Decizia nr. 107/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 375 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Raru Cornelia și Enciu Magdalena Daniela, personal și în calitate de reprezentant legal al minorilor Raru Robert Constantin, Raru Roxana Elena, Raru Ramona Ionela și Enciu Raluca Cristina, în Dosarul nr. 4.038/99/2015 al Tribunalului Iași - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.528D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta susține că instanța de judecată poate, în baza unor criterii obiective și rezonabile, să respingă cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată ca urmare a recunoașterii vinovăției, deoarece ceea ce prevalează este dreptul la un proces echitabil, despre care nu s-ar putea vorbi câtă vreme s-ar nega principiul aflării adevărului în cauză. Așadar recunoașterea vinovăției inculpatului reprezintă doar o condiție procedurală, ceea ce prevalează este formarea convingerii judecătorului asupra certitudinii situației de fapt reținute în actul de sesizare. Posibilitatea conferită judecătorului de a respinge cererea de judecată în această procedură reprezintă o garanție pentru părțile civile, astfel încât nu suntem în prezența unei încălcări a prevederilor constituționale invocate. Astfel, apreciază că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din data de 25 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.038/99/2015, Tribunalul Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 375 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Raru Cornelia și Enciu Magdalena Daniela, personal și în calitate de reprezentant legal al minorilor Raru Robert Constantin, Raru Roxana Elena, Raru Ramona Ionela și Enciu Raluca Cristina, cu ocazia soluționării unei cauze penale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate creează un dezechilibru, deoarece permit inculpatului să ceară judecarea cauzei numai pe baza probelor administrate de către organele de cercetare penală. Această situație este de natură a-l avantaja pe inculpat în cazul în care situația de fapt nu a fost corect stabilită, creându-se un dezechilibru între inculpat, pe de-o parte, și părțile vătămate, pe de altă parte. Se susține că textul criticat contravine în acest mod art. 5 și art. 374 alin. (9) din Codul de procedură penală. În continuare, arată că unul dintre drepturile legitime ale părților vătămate este acela de a se afla adevărul în cauză astfel încât inculpatul să răspundă în fața legii pentru toate faptele săvârșite nu doar pentru cele pe care le recunoaște. Prin urmare, în condițiile în care părțile vătămate sunt lipsite de dreptul de a cere și de a administra probe în instanță, în vederea stabilirii adevărului, se încalcă prevederile constituționale ale art. 21 și art. 124 alin. (2).

6. Tribunalul Iași - Secția penală arată că prin stabilirea în detaliu a unor reguli speciale de procedură și prin aplicarea acestora în cazul recunoașterii vinovăției de către inculpatul care solicită ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată nu se aduce atingere prevederilor constituționale invocate de autoarele excepției. Apreciază că textul de lege criticat conține suficiente garanții procesuale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare al părților, în acest sens putând fi amintite dispozițiile alineatului ultim al art. 375 din Codul de procedură penală care dau posibilitatea judecătorului de a respinge cererea inculpatului și de a dispune judecarea cauzei potrivit procedurii comune, în cazul în care constată că există dubii cu privire la vinovăția inculpatului sau în situația unei recunoașteri parțiale a situației de fapt ori chiar în cazul unei recunoașteri totale a faptelor reținute în sarcina sa, atunci când nu este lămurit asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei și consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că în materie penală judecarea cauzelor se poate desfășura într-o procedură accelerată - prin scurtarea etapei cercetării judecătorești - dacă inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în rechizitoriu și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți. Reglementarea acestei proceduri garantează atât respectarea drepturilor procesuale ale părților și altor subiecți procesuali, cât și aflarea adevărului în procesul penal. Arată că prevederile ce fac obiectul excepției trebuie interpretate și aplicate în coroborarea lor cu alte dispoziții relevante în materie, spre exemplu art. 395 alin. (2) și art. 377 alin. (4) și alin. (5) din Codul de procedură penală. Apreciază, așadar, că nu se poate susține lipsa caracterului echitabil al procesului, având în vedere că în cadrul procedurii prevăzute de dispozițiile de lege criticate părțile civile pot dezbate asupra probelor administrate în faza de urmărire penală, pot argumenta necesitatea administrării altor probe și pot solicita schimbarea încadrării juridice, cu consecințe în sensul revenirii la procedura de judecată obișnuită.

9. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar recunoașterea învinuirii este, de asemenea, o procedură la care inculpatul are dreptul. Or, acest drept, ca de altfel orice drept fundamental, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale tuturor subiectelor de drept, inclusiv ale inculpatului. Astfel, arată că stabilirea de către legiuitor a procedurii în cazul recunoașterii învinuirii nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept. Instanța se pronunță asupra cererii inculpatului după luarea concluziilor procurorului și a celorlalte părți. Totodată, dacă admite cererea, instanța întreabă părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri. Ca urmare, apreciază că normele legale criticate sunt în măsură să asigure accesul liber la justiție al tuturor părților participante la procesul penal, fără a afecta unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 375 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "(1) Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii.

(2) Dacă admite cererea, instanța întreabă părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri.

(3) Dacă respinge cererea, instanța procedează potrivit art. 374 alin. (5)-(10)."

13. În opinia autorilor excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispozițiile

art. 320^1 din vechiul Cod de procedură penală - introduse prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor -, cu titlul de derogare de la dreptul comun, ce presupune soluționarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existența infracțiunii și de vinovăția inculpatului (a se vedea

Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, paragraful 12).

15. În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile criticate contravin art. 5 și art. 374 alin. (9) din Codul de procedură penală prin faptul că se creează un dezechilibru între inculpat, pe de-o parte, și părțile vătămate, pe de altă parte, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reținută. Printr-o bogată jurisprudență, Curtea a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, și

Decizia nr. 523 din 12 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2014).

16. În continuare, referitor la procedura recunoașterii învinuirii, Curtea observă că instanța poate respinge, în baza unor criterii obiective și rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât ceea ce prevalează este garantarea unui proces echitabil, principiu indisolubil legat de aflarea adevărului. Prin urmare, simpla recunoaștere a învinuirii, chiar și integrală, nu este determinantă pentru a da eficiență unui proces echitabil, desfășurat în limitele legalității și imparțialității, aceasta constituind doar o condiție procedurală, ci stabilirea vinovăției inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa. Astfel, judecătorul nu este obligat, în absența convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului - chiar dacă acesta recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa -, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituțional al înfăptuirii justiției de către instanțele judecătorești, consacrat de art. 124 din Legea fundamentală. Prin urmare, instanța are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar și în condițiile unei recunoașteri totale a faptelor reținute în sarcina sa, atunci când nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei și consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci trebuie să se facă potrivit dreptului comun (a se vedea

Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, paragraful 13).

17. Totodată, Curtea reține că, potrivit art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 alin. (2) și art. 377 din Codul de procedură penală, în cursul cercetării judecătorești simplificate, pot fi administrate în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală probe cu înscrisuri. Doctrina a relevat faptul că, dacă, potrivit vechii reglementări, în procedura simplificată de judecată puteau fi administrate doar înscrisuri în circumstanțiere, potrivit actualei reglementări, pot fi administrate atât înscrisuri în circumstanțiere, cât și pentru soluționarea acțiunilor penală și civilă, prin urmare, acestea pot fi atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului.

18. De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală, dacă după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedură simplificată instanța constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum și dacă, după schimbarea încadrării juridice, constată același lucru, luând concluziile procurorului și ale părților, dispune efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii comune. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că nu poate fi reținută critica potrivit căreia textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 21 și art. 124 alin. (2).

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Raru Cornelia și Enciu Magdalena Daniela, personal și în calitate de reprezentant legal al minorilor Raru Robert Constantin, Raru Roxana Elena, Raru Ramona Ionela și Enciu Raluca Cristina, în Dosarul nr. 4.038/99/2015 al Tribunalului Iași - Secția penală și constată că dispozițiile art. 375 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2016.