Decizia nr. 196/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Benke Karoly

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, excepție ridicată de Valeriu Dâdăl în Dosarul nr. 33.649/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.483D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 26 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 33.649/302/2014, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, excepție ridicată de Valeriu Dâdăl într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii în tăgada paternității formulată de autorul excepției, acțiune ce privește un copil din căsătorie, născut în perioada de activitate a

Legii nr. 4/1953

- Codul familiei.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate creează o inegalitate juridică între titularii acțiunii în tăgada paternității în funcție de data nașterii copilului a cărui prezumție de paternitate se contestă. În acest sens se precizează că, potrivit art. 430 din noul Cod civil, soțul mamei poate introduce acțiunea în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care soțul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumția nu corespunde realității. Or, prin efectul textului de lege criticat, această dispoziție a Codului civil se aplică numai copiilor născuți după data de 1 octombrie 2011, iar nu și celor născuți înainte de această dată, în privința cărora acțiunea în tăgada paternității este reglementată de art. 55 din Codul familiei, care stabilește că aceasta se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii copilului, termenul începând să curgă de la data la care soțul a luat la cunoștință nașterea copilului.

6. Se mai arată că textul criticat aduce atingere efectelor viitoare ale unor situații juridice existente la data intrării în vigoare a Codului civil, contrar art. 6 alin. (6) din cod și

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 .

7. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

8. Se arată că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a principiului egalității în drepturi. Totodată, se apreciază, în privința criticii de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, că partea are posibilitatea de a-și valorifica drepturile conform legii în vigoare la data la care s-a născut situația juridică supusă judecății.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat este o normă tranzitorie, care reglementează legea aplicabilă situațiilor juridice concrete, în materia filiației, în raport cu data intrării în vigoare a noului Cod civil. Astfel, în ceea ce privește aplicarea legii în timp, este consacrat principiul aplicării imediate a legii noi, în sensul că, odată cu intrarea în vigoare a unei noi legi, toate situațiile juridice care se ivesc ulterior sunt supuse reglementării noii legi. Principiul este firesc, dat fiind faptul că o nouă normă este adoptată când realitățile sociale o impun. Odată adus în peisajul social un nou set de reguli, o nouă ordine normativă - în cazul de față noile reguli prin care se reglementează relațiile de filiație - este firesc ca aceasta să fie aplicată de îndată situațiilor care apar după intrarea în vigoare a noii legi.

11. Cu totul alta este situația faptelor și actelor petrecute înainte de intrarea în vigoare a legii. Asigurarea previzibilității legii și a stabilității raporturilor juridice face ca legea să nu mai poată fi aplicată retroactiv, unor situații născute anterior intrării în vigoare a unei legi al cărei conținut nu era cunoscut subiecților de drept și care nu se puteau conforma unor cerințe legale care nu existau și pe care nu le puteau anticipa. Tocmai de aceea opțiunea legiuitorului pentru norma tranzitorie cuprinsă în

art. 47 din Legea nr. 47/2011

este firească, momentul nașterii copilului a cărui paternitate se tăgăduiește fiind elementul definitoriu în raport cu care se stabilește și legea aplicabilă acțiunii: dacă este născut sub imperiul legii vechi, acțiunea este supusă regulilor legale anterioare, iar dacă nașterea a avut loc sub imperiul noii legi, tăgăduirea paternității se face potrivit regulilor noii legi.

12. Astfel, situația diferită în care se află titularii dreptului la acțiunea în tăgada paternității în funcție de data nașterii copilului nu este contrară art. 16 din Constituție, ea întemeindu-se pe principiul general de drept tempus regit actum, care constituie un criteriu obiectiv și rezonabil pentru deosebirea de tratament juridic aplicată. În acest sens este invocată și

Decizia nr. 755 din 24 iunie 2008 .

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 47 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, care au următorul cuprins:

"Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după intrarea lui în vigoare".

16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate, chiar prin raportare la acțiunea în tăgada paternității. Astfel, prin

Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013, Curtea a statuat că situația diferită în care se află titularii dreptului la acțiunea în tăgada paternității, în funcție de data nașterii copilului a cărui paternitate se contestă, derivă din succesiunea în timp a actelor normative în materie, mai concret, din aplicarea principiului general de drept tempus regit actum. Privită din această perspectivă, deosebirea de tratament juridic apare ca fiind întemeiată pe un criteriu obiectiv și rezonabil, fiind astfel de neconceput, în acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, ca legea nouă să se aplice și copiilor născuți înainte de intrarea ei în vigoare, respectiv efectele juridice ale legii noi să fie aplicabile și unei situații trecute, și anume nașterea copilului.

18. În legătură cu acest aspect, Curtea a reținut în mod constant că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări. În acest sens sunt

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000,

Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și

Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că respectarea egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate.

19. De altfel, prin

Decizia nr. 755 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II din Legea nr. 288/2007

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 4/1953

- Codul familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007, și a constatat că sintagma "Dispozițiile prezentei legi privind acțiunea în tăgăduirea paternității, [...], sunt aplicabile și în cazul copiilor născuți înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată" este neconstituțională, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, în condițiile în care legea nouă se aplică unui drept născut sub imperiul legii vechi.

20. De asemenea, Curtea mai reține că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate și prin raportare la sintagma "orice altă acțiune privitoare la filiație"; în acest sens, Curtea a pronunțat

Decizia nr. 847 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 18 februarie 2016, prin care a constatat că este de neconceput, în acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, ca legea nouă să se aplice și copiilor născuți înainte de intrarea ei în vigoare, respectiv ca efectele juridice ale legii noi să fie aplicabile și unei situații trecute, și anume nașterea copilului.

21. Neintervenind elemente noi de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valeriu Dâdăl în Dosarul nr. 33.649/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile

art. 47 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2016.