Decizia nr. 111/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 83 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ruxandra Ileana Zichil în Dosarul nr. 17.482/197/2014 al Judecătoriei Brașov și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 839D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 83 alin. (1), (2) și (4), având în vedere Decizia nr. 414 din 3 iulie 2014 . Raportat la dispozițiile art. 13 alin. (2) teza a doua și art. 83 alin. (3), apreciază că excepția este inadmisibilă față de

Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 . Mai susține că, pe de altă parte, aceste dispoziții legale nu au legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere obiectul acesteia, precum și faptul că mandatarul din cauză nu este soț sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu autoarea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 7 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 17.482/197/2014, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 83 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ruxandra Ileana Zichil, în calitate de reclamantă, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulate împotriva actului de înființare a popririi întocmit de executorul judecătoresc cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu - contract de card de credit - și împotriva executării silite dispuse de Judecătoria Brașov.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele legale criticate sunt neconstituționale, deoarece mandatarul persoanei fizice care nu este soț sau rudă nu poate depune concluzii decât prin avocat. Prin limitarea la gradul de rudenie a mandatarului licențiat în drept se creează o discriminare față de celelalte persoane care nu au un soț sau o rudă de gradul al doilea licențiată în drept. Un drept garantat de Constituție nu poate fi transformat printr-un text de lege într-o obligație, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 80 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevăd că, atunci când circumstanțele cauzei o impun, judecătorul poate numi oricărei părți în cauză un reprezentant în condițiile art. 58 alin. (3) din Cod pentru a asigura dreptul la un proces echitabil. Dispozițiile art. 58 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevăd că reprezentantul poate fi doar un avocat desemnat de barou. Susține că dispozițiile art. 13 din Codul de procedură civilă limitează dreptul persoanei de a fi reprezentată, precum și dreptul de a introduce recurs în nume propriu sau printr-un reprezentant ce nu îndeplinește cele două condiții cumulative prevăzute de lege. Art. 13 alin. (2) din Codul de procedură civilă restrânge dreptul de reprezentare doar pentru soți sau rude de gradul al doilea inclusiv și îl condiționează de faptul ca reprezentantul să fie licențiat în drept. Restrângerea dreptului de reprezentare, ca modalitate a dreptului la apărare, este făcută prin lege, dar fără a fi îndeplinită vreuna din condițiile limitate prevăzute de art. 53 din Constituție. Mai arată că prin restrângerea și limitarea dreptului de a fi reprezentat, prin interzicerea părții sau oricărui reprezentant al ei de a introduce recurs în procesul civil, și prin conferirea mai multor drepturi judecătorului decât părții din proces, aceasta este pusă în inferioritate, iar justiția nu mai este unică, egală și imparțială pentru parte.

6. În ceea ce privește dispozițiile art. 83 din Codul de procedură civilă, apreciază că sunt neconstituționale deoarece, pe de o parte, discriminează partea, iar pe de alta, favorizează avocatul care este unica persoană care poate depune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterii. Apreciază că, atât timp cât partea se poate apăra singură în proces, aceasta are dreptul să o facă și prin reprezentant licențiat în drept. Condiția ca reprezentantul să fie soț sau rudă de gradul al doilea inclusiv nu are nicio justificare, iar textul art. 83 alin. (2) din Cod restrânge exercitarea unui drept fundamental la un singur caz, respectiv la cazul când mandatarul persoanei fizice este soț sau rudă până la gradul al doilea inclusiv, licențiat în drept, poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat.

7. Dispozițiile art. 83 alin. (3) și (4) din Cod lipsesc efectiv partea de calea de atac a recursului, contestației în anulare și revizuirii.

8. Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 13 alin. (2) și art. 83 din Codul de procedură civilă. După sesizarea Curții Constituționale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate păstrând numerotarea și soluția legislativă, și având următorul cuprins:

- Art. 13 alin. (2): "Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.";

- Art. 83: "(1) În fața primei instanțe, precum și în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor.

(2) În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soț sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licențiat în drept.

(3) La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2).

(4) În cazul contestației în anulare și al revizuirii, dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător".

13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției. De asemenea, se invocă și dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept și art. 18 privind limitarea aplicării restrângerii drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Mai sunt invocate și dispozițiile art. 47 privind dreptul la un proces echitabil și art. 48 alin. (2) privind dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Având în vedere dispozițiile constituționale și convenționale invocate, Curtea va reține ca normă de referință și dispozițiile art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Legea fundamentală.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în privința dispozițiilor art. 13 alin. (2) teza a doua și art. 83 alin. (3) din Codul de procedură civilă s-a pronunțat prin

Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, și a constatat neconstituționalitatea acestora cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat. Așadar, având în vedere data sesizării Curții Constituționale, 7 aprilie 2015, și data publicării deciziei menționate, 24 octombrie 2014, precum și cauza în care excepția a fost invocată, o contestație la executare, excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

15. De asemenea, în privința dispozițiilor art. 83 alin. (4) din Codul de procedură civilă care are în vedere etapa procesuală a contestației în anulare și a revizuirii, Curtea urmează să respingă, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, întrucât respectivele dispoziții legale nu au legătură cu soluționarea cauzei, excepția fiind invocată într-o contestație la executare.

16. În privința dispozițiilor art. 13 alin. (2) teza întâi și art. 83 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

17. Potrivit acestor dispoziții legale, părțile din proces pot opta să fie asistate sau reprezentate în cursul procesului. În acest sens este și art. 80 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentat. Curtea a reținut prin

Decizia nr. 414 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, paragraful 17, că art. 83 alin. (1) teza întâi reglementează posibilitatea persoanei fizice, parte într-un litigiu aflat în primă instanță sau în apel, de a opta în privința persoanei reprezentantului convențional, avocat sau mandatar.

18. Art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă stabilește că mandatarul care nu are calitatea de avocat nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat. Așadar, mandatarul care nu are calitatea de avocat, cu sau fără studii juridice, trebuie să fie asistat de un avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor. Posibilitatea reprezentării convenționale a persoanelor fizice este prevăzută de dispozițiile art. 83 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condițiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiții, precum și limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește regulile privind procedura de judecată (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 414 din 3 iulie 2014 , precitată, paragrafele 18 și 19).

19. De altfel, se observă că, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că restricția mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale la instanță nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiție, întrucât partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri, să propună probe în tot cursul procesului, precum și să depună concluzii scrise (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 191 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012).

20. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că cerința ca mandatarul să fie soț ori rudă de gradul al doilea inclusiv nu are nicio justificare. În acest sens, Curtea apreciază că cele reținute în deciziile amintite se aplică și în situația în care mandatarul este licențiat în drept și poate pune concluzii în pricinile rudelor, dar în condițiile stabilite de legiuitor, respectiv să fie soț sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea. Așadar, dacă persoana fizică este parte într-un litigiu aflat în primă instanță sau în apel poate opta să fie reprezentată prin avocat sau printr-un alt mandatar. Mandatarul care nu are calitatea de avocat nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor [art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Prin excepție de la această regulă, art. 83 alin. (2) prevede că mandatarul poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără a fi asistat de avocat, dacă îndeplinește cumulativ condiția de a fi licențiat în drept și de a fi soț sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea.

21. Astfel, în considerarea unor situații deosebite, legiuitorul a stabilit o excepție de la regula instituită prin art. 83 alin. (1), ceea ce nu este de natură a încălca principiul egalității în fața legii, principiul unicității, imparțialității și egalității justiției și nici dreptul la apărare. Este o opțiune a legiuitorului care se încadrează în marja sa de apreciere în configurarea procedurii de judecată, justificată în mod obiectiv și rezonabil de caracterul proxim al gradului de rudenie sau de calitatea de soț a mandatarului.

22. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale ( Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), nu este contrar principiului egalității instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite și, de aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.

23. Nici dreptul la apărare, garanție a dreptului la un proces echitabil, nu este încălcat, întrucât condițiile, precum și limitele între care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește regulile privind procedura de judecată. Partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată.

24. În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, nefiind reținută restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

25. Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, întrucât în situația în care mandatarul părții nu îndeplinește condițiile impuse de lege, respectiv de a fi licențiat în drept și, în același timp, soț sau rudă până la gradul al doilea inclusiv, mandatarul trebuie să fie asistat de un avocat pentru a pune concluzii, ceea ce nu constituie o limitare a accesului liber la justiție, de vreme ce justițiabilul însuși are, potrivit legii, posibilitatea de a apela la justiție și de a îndeplini personal toate actele procesuale și procedurale apte să îi servească interesele în fața instanței de judecată.

26. Pentru argumentele expuse, Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor art. 17 din Convenție, dispozițiile legale criticate neputând da naștere la abuzuri în procesul de aplicare a legii.

27. În fine, referitor la dispozițiile art. 18 din Convenție, Curtea constată că nu poate reține incidența acestora în cauză, întrucât pretinsa atingere adusă acestora privește folosirea limitărilor permise de Convenție în vederea atingerii unui scop impropriu, incompatibil cu prevederile Convenției (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 mai 2004, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Gusinskiy împotriva Rusiei, paragraful 73).

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) teza a doua și art. 83 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ruxandra Ileana Zichil în Dosarul nr. 17.482/197/2014 al Judecătoriei Brașov.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor, în același dosar al aceleiași instanțe, și constată că dispozițiile art. 13 alin. (2) teza întâi și art. 83 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brașov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2016.