Decizia nr. 271/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor
Are ca temei 1
- Legea nr. 29/1990 7 noiembrie 1990 LEGEA contenciosului administrativ
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 180/2002 , excepție ridicată de Jenica Basescu în Dosarul nr. 981/2003 al Tribunalului Iași.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 149C/2003, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Sergiu Mihai Basescu în Dosarul nr. 980/2003 al Tribunalului Iași. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 16 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 149C/2003 la Dosarul nr. 148C/2003.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sustinand ca textele de lege criticate respecta prevederile constituționale invocate ca fiind incalcate. Arata ca în cauza își mențin valabilitatea cele statuate de Curtea Constituțională în Decizia Plenului nr. 1/1994 privind liberul acces la justiție al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:
Prin încheierile din 13 martie 2003, pronunțate în dosarele nr. 981/2003 și nr. 980/2003, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 180/2002 , excepție ridicată de Jenica Basescu și Sergiu Mihai Basescu în cauze având ca obiect contestații în anulare.
În motivarea excepției, al carei conținut este identic, se susține ca dispozițiile de lege criticate contravin art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2), art. 51 și 128 din Constituție. Se arata ca prin "stabilirea competentei secției de contencios administrativ a tribunalului în rezolvarea recursului împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea contravențională" s-au încălcat dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în fața legii și a instanțelor de judecată, precum și cele privind folosirea căilor de atac, întrucât "un raport juridic în care cealaltă parte - în speta, Primăria Municipiului Iași - s-a situat pe o poziție net superioară, este dedus judecații unei instanțe de contencios administrativ în loc să fie dat în competența instanței civile, cum ar fi normal".
Tribunalul Iași apreciază ca textele criticate nu încalcă principiile constituționale enunțate de autorul excepției. Astfel, arata ca legalitatea procesului-verbal de contravenție, care este un act administrativ de autoritate, este supusă controlului judecătoresc, "tocmai pentru a proteja pe particulari împotriva eventualelor abuzuri ale agenților publici". Mai arata ca "judecătoria, fiind competența să soluționeze conflictul juridic dintre un organ al puterii executive și un particular [...], desfășoară o activitate de contencios administrativ fără procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 și fără a fi instanța specializată în soluționarea unor astfel de conflicte, asa cum este secția de contencios administrativ a tribunalului". Se considera ca "un astfel de conflict juridic nu poate fi privit ca un proces civil și tocmai în scopul de a pune de acord procedura privind controlul judecătoresc asupra actului administrativ de autoritate care este procesul-verbal de contravenție cu natura acestui act și totodată de a unifica aceasta procedura de control și în ceea ce privește calea de atac a recursului, prin
au fost introduse în
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
dispozițiile art. 34 alin. (2) ce stabilesc competența de soluționare a acestei cai de atac în favoarea secției de contencios administrativ a tribunalului".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează ca "normele criticate trebuie privite în contextul întregii reglementări a regimului juridic al contravențiilor, a carei adoptare, departe de a constitui o încălcare a principiilor constituționale invocate, constituie expresia aplicării lor". În acest sens, în esenta, arata ca, respectându-se dispozițiile art. 21, 51, 128 și ale art. 125 alin. (3) din Constituție, actul normativ criticat prevede, prin art. 31 alin. (1), art. 32 alin. (2) și art. 34 alin. (2), posibilitatea exercitării căilor de atac, respectiv formularea plângerii la judecătorie împotriva procesului-verbal contraventional, precum și a recursului împotriva hotărârii prin care s-a soluționat plângerea. Competența secției de contencios administrativ a tribunalului de a judeca recursul se justifica prin caracterul raporturilor juridice deduse judecații, iar faptul ca judecătoria este competența să soluționeze în prima instanța aceste cauze nu schimba cu nimic caracterul raporturilor juridice ori natura răspunderii administrative. În fapt,
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 180/2002 , creează un tratament diferențiat pentru părțile raportului juridic născut dintr-un act administrativ de autoritate, aflate, după cum este și firesc, în situații diferite, fără ca prin aceasta sa aducă atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor. În acest sens este menționată Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
Avocatul Poporului considera ca textele legale criticate sunt constituționale. În esenta, se arata ca dispozițiile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 180/2002 , nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, întrucât principiul egalității nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite, și nici principiul accesului liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție. Dimpotriva, "prin textul legal atacat asigurându-se tocmai accesul la justiție, respectiv la o cale de atac, în cazul unor litigii care au un caracter specific", în acest sens menționându-se Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994. "Reglementarea prin lege a unei anumite secții din cadrul unei instanțe, care să judece un anumit tip de litigii, este conformă prerogativei legiuitorului de a institui, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, reguli de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, inclusiv a unor reguli speciale de procedura" și nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 128 din Legea fundamentală. În ceea ce privește invocarea art. 1 alin. (3) și art. 51 din Constituție, se apreciază ca aceste texte nu au relevanta în cauza.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 11 din
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor. Aceste prevederi au următorul cuprins: "Hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspenda executarea hotărârii."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin următoarelor articole din Constituție:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate."
- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."
- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine:
Articolul 34
alin. (2) din ordonanța criticata, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 11 din
Legea nr. 180/2002 , stabilește ca hotărârea judecătorească prin care a fost soluționată plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunii poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului.
În esenta, prin critica de neconstituționalitate formulată se susține ca, "stabilind competența secției de contencios administrativ a tribunalului în rezolvarea recursului împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea contravențională, s-au încălcat dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în fața legii și a instanțelor, precum și la folosirea căilor de atac", asadar, art. 16 alin. (1) și (2) și art. 128 din Constituție.
Din analiza criticilor formulate prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, Curtea constata ca prin stabilirea competentei secției de contencios administrativ a tribunalului de a judeca recursul declarat împotriva hotărârii judecătorești de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal contraventional nu se creează nici o discriminare. Aceasta deoarece principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite, un tratament juridic diferențiat. În acest sens a statuat Curtea în mod constant în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiție al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. În cauza, existenta unor reguli diferite și a unui tratament juridic distinct sunt justificate de specificul litigiilor în care se judeca legalitatea unor acte administrative, cum este și procesul-verbal de constatare și de aplicare a sancțiunilor.
În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 128 din Constituție privind "Folosirea căilor de atac", Curtea constata ca textul criticat este chiar în sensul acestor dispoziții, potrivit cărora, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", precum și al dispozițiilor constituționale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora legiuitorul stabilește prin lege competența și procedura de judecată. Or, reglementarea prin prevederile art. 34 alin. (2) din ordonanța criticata a competentei de soluționare a recursului de către instanța de contencios administrativ, atunci când parte în proces este un organ al administrației publice, iar nu, asa cum susține autorul excepției, de către instanța civilă, nu numai că nu este contrară textelor din Constituție menționate, ci, dimpotriva, le da expresie.
În sfârșit, autorul excepției mai invoca și încălcarea art. 1 alin. (3), art. 21 și 51 din Constituție, în legătură cu care însă nu formulează nici un motiv de neconstituționalitate. Asa fiind, cu privire la acestea, Curtea nu se poate pronunța, întrucât s-ar substitui autorului excepției în ceea ce privește invocarea unui motiv de neconstituționalitate și, în felul acesta, ar executa din oficiu un control de constituționalitate, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 180/2002 , excepție ridicată de Jenica Basescu în Dosarul nr. 981/2003 al Tribunalului Iași și de Sergiu Mihai Basescu în Dosarul nr. 980/2003 al aceleiași instanțe.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent șef, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.