Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 234/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare și a dispozițiilor art. IV pct. 7 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici

prezumat în vigoare

Data actului: 5 iunie 2003
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 470 din 1 iulie 2003
Citează: 8 acte
Structură: 2 articole · 13.640 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 30/1991 22 martie 1991 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 30/1991

și ale

art. IV pct. 7 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Zepter Internațional România Import Export" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.086/2002 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 30/1991 , sustinand ca textul de lege criticat nu contravine nici unei prevederi constituționale. Referitor la dispozițiile

art. IV pct. 7 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , concluziile sunt de respingere a excepției ca devenită inadmisibila, întrucât textul de lege criticat a fost abrogat ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

Ordonanța Guvernului nr. 34/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 6.086/2002, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 30/1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare și ale

art. IV pct. 7 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, excepție ridicată de Societatea Comercială "Zepter Internațional România Import Export" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 15 din Legea nr. 30/1991

nu îndeplinește condiția impusa de art. 136 din Constituție, în sensul că nu se specifică în mod concret care sunt atribuțiile și activitățile date în competența Gărzii financiare. Astfel, se lasă la latitudinea Ministerului Finanțelor Publice de a dispune efectuarea controlului prin mai multe organe de control, chiar dacă

Legea nr. 101/1998

privind Statutul Băncii Naționale a României, care este legea în materie, stabilește ca Ministerul Finanțelor, prin organele sale abilitate, va efectua controale și va aplica sancțiuni în domeniul operațiunilor valutare, numai în baza unei împuterniciri expres date de către Banca Naționala a României. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , autorul excepției apreciază ca prin acestea se încalcă prevederile art. 41 alin. (7) din Constituție, întrucât reprezintă o imixtiune a legiuitorului în activitatea comercială a persoanelor juridice, Garda financiară putând abuza de patrimoniul societăților comerciale prin aplicarea unor amenzi nejustificate de fapte imputabile celor care suporta astfel de sancțiuni. Asa fiind, se considera ca amenzile aplicate sunt nelegale, deoarece nu poate fi reținută culpa contravențională a societății comerciale exportatoare, la repatrierea valutei.

Judecătoria Sectorului 3 București, exprimandu-și punctul de vedere, considera ca dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 30/1991 , care reglementează atribuțiile de control ale Gărzii financiare cu referire la activitatea persoanelor juridice de drept privat, nu au nici o legătură cu prevederile constituționale cuprinse în art. 136 privitoare la execuția bugetului de stat. Referitor la dispozițiile

art. IV pct. 7 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , care instituie un regim de protecție a interesului național, prin consolidarea regimului valutar și a disciplinei financiare, acestea nu aduc atingere proprietății private a persoanei juridice, întrucât sancțiunile prevăzute în textele de lege criticate nu reprezintă o confiscare a averii dobândite licit, ci doar un mod de garantare a respectării legii în acest domeniu de interes național.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul considera excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca prevederile

art. 15 din Legea nr. 30/1991

nu vin în contradictie cu dispozițiile constituționale consacrate de art. 41 alin. (7), art. 51 sau 136, în cauza fiind vorba despre o problemă de stricta aplicare a legii, iar nu de constituționalitate.

Cu privire la prevederile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , cu modificările ulterioare, se arata ca acestea au fost abrogate în mod expres prin

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 34/2003 , astfel încât, conform

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate cu acest obiect este inadmisibila.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 30/1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 27 martie 1991, precum și dispozițiile

art. IV pct. 7 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994, aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, cu modificările ulterioare. Textele de lege au următorul conținut:

Articolul 15

din Legea nr. 30/1991 : "Garda financiară exercita controlul operativ și inopinat în legătură cu:

a) aplicarea și executarea legilor fiscale și a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor și taxelor;

b) respectarea normelor de comerț, urmărind sa împiedice activitățile de contrabanda și orice procedee interzise de lege.

Garda financiară îndeplinește orice alte atribuții și activități date în competența, potrivit legii.";

Articolul IV

pct. 7 și 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 : "În vederea consolidării regimului valutar în vigoare și intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: [...]

7. În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:

- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;

- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.

În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.

În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50%. [...]

9. Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor prevăzute la pct. 7 și 8 revin organelor Ministerului Finanțelor și Băncii Naționale a României, împuternicite în acest scop."

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate au următoarea redactare:

- Art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 136: "(1) Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.

(2) Moneda naționala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca, ulterior sesizării sale,

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

a fost abrogată prin

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 34/2003

privind măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agenților economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003, prevederile textului de lege criticat incetandu-și aplicarea de la data de 1 februarie 2003.

Fața de aceasta situație, în conformitate cu dispozițiile

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevăd ca instanța constituțională poate decide numai asupra actelor normative în vigoare, dar constatând ca la data sesizării sale

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

era încă în vigoare, Curtea urmează sa respingă excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. IV pct. 7 și 9 din acest act normativ ca devenită inadmisibila.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a

art. 15 din Legea nr. 30/1991 , potrivit căruia Garda financiară exercita controlul operativ și inopinat în legătură cu aplicarea și executarea legilor fiscale și a reglementărilor vamale, urmărindu-se împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor și taxelor, precum și respectarea normelor de comerț, Curtea constata ca susținerea autoarei nu poate fi reținută, deoarece, în realitate, ea nu privește constituționalitatea textului de lege în sine, ci nereglementarea detaliată a cazurilor în care Garda financiară poate efectua controale, or, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea supusă controlului [...]".

Curtea constata, de asemenea, ca susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate reprezintă critici privind posibilitatea Gărzii financiare de a aplica diverse măsuri în exercitarea controlului efectuat în conformitate cu prevederile legale, precum și în legătură cu sancțiunile contravenționale aplicate de către organele competente. Or, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea nu este competența să se pronunțe asupra modului de aplicare a legii, sancționarea agenților economici neconstituind o problemă de constituționalitate, ci o problemă de fapt care nu intră în competența Curții.

De altfel, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 30/1991 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 86/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 6 iunie 2002, considerând excepția ca fiind neîntemeiată. Soluția adoptată, ca și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în aceasta materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 30/1991 , excepție ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.