Decizia nr. 253/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4) și ale

art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Media Pro Pictures" - S.A. din București în Dosarul nr. 14.619/2002 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arata ca, în conformitate cu jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată nu încalcă dispozițiile constituționale, iar în speta de fața nu s-au invederat elemente noi, de natura a determina reconsiderarea acestei practici.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 14.619/2002, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4) și ale

art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Media Pro Pictures" - S.A. din București în cadrul judecării unei cereri în anulare formulate împotriva ordonanței cu somația de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține ca dispozițiile art. 4 alin. (4) și ale

art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

limitează dreptul părților litigante de a-și dovedi susținerile la proba cu înscrisuri, iar aceasta limitare "determina o flagrantă încălcare a dreptului la apărare pentru debitor în faza procesuala a acțiunii în anulare, când sarcina probei îi incumba". Considera ca, în acest mod, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituție, precum și reglementărilor cuprinse în art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și în art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât "în mod expres de judicios și de echitabil legiuitorul a limitat accesul debitoarei-reclamante în acțiunea în anulare la proba cu înscrisuri, în condițiile în care în cadrul procedurii somației de plată a obligat pe creditoare să-și susțină cererea tot pe baza înscrisurilor".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Președintele Camerei Deputaților considera că nu sunt întemeiate susținerile autorului excepției, iar dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece în condițiile în care, în urma modificărilor introduse în ordonanța prin

Legea nr. 295/2002 , întreaga procedura se desfășoară cu citirea obligatorie a părților, "regulile ce urmează a fi aplicate, în materie de probațiune, în lipsa unor prevederi exprese ale

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 , sunt cele ale dreptului comun". De altfel, prin Decizia nr. 109/2003, Curtea Constituțională a reținut constituționalitatea acestor dispoziții legale criticate.

Guvernul apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata. Textele

art. 4 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

"trebuie privite în contextul întregii reglementări a somației de plată, care este o procedură specială în materia executării creanțelor, a carei adoptare, departe de a constitui o încălcare a principiilor constituționale, constituie expresia aplicării lor". Orice debitor, citat în mod obligatoriu în fața judecătorului, își poate face apărările, poate formula cerere în anulare și poate exercita calea de atac a recursului, iar în cadrul judecării cererii în anulare nu exista nici o limitare a mijloacelor de proba de care se poate uza conform regulilor de drept comun.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (4) și ale

art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 142/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002. Aceste dispoziții au următoarea redactare:

- Art. 4 alin. (4): "În citație se va face mențiunea ca până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfățișare debitorul poate să depună întâmpinare, precum și actele ce pot contribui la soluționarea cererii.";

- Art. 6 alin. (1): "Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicatiilor și lamuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale și reglementări internaționale:

- Art. 24 alin. (1) din Constituție, care prevede că "Dreptul la apărare este garantat.";

- Art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform căruia: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]";

- Art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, potrivit căruia: "Orice persoană are dreptul, în deplina egalitate, să fie ascultata în mod echitabil și public de un tribunal independent și impartial, care va hotărî fie asupra drepturilor și obligațiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva ei."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca a mai soluționat până în prezent numeroase excepții de neconstituționalitate având ca obiect

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

în ansamblul ei ori unele dispoziții ale sale, respingandu-le pe toate ca fiind neintemeiate.

Astfel, prin Decizia nr. 109 din 13 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2003, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4) și ale

art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , ridicată într-o alta cauza aflată pe rolul aceleiași instanțe judecătorești, de același autor și cu o motivare identică. În aceasta decizie s-a reținut ca, după modificarea

art. 4 din ordonanța prin Legea nr. 295/2002 , procedura dobândește un evident caracter oral și contradictoriu și, chiar dacă textul "omite sa precizeze cum pot fi probate explicațiile și lămuririle la care face referire, el nu conține însă nici o dispoziție expresă de limitare a mijloacelor de proba exclusiv la înscrisuri. În lipsa unei asemenea dispoziții, urmează a-și găsi aplicarea dreptul comun, asa cum prevede art. 11 din aceeași ordonanța". În consecința, Curtea a constatat ca dispozițiile legale criticate sunt în concordanta cu prevederile constituționale și cu reglementările internaționale invocate.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4) și ale

art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Media Pro Pictures" S.A. din București în Dosarul nr. 14.619/2002 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2003.