Decizia nr. 265/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ovidius" S.A. din Constanta în Dosarul nr. 12.098/2002 al Judecătoriei Constanta.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, în acest sens fiind și jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 247/2002, nr. 147/2002 și nr. 79/2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 12.098/2002, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ovidius" S.A. din Constanta în cadrul unei cauze civile având ca obiect soluționarea contestației la executare, introdusă de autoarea excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține ca dispozițiile legale criticate, prin modul în care sunt redactate, dau posibilitatea executorilor judecătorești sa adauge la titlul executoriu fără încuviințarea instanței judecătorești, ceea ce împiedica accesul liber la justiție, incalcand astfel art. 21 din Constituție. Totodată, prin posibilitatea executorilor judecătorești de a reactualiza sumele cuprinse în titlul executoriu fără intervenția instanțelor judecătorești, se încalcă și prevederile art. 125 alin. (1) și (2) din Constituție referitoare la înfăptuirea justiției numai de către instanțele judecătorești, respectiv la interzicerea infiintarii de instanțe extraordinare.

Judecătoria Constanta opineaza în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece procedura reglementată de dispozițiile criticate vizează în exclusivitate activitatea de executare silită încredințată prin lege executorilor judecătorești, procedura "care, în actuala reglementare, are un caracter mixt, în care predomina latura administrativă". Activitatea de actualizare a debitelor este un act juridic administrativ și se face conform criteriilor prevăzute de dispozițiile legale criticate. Dacă se contesta însăși legalitatea actului de executare, cei interesați au la indemana calea unei contestații la executare, care va fi soluționată de instanța de judecată, fiind asigurat astfel accesul liber la justiție.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât actualizarea valorii debitelor de către executorul judecătoresc nu justifica parcurgerea din nou a fazei judecații, ci reprezintă o operațiune tehnica ce poate fi realizată de către organul de executare. În vechea redactare a textului, pentru actualizarea sumelor trebuia sesizată din nou instanța de judecată. Conținutul actual al dispozițiilor criticate a fost stabilit prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 , cu scopul de a simplifica desfășurarea procesului civil în faza executării silite și de a asigura o mai mare celeritate. Având în vedere acestea, dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 125 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiției, ci reprezintă o aplicare a alin. (3) al art. 125 din Constituție, conform căruia procedura de judecată este stabilită prin lege. În ceea ce privește accesul liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, precum și alin. (2) al art. 125 din Constituție, apreciază ca acestea nu au relevanta în cauza.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate reglementează o procedură executionala data, în mod firesc, în sarcina organului de executare. Operațiunea de actualizare a sumelor este un act juridic administrativ, care nu presupune o activitate de judecată cu respectarea principiilor publicității și contradictorialității, asa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 177/2002. Cu privire la faptul ca actualizarea sumei se face în raport de o alta moneda decât cea naționala, apreciază ca aceasta este o problemă de legalitate, iar nu de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, introduse prin

art. I pct. 31 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001), care au următorul conținut: "Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda și la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective a obligației cuprinse în titlul executoriu."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu reglementează o procedură de competența instanțelor judecătorești, ci o procedură executionala, data în mod firesc în sarcina executorilor judecătorești. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligațiilor stabilite în bani în raport cu elementele și criteriile cuprinse în titlul executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în funcție de cursul monedei în care se face plata. Astfel, operatia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întrunește elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care se considera vătămată în drepturile sale are deschisă calea contestației la executare, reglementată prin dispozițiile art. 399-404 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu contravin principiului accesului liber la justiție, consacrat constituțional de prevederile art. 21.

În ceea ce privește cealaltă critica de neconstituționalitate, potrivit căreia dispozițiile legale criticate ar contraveni prevederilor art. 125 din Constituție referitoare la înfăptuirea justiției numai prin Curtea Suprema de Justiție și celelalte instanțe judecătorești, Curtea constata ca nici aceasta nu este intemeiata, întrucât actualizarea valorii obligației de plată nu constituie un act de judecată, ci o operațiune tehnico-administrativă compatibila cu natura organului care o efectuează, și anume executorul judecătoresc. Nu se poate retine, asadar, astfel cum susține autoarea excepției, ca o activitate de judecată a fost transferata în competența unui organ administrativ și nici ca, prin reglementarea dreptului executorului judecătoresc de a actualiza valoarea obligației de plată în cadrul procedurii executării silite, executorul judecătoresc a fost transformat în instanța extraordinară.

În același sens, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curții în aceasta materie, considerentele și soluția acestei decizii rămân valabile și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ovidius" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 12.098/2002 al Judecătoriei Constanta.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2003.