Decizia nr. 255/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată și modificată prin Legea nr. 288/2002
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 22/2002 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri…
Nicolae Popa - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată și modificată prin
Legea nr. 288/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Est-Invest" - S.R.L. din Radauti în Dosarul nr. 1.808/2002 al Judecătoriei Campulung Moldovenesc.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 24 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.808/2002, Judecătoria Campulung Moldovenesc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată și modificată prin
Legea nr. 288/2002 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de intimata-creditoare Societatea Comercială "Est-Invest" - S.R.L. din Radauti într-o cauza civilă al carei obiect este contestația la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) și art. 41 alin. (1), fiind, în același timp, în contradictie și cu dispozițiile Codului de procedura civilă privind executarea silită, cuprinse în art. 371^1 și 374 alin. 4, pe care le lipsește de eficienta juridică. În acest sens, arata ca, deși nu pot fi considerați cetățeni, totuși, în virtutea art. 16 alin. (1) din Constituție, statul și societățile comerciale "dețin același statut de egalitate", iar potrivit alin. (2) din acest text constituțional, "Nimeni nu este mai presus de lege". Or, prin textul de lege criticat, statul se sustrage executării silite împotriva sa, autosituandu-se deasupra cadrului general al Constituției, ca și a Codului de procedura civilă. De asemenea, considera ca, prin suspendarea lichidării creanțelor stabilite asupra sa prin sentințe judecătorești definitive, irevocabile și executorii, statul infrange dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1) privind garantarea creanțelor asupra statului.
Judecătoria Campulung Moldovenesc apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, considera ca prevederile legale criticate nu infrang art. 41 alin. (1) din Constituție atât timp cat, potrivit tezei a doua din același text constituțional, limitele și conținutul dreptului de proprietate și ale drepturilor de creanta sunt stabilite prin lege. De altfel, instanța apreciază ca executarea silită a titlurilor executorii este posibila și în condițiile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 , care, în art. 2, prevede obligația ordonatorilor principali de credite bugetare de a dispune toate măsurile ce se impun în vederea asigurării creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. În același sens, arata ca eventualele întârzieri în executare sunt sancționate cu penalități de întârziere până la data achitării debitului în integralitatea sa, asa încât nu sunt de natura a crea un prejudiciu real creditoarei. Astfel fiind, instanța apreciază că nu poate fi reținută critica autorului excepției cum ca, prin dispozițiile
art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 , se creează vreunei părți o poziție procesuala privilegiată sau ca se limitează drepturile creditorilor la recuperarea creanțelor lor. În ceea ce privește susținerea referitoare la ineficienta art. 371^1 și, respectiv, art. 379 alin. 4, instanța arata ca "acestea nu au legătură cu excepția de neconstituționalitate ridicată".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, apreciind ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, arata ca
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
"nu conține nici o referire la interdicția executării asupra bunurilor din inventarul instituțiilor publice aparținând domeniului privat, care rămân supuse în continuare dispozițiilor de drept comun privind executarea silită", singura derogare instituită privind executarea silită prin poprire. Guvernul considera însă ca sensul acestei derogări este acela de a institui o ordine financiară pentru a preveni blocarea activității instituțiilor publice prin poprirea conturilor bugetare ale acestora fără a tine seama de destinația sumelor stabilită prin buget, fapt ce nu poate fi socotit ca o încălcare a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție, mai ales dacă se au în vedere prevederile tezei a doua din acest text constituțional. În sprijinul acestor argumente este invocată jurisprudenta Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 288/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002. Aceste dispoziții legale au următoarea redactare:
"Art. 1. - Executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectiva.
Articolul 2
Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Articolul 3
În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plati dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Articolul 4
Persoanele care efectuează operațiuni de plati prin trezoreria statului, cu încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe, sunt pedepsite potrivit legii."
În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]"
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului sau. Astfel, prin Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002, și Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2003, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
sunt în concordanta cu prevederile și principiile constituționale. În acest sens, Curtea a reținut ca prin dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
au fost reglementate condițiile în care se realizează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevăzute în Constituție și legea finanțelor publice.
Astfel, în deplina concordanta cu art. 136 alin. (1) din Constituția României, care prevede că "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale [...] instituțiilor publice sunt reglementate prin lege",
privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, a stabilit reguli cu caracter general privind utilizarea de către instituțiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor impuse de funcționarea acestora. În acest context,
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
are rolul de a reglementa condițiile în care se realizează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevăzute în Constituție și în legea finanțelor publice.
Deși prin dispozițiile legale criticate se instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget în acest scop, aceasta nu împiedica executarea silită a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, de vreme ce, potrivit
art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 , este instituită obligația pentru ordonatorii de credite de a lua "toate măsurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, [...] pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii". Astfel fiind, dispozițiile legale criticate nu pot fi considerate ca instituind o discriminare a creditorului în favoarea statului, asa cum se susține în motivarea excepției, ci ca o norma de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. De altfel, o asemenea măsura de protecție a debitorului nu este singulara în legislația executionala, fiind amintite în acest sens prevederile art. 406 din Codul de procedură civilă, prin care se prevede exceptarea de la urmărirea silită a unor bunuri ale debitorului și ale familiei acestuia.
Neintervenind elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curții Constituționale în materie, atât soluția, cat și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.
Ca atare, Curtea considera ca dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 41 alin. (1), invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate de către autorul acesteia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată și modificată prin
Legea nr. 288/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Est-Invest" - S.R.L. din Radauti în Dosarul nr. 1.808/2002 al Judecătoriei Campulung Moldovenesc.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent șef, Doina Suliman ──────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.