Decizia nr. 283/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11, 12 și ale

art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Westerland Com" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 1.202/2002 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.202/2002, Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11, 12 și ale

art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Westerland Com" - S.R.L. din Brăila cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 590 din 28 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 4.181/2002.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21, 24 și 128, precum și prevederilor art. 6 pct. 1 și pct. 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arata ca prin dispozițiile legale criticate nu se asigura accesul la justiție al debitorului, printr-o cale efectivă de atac împotriva încheierii de deschidere a procedurii și împotriva celorlalte hotărâri pronunțate de judecătorul-sindic, în condițiile în care aceste hotărâri sunt definitive și executorii.

Instanța de judecată și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituțională, în sensul că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arata ca "procedura reglementată de

Legea nr. 64/1995

are un caracter cu totul special, scopul legii fiind acela de a reglementa un cadru procesual care să permită soluționarea cu celeritate a cauzei și evitarea, pe cat posibil, a devalorizarii bunurilor din averea debitorului". În acest scop legiuitorul a stabilit "termene procedurale mai scurte, dar se prezuma, în același timp, și preocuparea debitorului de a depune, cu maxima diligenta, toate eforturile pentru apărarea intereselor sale, inclusiv formularea motivată a contestației la cererea creditorilor de deschidere a procedurii".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11, 12 și ale

art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, ordonanța aprobată prin Legea nr. 82/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.

Aceste dispoziții legale au următoarea redactare:

- Art. 11: "Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii. În condițiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs.";

- Art. 12: "În orice stadiu al procedurii, tribunalul poate înlocui pe un judecător-sindic cu altul, prin încheiere motivată, data în Camera de consiliu.";

- Art. 31 alin. (1) și (3): "(1) Dacă cererea debitorului corespunde condițiilor stabilite la art. 25, 26 și 28, judecătorul-sindic va pronunța o sentinta de deschidere a procedurii, pe care o va notifica în condițiile art. 58^1. În cazul în care creditorii se opun deschiderii procedurii în termen de 25 de zile de la emiterea notificării, judecătorul-sindic îi va cita, împreună cu debitorul, la o ședința în urma căreia va soluționa, deodată, printr-o încheiere, toate opozițiile. [...]

(3) Dacă, în termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contesta ca ar fi în stare de insolventa, în condițiile stabilite la art. 29, judecătorul-sindic va tine, în termen de 10 zile, o ședința la care vor fi citați creditorii care au introdus cererea, debitorul, camera de comerț și industrie teritorială, respectiv asociația cooperatista teritorială sau, după caz, naționala."

În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul excepției invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

A fost, de asemenea, invocată și încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1 și pct. 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care au următorul conținut: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției. [...]

3. Orice acuzat are, în special, dreptul: [...]

b) sa dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale."

Examinând excepția, Curtea constata ca asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate s-a pronunțat prin Decizia nr. 358 din 12 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2003, respingând excepția ca neîntemeiată, cu motivarea ca prevederile legale menționate sunt în concordanta cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție, care lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea competentelor instanțelor, a procedurii de judecată, precum și a căilor de atac.

Cu acel prilej Curtea a reținut ca însuși textul

art. 11 din Legea nr. 64/1995 , republicată, prevede că hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic pot fi atacate cu recurs, iar împotriva hotărârii de deschidere a procedurii partea interesată are deschisă calea opoziției, care, potrivit art. 31 alin. (1) din lege, va fi soluționată de judecătorul-sindic prin încheiere.

De asemenea, Curtea a constatat ca dispozițiile legale criticate nu sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât prin limitarea numărului căilor de atac nu se aduce atingere principiului egalității. În jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat ca principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât la situații diferite poate exista un tratament juridic diferit.

Curtea a reținut, de asemenea, ca nefondata critica potrivit căreia prevederile art. 12 din lege ar permite ca desfășurarea procedurii să se facă înaintea unui judecător-sindic incompatibil, incalcandu-se în felul acesta dreptul părților de a fi judecate de un judecător impartial. Curtea a observat ca dispozițiile

Legii nr. 64/1995

au, în mare măsura, caracter de norme procesuale și ca, în conformitate cu art. 128 din aceeași lege, acestea se completează cu prevederile Codului de procedura civilă. Prin urmare, partea interesată poate să invoce, în orice moment al procedurii, incompatibilitatea judecătorului-sindic, iar cererea de înlocuire a judecătorului, pe acest temei, să fie soluționată în conformitate cu normele Codului de procedura civilă.

În ceea ce privește susținerea ca sunt incalcate dispozițiile art. 6 pct. 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat ca acestea nu au aplicabilitate în cauza, deoarece se referă la drepturi procesuale ale persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.

Neintervenind elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curții Constituționale în materie, atât soluția, cat și considerentele deciziei sus-citate își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6), precum și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11, 12 și ale

art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Westerland Com" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 1.202/2002 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2003.