiție - Completul de 9 judecători.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 70C/2003, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Elena Bordeanu în Dosarul nr. 38/2002 al Curții Supreme de Justiție - Completul de 9 judecători. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 70C/2003 la Dosarul nr. 69C/2002.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând ca, în legătură cu constituționalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, care își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 23 septembrie 2002, pronunțate în dosarele nr. 33/2002 și nr. 38/2002, Curtea Suprema de Justiție - Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42, 43 și 44 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Cornelia Panzaru și Elena Bordeanu în cauze de contencios administrativ.

În motivarile excepției de neconstituționalitate, având un conținut asemănător, se susține ca prevederile de lege criticate instituie un tratament diferit pentru persoane care au aceeași pregătire profesională și care dețin la o anumită data aceeași funcție, ceea ce încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție. Astfel, se arata ca vechimea în magistratura, recunoscută potrivit

art. 44 din Legea nr. 92/1992 , nu este considerată și vechime în funcția de magistrat în sensul în care este definită noțiunea de "magistrat" în art. 42 și de "personal asimilat magistraților" în art. 43 alin. 2 din lege. În consecința, se apreciază ca neincluderea tuturor funcțiilor prevăzute la

art. 44 din Legea nr. 92/1992 , republicată, în asimilarea prevăzută de art. 43 alin. 2 din aceasta este neconstitutionala.

Curtea Suprema de Justiție - Completul de 9 judecători apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este intemeiata,

art. 43 și 44 din Legea nr. 92/1992 , republicată, fiind contrare dispozițiilor art. 16 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În esenta, arata ca, în realitate, potrivit criticilor formulate, obiectul excepției îl constituie numai prevederile

art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicată. Cu privire la aceste dispoziții, considera ca "includerea doar a anumitor categorii de funcții în sfera celor asimilate statutului de magistrat este o chestiune ce tine de opțiunea legiuitorului, de aprecierea acestuia asupra oportunității sau necesității unei anumite reglementări, astfel ca, sub acest aspect, excepția este inadmisibila". În legătură cu fondul reglementării cuprinse în textul de lege criticat, este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 155/2002 referitoare la constituționalitatea prevederilor

art. 5 din Legea nr. 50/1996 , prevedere preluată în

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile art. 43 alin. 2 și ale

art. 44 din Legea nr. 92/1992 , republicată, sunt constituționale. În acest sens, în esenta, arata ca "reglementarea anumitor drepturi și îndatoriri specifice magistraților sau personalului asimilat magistraților, inclusiv acordarea adaosului la indemnizația de încadrare lunară, numai în raport cu vechimea efectivă realizată în funcții de judecător, procuror sau în alte funcții asimilate acestora este o opțiune a legiuitorului, constituind o recompensa pentru fidelitatea față de aceste funcții". În consecința, arata ca reglementarea diferita a modalitatii de acordare a indemnizației de încadrare lunară nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, principiul egalității nu înseamnă uniformitate și nu "este lezat atunci când legiuitorul stabilește un tratament juridic diferit, în situații diferite".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 42, 43 și 44 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 42: "Au calitatea de magistrat și fac parte din corpul magistraților judecătorii de la toate instanțele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum și magistrații-asistenți ai Curții Supreme de Justiție.";

- Art. 43: "În cadrul corpului magistraților, ierarhia funcțiilor de execuție și de conducere se stabilește în raport cu nivelul instanțelor și al parchetelor, cu respectarea condițiilor de pregătire profesională și de vechime în magistratura, prevăzute în prezenta lege.

Personalul de specialitate juridică de execuție și de conducere, inclusiv secretarul general și adjunctii acestuia din Ministerul Justiției, precum și personalul de instruire și de conducere, de specialitate juridică, din cadrul Institutului Național al Magistraturii, indiferent de vechime, este asimilat magistraților pe durata îndeplinirii funcției. Prevederile prezentei legi referitoare la drepturile și îndatoririle magistraților se aplică în mod corespunzător și acestor magistrați.

Numirea personalului de specialitate juridică din Ministerul Justiției și din Institutul Național al Magistraturii, asimilat magistraților, se face prin ordin al ministrului justiției, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 46.

Personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției și Institutul Național al Magistraturii, asimilat magistraților, poate fi trecut în funcții de judecător sau procuror, în condițiile prezentei legi.";

- Art. 44: "Constituie vechime în magistratura perioada în care o persoană a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în Ministerul Justiției, în Institutul Național al Magistraturii, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar ori procuror financiar la Curtea de Conturi, magistrat-asistent la Curtea Suprema de Justiție, la Curtea Constituțională sau la Curtea de Conturi, funcții de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat sau departamentale, în laboratoarele de expertize criminalistice, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, funcții didactice în învățământul superior juridic, funcția de ministru al justiției, secretar de stat ori de secretar general și secretar general adjunct în Ministerul Justiției, funcții de specialitate juridică în instituția Avocatul Poporului, notar, avocat, jurisconsult sau consilier juridic. Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție constituie vechime în magistratura, în condițiile prevăzute la art. 78 alin. 3.

Timpul cat o persoană, licentiata în drept sau în drept economic-administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al Curții de Conturi, personal de conducere ori de execuție, de specialitate juridică, în aparatul Parlamentului, Presedintiei României, Guvernului, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Curții Constituționale, Direcției juridice și consulare din Ministerul Afacerilor Externe sau în cadrul altor organe ale administrației publice se considera vechime în magistratura."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin art. 16 din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine ca dispozițiile de lege criticate reglementează: funcțiile care conferă calitatea de magistrat și apartenența la corpul magistraților (art. 42); ierarhia funcțiilor de execuție și de conducere în raport cu nivelul instanțelor și al parchetelor, cu respectarea condițiilor de pregătire profesională și de vechime în magistratura, prevăzute de lege, precum și asimilarea în calitatea de magistrat, cu aplicarea corespunzătoare a drepturilor și îndatoririlor magistraților, a personalului de specialitate juridică din Ministerul Justiției și din Institutul Național al Magistraturii (art. 43); funcțiile care constituie vechime în magistratura (art. 44).

În esenta, critica de neconstituționalitate consta în susținerea potrivit căreia, deși vechimea în funcții de juris-consult și de consilier juridic, respectiv vechimea în funcții de specialitate juridică în fostul arbitraj de stat, constituie vechime în magistratura, perioadele cat au fost îndeplinite aceste funcții nu sunt recunoscute și ca vechime în funcția de magistrat, astfel cum este definită aceasta notiune prin

art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicată, și de personal "asimilat magistraților pe durata îndeplinirii funcției" prevăzute prin art. 43 alin. 2 din aceeași lege. În consecința, se considera ca neasimilarea tuturor funcțiilor prevăzute la art. 44 din legea criticata funcției de magistrat, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor referitoare la drepturile și îndatoririle magistraților, "instituie un tratament diferit pentru persoane care au aceeași pregătire profesională și care dețin la o anumită data aceeași funcție, ceea ce încalcă prevederile art. 16 din Constituție".

Curtea observa ca, în legătură cu aspectele vizate prin prezenta excepție de neconstituționalitate, tot prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002. Prin acea decizie, respingând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 44 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea a reținut ca "acest articol vizează egalitatea în drepturi între cetățeni cat privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui". S-a mai reținut ca, pentru aceleași argumente, imposibilitatea aplicării textului de lege criticat și altor funcții juridice care nu sunt asimilate magistraților rezultă dintr-o opțiune a legiuitorului, iar aceasta opțiune nu contravine prevederilor art. 16 din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curții, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 42, 43 și 44 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Cornelia Panzaru în Dosarul nr. 33/2002 al Curții Supreme de Justiție - Completul de 9 judecători și de Elena Bordeanu în Dosarul nr. 38/2002 al aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2003.