Decizia nr. 11/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Silviu Dinischiotu în Dosarul nr. 56.526/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.014D/2015.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepției, prezent personal și asistat de doamna avocat Ofelia Andreița Bârsan, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, doamnei avocat Ofelia Andreița Bârsan, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Se susține că textul criticat discriminează persoanele juridice cu capital majoritar sau integral privat în raport cu cele cu capital majoritar sau integral de stat, prin instituirea în favoarea celor din urmă a unui regim juridic privilegiat în privința protecției dreptului de proprietate. Se arată că, prin

Decizia nr. 31 din 26 mai 1993 , Curtea Constituțională a statuat că bunurile acestei categorii de persoane juridice sunt bunuri proprietate privată și că ele nu aparțin statului, ci numai acțiunile sau părțile sociale din acestea. Prin urmare, bunurile în cauză aparțin unei persoane juridice care trebuie să beneficieze de același tratament juridic ca orice altă persoană juridică constituită conform dispozițiilor

Legii societăților nr. 31/1990

sau

Legii nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. Se conchide că textul criticat încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, dar și pe cele ale normei constituționale de la art. 44 alin. (2), care stabilesc că proprietatea privată trebuie să fie ocrotită în mod egal indiferent de titular. Referitor la punctul de vedere transmis de Avocatul Poporului în prezenta cauză, se arată că textul criticat nu protejează un interes al colectivității, ci reglementează cu privire la persoane juridice cu capital privat, care trebuie să beneficieze de aceleași măsuri de protecție juridică ca și restul persoanelor juridice, indiferent de titularul dreptului de proprietate privată. Se susține, totodată, încălcarea prin textul criticat a dreptului la muncă și la protecția socială a muncii și libertatea economică, prin restrângerea concurenței. Se arată, în acest sens, că stabilirea unor sancțiuni speciale pentru persoanele juridice prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal îngrădește activitatea economică a persoanelor angajate în cadrul acestora, cu toate că activitatea lor se desfășoară conform

Legii nr. 31/1990

și, respectiv,

Legii nr. 15/1990 .

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se arată că infracțiunile care au ca subiect activ calificat funcționarul public în sensul legii penale sunt cele de serviciu și de corupție și că acestea nu au ca obiect juridic protecția relațiilor sociale din domeniul proprietății. Se mai susține că, și în situația în care obiectul juridic secundar al unei infracțiuni de corupție sau de serviciu care are ca subiect activ un funcționar public în sensul legii penale este unul material, aceasta nu schimbă cu nimic specificul acestor infracțiuni, care au ca obiect protecția intereselor colectivității și nu patrimoniul, indiferent de titularul acestuia. Se arată că, având în vedere scopul normelor de incriminare a infracțiunilor anterior referite, excepția este neîntemeiată din perspectiva tuturor criticilor invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 29 aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 56.526/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Silviu Dinischiotu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că bunurile aparținând persoanelor juridice cu capital majoritar sau integral de stat sunt bunuri ce fac parte din proprietatea privată a statului și că simplul fapt că statul este acționar majoritar într-o societate nu îi conferă acesteia caracter public. În acest context, se arată că dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție ocrotesc proprietatea privată, în mod egal, indiferent de titular. În aceste condiții, se susține că definirea ca funcționar public a unei persoane care exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, prin dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, are ca efect stabilirea unui regim juridic diferit al bunurilor proprietate privată din patrimoniul persoanelor juridice arătate în cuprinsul normei criticate față de cea asigurată celorlalte bunuri proprietate privată. Se susține că acest aspect este de natură a încălca dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală. Pentru același motiv, se mai arată că textul criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Se susține că principiul egalității este aplicabil nu doar persoanelor fizice, ci și persoanelor juridice și că dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal asigură o protecție juridică superioară societăților cu capital majoritar de stat în raport cu cea asigurată societăților cu capital exclusiv privat. De asemenea, se susține încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție. Se arată că acesta restrânge mediul concurențial, deoarece, sub amenințarea faptei penale, numeroși operatori economici sunt excluși din sfera potențialilor clienți beneficiari sau prestatori de activități economice, și că, prin intermediul persoanelor juridice la care face trimitere art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, numeroase persoane fizice își exercită dreptul la muncă.

7. Judecătoria Sectorului 1 București opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se susține că dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal au ca efect ocrotirea procesuală privilegiată a bunurilor proprietate privată ce aparțin persoanelor juridice cu capital de stat față de cea acordată persoanelor juridice cu capital integral privat. Se arată că acest aspect determină încălcarea prin textul criticat a principiului egalității, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție. Pentru aceleași motive se susține și încălcarea prin prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal a dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2), care presupun ocrotirea și garantarea proprietății private în mod egal, indiferent de titular. Se mai arată că principiul egalității cetățenilor trebuie aplicat și persoanelor juridice, deoarece prin intermediul acestora cetățenii își exercită dreptul constituțional la muncă. În acest context, instanța apreciază că sintagma "folos patrimonial", raportată la "o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani", din cuprinsul dispozițiilor art. 301 din Codul penal, restricționează mediul economic sub aspectul raporturilor concurențiale, excluzând din sfera potențialilor clienți o serie de agenți economici.

8. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sunt constituționale. Se arată că atât doctrina, cât și jurisprudența recunosc noțiunilor de "funcționar" și "funcționar public" o semnificație mai largă în domeniul dreptului penal decât cea din dreptul administrativ. Se observă că textul criticat reglementează un raport de drept penal substanțial, care nu afectează libertatea comerțului, dreptul de proprietate sau dreptul la muncă. În ceea ce privește pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, se arată că principiul egalității presupune acordarea de condiții identice unor persoane aflate în situații juridice similare. Or, persoanele care desfășoară activitatea în cadrul unor persoane juridice cu capital privat se află în situații juridice diferite de cele care desfășoară activități în cadrul unor persoane juridice cu capital majoritar sau integral de stat, capital care provine din bani publici. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, la

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 26 din 3 decembrie 2014 , prin care a fost dezlegată, de principiu, modalitatea de interpretare a dispozițiilor

art. 175 din Codul penal, precum și la Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 15 ianuarie 2014 .

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal care au următorul cuprins: "(1) Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: [...] c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia [...]".

13. Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) cu privire la muncă și protecția socială a muncii și ale art. 44 alin. (2) cu privire la dreptul de proprietate privată.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 175 din Codul penal reglementează noțiunea de funcționar public în sensul legii penale, care, conform acestei dispoziții legale, primește un înțeles autonom, diferit de cel din dreptul administrativ, potrivit căruia dobândește calitatea de funcționar public orice persoană numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. În acest sens, este și

Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că noțiunea de funcționar public, conform legii penale, are un sens mai larg decât cel din domeniul dreptului administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și faptului că exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că, în legea penală, funcționarul este definit exclusiv după criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte, dacă își exercită activitatea în serviciul unei unități determinate prin legea penală, supus unui anumit statut și regim juridic.

15. Astfel, potrivit art. 175 alin. (1) din Codul penal, este funcționar public în sensul legii penale persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Conform alin. (2) al art. 175 din Codul penal, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, și persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Această ultimă subcategorie a funcționarilor publici în sensul legii penale este calificată drept cea a "funcționarilor publici asimilați".

16. Definițiile prevăzute la art. 175 din Codul penal prezintă importanță sub aspectul faptului că funcționarii publici în sensul legii penale sunt potențiali subiecți activi ai acelor infracțiuni, reglementate în cuprinsul titlului V - "Infracțiuni de corupție și de serviciu" al Părții speciale a Codului penal, în cazul cărora ipoteza normei de incriminare prevede în mod expres această calitate. Din această subcategorie fac parte infracțiunile de luare de mită (art. 289), delapidare (art. 295), abuz în serviciu (art. 297), neglijență în serviciu (art. 298), folosirea abuzivă a funcției în scop sexual (art. 299), uzurparea funcției (art. 300), conflictul de interese (art. 301), violarea secretului corespondenței [în varianta agravată, prevăzută la art. 302 alin. (3)] și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice (art. 304).

17. Prin urmare, Curtea constată că infracțiunile enumerate fac parte din categoria infracțiunilor de corupție și de serviciu. Așa fiind, obiectul juridic al acestor infracțiuni vizează relațiile sociale ce se formează în legătură cu activitățile profesionale ale funcționarilor publici, relații sociale ce sunt incompatibile cu săvârșirea de către aceștia a faptelor incriminate prin dispozițiile legale anterior enumerate.

18. Curtea reține că obiectul juridic al infracțiunilor analizate nu constă în protecția penală a relațiilor sociale referitoare la proprietate, premisă de la care, în mod greșit, pleacă autorul excepției în formularea criticii de neconstituționalitate atunci când face trimitere la regimul juridic reglementat, prin textul criticat, în favoarea proprietății private a statului prin raportare la cel al proprietății private aparținând persoanelor juridice de drept privat. Această subcategorie de infracțiuni de corupție și de serviciu a fost reglementată de legiuitor în considerarea importanței relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu a funcționarilor publici, definiți la art. 175 din Codul penal, activitate care nu se poate realiza în condițiile îndeplinirii de către aceștia a unor acte cu încălcarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public în exercitarea demnităților și funcțiilor publice.

19. Având în vedere cele arătate, Curtea reține că nici scopul și nici efectul dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, criticate de autorul excepției, nu este cel de ocrotire a relațiilor sociale din domeniul patrimonial, ci acela de prevenire a săvârșirii, de către persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul persoanelor juridice enumerate în cuprinsul acestuia, a faptelor prevăzute în cuprinsul normelor legale ce incriminează infracțiunile de corupție sau de serviciu al căror subiect activ are calitatea de funcționar public în sensul legii penale. Astfel, legiuitorul a avut în vedere, prin delimitarea sferei funcționarilor publici, nu ocrotirea superioară a unei anumite forme de proprietate privată, ci amplitudinea socială a activității pe care aceștia o desfășoară, utilizând mijloace penale în funcție de aceste criterii. În acest sens este primordial interesul general al societății, interes care se circumscrie în mod evident domeniilor în care statul exercită prerogative de orice natură, în speță fiind vorba despre calitatea acestuia de acționar, majoritar sau exclusiv, în cadrul regiilor autonome, al unor operatori economici sau al altor persoane juridice. În același sens, prin

Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015 (paragraful 32), Curtea a reținut că reglementarea ca subiect activ al infracțiunii de conflict de interese a unor persoane private, prin dispozițiile art. 308 din Codul penal, este excesivă, întrucât are loc o extindere nepermisă a forței de constrângere a statului, prin utilizarea mijloacelor penale asupra libertății de acțiune a persoanelor, circumscrisă în cauză dreptului la muncă și libertății economice, fără să existe o justificare criminologică în acest sens.

20. Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate fi susținută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituție, sub forma asigurării de către legiuitor a unei protecții juridice sporite proprietății private a statului, aparținând persoanelor juridice prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în raport cu cea reglementată în favoarea persoanelor juridice cu capital majoritar sau integral privat.

21. De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reținută nici încălcarea, prin prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi. Cu privire la acestea, Curtea Constituțională a stabilit, prin jurisprudența sa, că discriminarea presupune acordarea unui regim juridic diferit unor persoane aflate în situații identice. Însă, din punctul de vedere al importanței sociale a activităților desfășurate de către persoanele angajate în cadrul persoanelor juridice enumerate la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, precum și al importanței sociale a obiectului de activitate al acestora - aspecte avute în vedere de legiuitor în reglementarea diferitelor categorii de funcționari publici în sensul legii penale, precum și a infracțiunilor de corupție sau de serviciu ce au ca subiect activ persoane având această calitate - acestea nu se află în situații juridice identice cu persoanele fizice care își desfășoară activitatea în cadrul persoanei juridice cu capital majoritar sau integral privat.

22. Referitor la pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, a prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că acestea din urmă asigură libera alegere a meseriei, ocupației și a locului de muncă, precum și libera opțiune a oricărei persoane de a munci sau de a nu desfășura nicio formă de muncă. Or, prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal nu îngrădesc drepturile anterior enumerate, ci includ în categoria funcționarilor publici în sensul legii penale persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute în cuprinsul acestei norme, arătând, în acest fel, importanța pe care legiuitorul o atribuie activităților pe care aceștia le desfășoară. Prin urmare, nu poate fi reținută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Silviu Dinischiotu în Dosarul nr. 56.526/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constată că dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2016.