Decizia nr. 224/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Doicescu în Dosarul nr. 2.090/C/2002 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal și asistat de avocat, precum și părțile Marioara Anghelescu, prin procurator, și Marioara Teodorescu, personal, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicita Curții constatarea neconstitutionalitatii art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât textul de lege criticat încalcă prevederile art. 128 din Constituție privind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Astfel, se apreciază ca neprevederea posibilității de a ataca cu recurs încheierea prin care s-a respins cererea privind suspendarea judecării procesului creează o situație discriminatorie între părțile aflate în proces, contravenind totodată și dispozițiilor art. 21 din Constituție, întrucât partea interesată nu se poate adresa justiției pentru valorificarea dreptului ei la calea de atac.

Celelalte părți prezente susțin respingerea criticii de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, întrucât, reglementand în mod diferit momentul de exercitare a căilor de atac, nu creează nici o situație juridică de natura a contraveni prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, în art. 21 referitor la accesul liber la justiție sau în art. 128 privind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 324/2002.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.090/C/2002, Tribunalul Vrancea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Doicescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și accesul liber la justiție, întrucât art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă creează în mod evident o discriminare a părților cu privire la calea de atac a recursului, care poate fi exercitată împotriva unei încheieri prin care s-a admis cererea de suspendare a cauzei, dar nu poate fi promovata împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare, un astfel de recurs fiind respins ca inadmisibil.

Tribunalul Vrancea - Secția civilă apreciază ca excepția este intemeiata, întrucât calea de atac a recursului este deschisă numai în ceea ce privește încheierile prin care se suspenda judecata, iar nu și cu privire la cele prin care cererile de suspendare au fost respinse, acestea din urma putând fi atacate numai o dată cu fondul, potrivit dispozițiilor art. 282 alin. 2 raportate la art. 316 din Codul de procedură civilă. Se apreciază ca regulile speciale de procedura, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale nu pot crea discriminări între părți, chiar dacă legiuitorul, care are competența exclusiva, este în măsura a institui reguli deosebite în considerarea unor situații diferite.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca textul de lege criticat nu contravine art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, arătând ca în practica judiciară a Curții Constituționale s-a decis în mod constant ca accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situații diferite. În consecința, excepția de neconstituționalitate este considerată ca fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază ca diferentierea de tratament juridic are un caracter rațional și obiectiv, întemeiat pe faptul ca în cele doua cazuri încheierea de admitere a suspendării judecații și, respectiv, cea de respingere a cererii de suspendare au efecte diferite, astfel încât este evidenta grija legiuitorului de a nu întârzia judecarea cauzei, prin exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor prin care s-a respins cererea de suspendare. Se mai arata ca principiul egalității și al nediscriminarii nu are semnificatia unei uniformizari a soluțiilor legislative și, prin urmare, nu sunt incalcate prevederile constituționale și nici dispozițiile internaționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. 244^1 alin. 2: "Recursul se poate declara cat timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."

Autorul excepției considera ca dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

În argumentarea criticii formulate, autorul excepției susține, în esenta, ca, prin limitarea dreptului de a ataca cu recurs numai încheierile de respingere a cererilor de suspendare a judecații, art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă creează o discriminare în modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale, incalcandu-se totodată principiul constituțional al accesului liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca s-a mai pronunțat asupra criticii având ca obiect dispozițiile art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 324/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002. Cu acel prilej, instanța constituțională a reținut ca textul legal criticat nu conține nici o dispoziție discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea ca numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecații poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar o dată cu fondul - fiind determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celeritatii soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Asa fiind, nu se poate retine nici o încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție.

Reglementarea procedurala dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constituție, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată o dată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.

Soluția adoptată în decizia sus-menționată, ca și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în aceasta materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Doicescu în Dosarul nr. 2.090/C/2002 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2003.