Decizia nr. 177/2016

Daniel Marius Morar

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cornel Filimon și Angelica Filimon în Dosarul nr. 1.485/108/2015 al Tribunalului Arad - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.083 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea din 4 august 2005, pronunțată în Cauza Stoianova Nedelcu împotriva României, paragrafele 18-21, prin care s-a arătat că nu se ia în calcul la stabilirea duratei unei proceduri perioada cuprinsă între momentul în care se dispune soluția de netrimitere în judecată și data infirmării acestei soluții. Se susține că, dacă această perioadă nu se ia în calcul, textul nu poate avea probleme de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea penală nr. 21/C. P. din 5 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.485/108/2015, Tribunalul Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cornel Filimon și Angelica Filimon într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorilor excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută la

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, punerea în circulație de produse purtând o marcă identică sau similară cu cea înregistrată, prevăzută la

art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice, și de punere în circulație de mărfuri contrafăcute sau piratate, prevăzută la

art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin faptul că nu prevăd un termen legal cert în interiorul căruia procurorul ierarhic superior să dispună redeschiderea urmăririi penale. Se arată că, în acest fel, textul criticat instituie un termen sine die, care începe să curgă la data emiterii ordonanței de clasare și poate ajunge până la data împlinirii prescripției răspunderii penale, în care procurorul ierarhic superior celui care a dispus clasarea poate infirma această soluție și poate proceda la redeschiderea urmăririi penale. Se susține că, în acest fel, intervine arbitrariul în activitatea de urmărire penală, precum și un cadru prielnic pentru comiterea abuzurilor judiciare. Se face trimitere la noțiunea de "lege" și la standardele de calitate ale acesteia, așa cum ele au fost definite prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv prin hotărârile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999 și 4 mai 2000, pronunțate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Rekvenyi împotriva Ungariei și Rotaru împotriva României. Se face, totodată, referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 189 din 2 martie 2006 . Se arată că, pentru aceste motive, textul criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție. În ceea ce privește prevederile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, se arată că acestea prevăd examinarea de către judecătorul de cameră preliminară a legalității și temeiniciei cererii de redeschidere a urmăririi penale, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului. Se susține că această procedură, lipsită de contradictorialitate și oralitate, încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al părților.

6. Tribunalul Arad - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Referitor la prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susține că acestea nu stabilesc un termen în care procurorul ierarhic superior să dispună redeschiderea urmăririi penale, în situația în care constată, ulterior emiterii ordonanței de clasare, că nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat această soluție. Se arată că lipsa unui astfel de termen lipsește legea procesual penală de previzibilitate și accesibilitate. Se susține că legiuitorul trebuie să adopte reguli de procedură clare, care să prevadă cu precizie termenele în care pot fi formulate cereri, în care pot fi declarate căi de atac și în care pot fi infirmate soluții. Se arată că orice persoană trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabilă să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele care pot să apară dintr-un act determinat. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care aceasta a reținut că dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil presupune evitarea rămânerii prea mult în incertitudine a persoanei suspecte, cu privire la soarta sa. Se face trimitere la Hotărârea din 10 noiembrie 1969, pronunțată în Cauza Stogmuller împotriva Austriei. Pentru aceste motive, se susține că prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție. Cu privire la dispozițiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, se susține că examinarea de către judecătorul de cameră preliminară a legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale în camera de consiliu fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului încalcă prevederile art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă în privința sintagmei "fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului", ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 496 din 23 iunie 2015 . Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, se arată că aceasta este neîntemeiată, textul criticat necontravenind dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 335 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

"(1) Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispozițiile art. 317 se aplică în mod corespunzător. [...]

(4) Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă."

12. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil și art. 24 referitor la dreptul la apărare.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală sunt similare prevederilor art. 273 din Codul de procedură penală din 1968, care au fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens,

Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

14. Prin decizia anterior referită, Curtea a reținut că stabilirea unui termen de felul celui sugerat în susținerea excepției este lipsită de temei atât timp cât redeschiderea urmăririi penale, în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire, are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestei măsuri ori atunci când a dispărut împrejurarea pe care se întemeia scoaterea de sub urmărire, ipoteze legale care pot surveni oricând înainte de prescripția răspunderii penale și fac necesară redeschiderea urmăririi. De asemenea, Curtea a reținut că existența unui termen maxim înlăuntrul căruia poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale reiese din dispozițiile art. 270 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedură penală din 1968 (referitoare la intervenirea amnistiei, prescripției ori a decesului făptuitorului, sau a radierii persoanei juridice care are calitatea de făptuitor, cazuri în care reluarea urmăririi penale nu poate avea loc), iar înainte de împlinirea acestui termen organele judiciare sunt obligate să îndeplinească actele necesare desfășurării procesului penal în concordanță cu prevederile art. 1-4 din același cod, privind scopul procesului penal, principiul legalității, principiul oficialității, principiul aflării adevărului și principiul rolului activ al organelor de urmărire penală și al instanțelor de judecată. În baza acestor principii fundamentale ale procesului penal și atât timp cât nu există impedimente legale privind punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acesteia în continuare, organele judiciare au obligația să îndeplinească din oficiu actele necesare desfășurării procesului penal în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, potrivit vinovăției acestora.

15. Distinct de cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004 , Curtea constată că lipsa prevederii în cuprinsul art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală a unui termen legal în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale echivalează cu dreptul organelor judiciare de a proceda la reluarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia, până la împlinirea termenului legal de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite.

16. În acest sens, dispozițiile art. 153 alin. (1) din Codul penal prevăd că prescripția înlătură răspunderea penală. Prin urmare, scopul instituției prescripției răspunderii penale constă în înlăturarea răspunderii penale, prin stingerea dreptului statului de a sancționa și a obligației infractorului de a suporta consecințele infracțiunii comise, după trecerea unui anumit interval de timp, prevăzut de lege, de la data săvârșirii faptei, indiferent dacă infracțiunea a fost sau nu descoperită ori infractorul identificat. Prin dispozițiile art. 154 din Codul penal, legiuitorul a stabilit, în mod expres, atât durata termenelor de prescripție, cât și data la care acestea încep să curgă. Totodată, referitor la prescripția răspunderii penale, legiuitorul a prevăzut la art. 155 din Codul penal întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Potrivit alin. (1) al articolului anterior referit, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. De asemenea, art. 155 alin. (5) din Codul penal prevede că admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale.

17. Având în vedere modul de reglementare a prescripției răspunderii penale, dreptul organelor judiciare de a relua urmărirea penală, prin redeschiderea acesteia, conform art. 335 din Codul de procedură penală, apare ca fiind consecința juridică a acestei instituții, respectiv consecința dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârșesc infracțiuni în termenele de prescripție stabilite prin lege.

18. Prin urmare, Curtea constată că aceste termene sunt, în mod expres, determinate de către legiuitor, atât sub aspectul întinderii, cât și sub aspectul momentului la care încep să curgă, motiv pentru care nu se poate susține că legea procesual penală este lipsită de claritate, precizie sau previzibilitate sub aspectul intervalului de timp în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale și nici că redeschiderea urmăririi penale se poate face sine die, creând o stare de incertitudine pentru autorul faptelor prevăzute de legea penală. De altfel, dispozițiile art. 335 alin. (1)-(3) și (5) din Codul de procedură penală prevăd că redeschiderea urmăririi penale se face în următoarele situații: dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală], în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi, din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală], când constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite conform art. 318 alin. (3) din Codul de procedură penală [art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală] și în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale [art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală]. Astfel reglementate, motivele de redeschidere a urmăririi penale nu reprezintă altceva decât cauze de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, ele reprezentând o aplicare directă a dispozițiilor art. 155 din Codul penal.

19. Prin urmare, Curtea reține că instituția redeschiderii urmăririi penale, sub aspectul termenelor în care ea poate fi dispusă este, în mod corect, corelată de către legiuitor cu instituția prescripției răspunderii penale, fiind o consecință directă a acesteia.

20. Așa fiind, Curtea constată că susținerile autorilor excepției - potrivit cărora instituirea în privința redeschiderii urmăririi penale a unui termen, în care organele judiciare se pot prevala de acest drept, egal cu timpul rămas între data ordonanței de clasare și împlinirea termenului prescripției răspunderii penale ar echivala cu crearea unei situații de incertitudine pentru persoana achitată și cu instituirea, în favoarea organelor judiciare, a unui termen sine die în care pot proceda la redeschiderea urmăririi penale, favorabil comiterii unor abuzuri judiciare - apar ca fiind nejustificate. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale nu se face în mod arbitrar de către organele judiciare, ci doar în condițiile expres reglementate la art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală.

21. Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate fi reținută încălcarea, prin dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, prevăzute la art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție.

22. Referitor la dreptul la un proces echitabil, reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a constatat, în jurisprudența sa, că acesta obligă la asigurarea prin legislația națională a unor garanții procesuale precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunțate, publicitatea procesului, soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumția de nevinovăție și asigurarea dreptului la apărare (a se vedea

Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 31).

23. Cu privire la dreptul la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituție, s-a reținut, prin aceeași jurisprudență, că acesta conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător (a se vedea

Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015 , paragraful 33).

24. Totodată, Curtea reține că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală reprezintă opțiunea legiuitorului, în acord cu politica sa penală, și au fost reglementate cu respectarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea.

25. În fine, Curtea constată că, spre deosebire de reglementarea anterioară, instituția redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci, în trei dintre cele patru situații prevăzute la art. 335 din Codul de procedură penală, este suspusă confirmării judecătorului de cameră preliminară care, cu această ocazie, verifică legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Această nouă abordare a legiuitorului are ca scop punerea instituției redeschiderii urmăririi penale în acord cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

26. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăște "fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului" este neconstituțională. Prin decizia anterior referită, Curtea a reținut că lipsa citării suspectului sau, după caz, a inculpatului la soluționarea cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale are ca efecte lipsirea acestuia de dreptul de a prezenta personal sau prin intermediul unui reprezentant legal, în fața instanței, argumentele favorabile situației sale procesuale. Or, aceasta echivalează cu încălcarea dreptului la apărare al acestui participant la procesul penal, care are interesul procesual de a dovedi neîntrunirea condițiilor privind redeschiderea urmăririi penale în privința sa.

27. Potrivit prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a fost pronunțată pe data de 5 iunie 2015, iar constatarea neconstituționalității textului criticat a intervenit, prin pronunțarea și publicarea

Deciziei nr. 496 din 23 iunie 2015 , după data încheierii anterior referite, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea

Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cornel Filimon și Angelica Filimon în Dosarul nr. 1.485/108/2015 al Tribunalului Arad - Secția penală și constată că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, în ceea ce privește soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăște "fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului", excepție ridicată de Cornel Filimon și Angelica Filimon în Dosarul nr. 1.485/108/2015 al Tribunalului Arad - Secția penală.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2016.