Decizia nr. 17/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 367 din Codul penal "în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, în cuprinsul acestei infracțiuni, se regăsește incriminată infracțiunea încadrată în prevederile art. 323 din vechiul Cod penal", excepție ridicată de Mihail Boldea în Dosarul nr. 1.142/44/2013 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 922D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispozițiile

art. 367 din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia, în cuprinsul acestei incriminări, se regăsesc dispozițiile art. 323 din vechiul Cod penal, încalcă principiile constituționale privind separația și echilibrul puterilor în stat, neretroactivitatea legii, egalitatea în drepturi, legalitatea pedepsei și rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, reiterând argumentele invocate în fața Curții de Apel Brașov - Secția penală.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 393 din 28 mai 2015 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 28 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.142/44/2013, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 367 din Codul penal "în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, în cuprinsul acestei infracțiuni, se regăsește incriminată infracțiunea încadrată în prevederile art. 323 din vechiul Cod penal". Excepția a fost ridicată de Mihail Boldea cu ocazia soluționării unei cauze penale privind trimiterea în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și aceea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută și pedepsită de art. 323 din Codul penal din 1969.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 367 alin. (1) și (6) din Codul penal în interpretarea dată prin

Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia, în cuprinsul acestei incriminări, se regăsesc dispozițiile art. 323 din vechiul Cod penal, încalcă principiile constituționale privind separația și echilibrul puterilor în stat, neretroactivitatea legii, egalitatea în drepturi, legalitatea pedepsei și rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării. Arată că, prin adoptarea noului Cod penal, legiuitorul a înțeles să dezincrimineze fapta prevăzută de art. 323 din vechiul Cod penal, fără să stabilească prin intermediul unei norme tranzitorii că faptele săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 sunt asimilate incriminării cuprinse în

art. 367 din noul Cod penal. Prin interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se subrogă Parlamentului și realizează, în baza procedeului lex tertia, o aplicare retroactivă a legii penale noi cu privire la fapte săvârșite anterior intrării în vigoare. De asemenea, interpretarea instanței supreme creează inegalități între cetățeni, întrucât, în perioada cuprinsă între 1 februarie 2014 și 8 iulie 2014, data publicării deciziei mai sus menționate în Monitorul Oficial al României, instanțele de judecată au stabilit prin hotărâri judecătorești definitive faptul că infracțiunea prevăzută de art. 323 din Codul penal din 1969 este dezincriminată, ulterior aplicându-se acestor infracțiuni tratamentul sancționator prevăzut de art. 367 din noul Cod penal.

7. Curtea de Apel Brașov - Secția penală apreciază că interpretarea dată prin

Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia în cuprinsul art. 367 din Codul penal se regăsește incriminată și infracțiunea prevăzută de art. 323 din Codul penal din 1969, este neconstituțională și încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție, dacă, prin această interpretare, se apreciază că instanțele nu pot constata că faptei săvârșite de inculpat și care întrunea elementele constitutive ale art. 323 din vechiul Cod penal îi lipsesc totuși anumite elemente din latura obiectivă sau subiectivă pentru a putea fi încadrată în dispozițiile art. 367 din noul Cod penal, în condițiile în care noul Cod prevede elemente suplimentare pe care fapta concretă trebuie să le îndeplinească pentru a antrena răspunderea penală, elemente care erau cerute în vechea legislație numai pentru infracțiunea prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 39/2003

privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, iar nu și pentru infracțiunile prevăzute de

art. 8 din Legea nr. 39/2003 , respectiv de art. 167 și art. 323 din vechiul Cod penal.

8. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 367 din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții, și anume

Decizia nr. 393 din 28 mai 2015 .

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 367 din Codul penal, "în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, în cuprinsul acestei infracțiuni, se regăsește incriminată infracțiunea încadrată în prevederile

art. 323 din vechiul Cod penal". Prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 8 iulie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că "faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior și

art. 8 din Legea nr. 39/2003 , în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin

Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate". Reiese, astfel, că autorul excepției critică doar norma de incriminare cuprinsă în art. 367 din Codul penal, cu denumirea marginală "Constituirea unui grup infracțional organizat", și anume dispozițiile alin. (1) și (6) ale acestui text de lege, în interpretarea dată prin decizia mai sus menționată a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 367 alin. (1) și (6) din Codul penal în interpretarea dată prin

Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:

"(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

[...] (6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni."

13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei și ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 367 alin. (1) și (6) din Codul penal în interpretarea dată prin

Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4), ale art. 16 și ale art. 61 alin. (1) din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 393 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a unui text de lege interpretat de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu prilejul pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Curtea Constituțională are competența de a se pronunța pe fondul excepției asupra textului de lege în interpretarea dată de instanța supremă (paragrafele 22-27).

15. Prin

Decizia nr. 393 din 28 mai 2015 , citată anterior, Curtea Constituțională a reținut, cu privire la cele statuate prin

Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți, pe de o parte, că toate cele trei infracțiuni prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 și de art. 7 și

art. 8 din Legea nr. 39/2003

sancționau pluralitatea constituită, fiind exclusă pluralitatea ocazională (o concluzie contrară însemnând ca simpla participație penală la săvârșirea unei infracțiuni să fie sancționată de două ori, ca infracțiune distinctă, dar și ca autorat, instigare sau complicitate la infracțiunea efectiv comisă, ceea ce este inadmisibil), iar, pe de altă parte, că în sfera de incidență a

art. 8 din Legea nr. 39/2003

intra pluralitatea constituită în vederea săvârșirii altor infracțiuni decât cele prevăzute în art. 2 lit. b) din aceeași lege (care definea noțiunea de "infracțiune gravă") ori care nu urmărea un scop material, textul neincriminând o infracțiune distinctă de art. 323 sau art. 167 din Codul penal din 1969, ci suprapunându-se cu dispozițiile celor două infracțiuni, la care făcea trimitere expresă. Totodată, legătura dintre dispozițiile art. 323 din Codul penal din 1969 și

art. 8 din Legea nr. 39/2003

a fost analizată și de Curtea Constituțională, cu ocazia pronunțării

Deciziei nr. 1.132 din 23 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, în considerentele căreia s-a reținut că "dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 39/2003

nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. [...] Or, așa cum se poate observa,

art. 8 din Legea nr. 39/2003 , criticat în prezenta cauză, prevede expres că infracțiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor de lege în care sunt incriminate". Diferența specifică între art. 323 din vechiul Cod penal și

art. 8 din Legea nr. 39/2003 , pe de o parte, și

art. 7 din Legea nr. 39/2003 , pe de altă parte, nu consta în modul de organizare a grupului, ci în existența a două cerințe suplimentare pentru a fi întrunite elementele infracțiunii prevăzute de

art. 7 din Legea nr. 39/2003 , și anume ca grupul să fi urmărit obținerea unui beneficiu financiar sau a altui beneficiu material și ca infracțiunea scop să fi fost una "gravă", astfel cum era definită de

art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 , intrând în această categorie orice infracțiune pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii al cărei minim special era de cel puțin 5 ani (paragrafele 30-32).

16. Interpretând conținutul noii incriminări din art. 367 din Codul penal a faptei de constituire a unui grup infracțional organizat, în condițiile abrogării art. 323 din vechiul Cod penal și a art. 7 și

art. 8 din Legea nr. 39/2003 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a constatat, prin

Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 , că acțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din Codul penal, care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acțiunile care constituiau elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și

art. 8 din Legea nr. 39/2003

și de art. 323 din Codul penal anterior. În schimb, alin. (6) al art. 367 din Codul penal definește "grupul infracțional organizat" ca fiind "grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni", extinzând sfera noțiunii de "grup infracțional organizat", astfel cum era definit la

art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003

(potrivit căruia, în înțelesul

Legii nr. 39/2003 , grupul infracțional organizat era "grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului"). Incriminarea instituită prin art. 367 din Codul penal a preluat, astfel, atât dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 39/2003 , aspect necontroversat în practică, cât și pe cele ale art. 323 din Codul penal anterior și ale

art. 8 din Legea nr. 39/2003 , faptele prevăzute de aceste texte de lege nefiind dezincriminate. Este incident, așadar,

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 , conform căruia dispozițiile art. 4 din Codul penal referitoare la legea de dezincriminare nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior și

art. 8 din Legea nr. 39/2003

fiind incriminate în art. 367 din Codul penal sub denumirea de "Constituirea unui grup infracțional organizat" (paragraful 33).

17. Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 393 din 28 mai 2015 , a reținut că aceasta a fost, de altfel, voința legiuitorului, aspect ce rezultă din expunerea de motive a noului Cod penal, în care se arată că, în privința grupărilor infracționale, noul cod urmărește să renunțe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracțional organizat, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări-cadru - constituirea unui grup infracțional organizat - cu posibilitatea menținerii ca incriminare distinctă a asociației teroriste, dat fiind specificul acesteia. De asemenea, potrivit expunerii de motive a

Legii nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, explicația abrogării vechilor dispoziții ale

art. 7-10 din Legea nr. 39/2003

constă în faptul că ipotezele reglementate de legea specială se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal. Prin urmare, interpretarea dată

art. 367 alin. (1) și (6) din Codul penal prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 și

art. 8 din Legea nr. 39/2003 , în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin

Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nu modifică incriminarea instituită prin aceste dispoziții de lege, ci doar reafirmă voința legiuitorului, fără a fi încălcate în vreun fel prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și nici cele ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării (paragrafele 34 și 35).

18. De asemenea, prin decizia mai sus menționată, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 367 alin. (1) și (6) din Codul penal în interpretarea dată prin

Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei de incriminare, fără privilegii și fără discriminări, fiind conforme cu prevederile art. 16 din Constituție. Mai mult, interpretarea dată de instanța supremă, potrivit competenței sale, este de natură să elimine situațiile de discriminare pozitivă a unor infractori (în acest sens sunt valabile mutatis mutandis considerentele reținute de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, paragraful 48), având în vedere că în intervalul cuprins între intrarea în vigoare a noului Cod penal și publicarea

Deciziei nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți, unele instanțe au considerat dezincriminate infracțiunile prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 și

art. 8 din Legea nr. 39/2003

(paragraful 36).

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20. Pentru motivele mai sus arătate, dispozițiile art. 367 alin. (1) și (6) din Codul penal în interpretarea dată prin

Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu aduc atingere nici prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii și nici celor ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihail Boldea în Dosarul nr. 1.142/44/2013 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și constată că dispozițiile art. 367 alin. (1) și (6) din Codul penal în interpretarea dată prin

Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2016.