Decizia nr. 205/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Corina Nadia Pop în Dosarul nr. 1.159/112/2014 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 535D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că, asupra textelor de lege criticate, Curtea s-a mai pronunțat prin

deciziile nr. 743 din 3 noiembrie 2015

și nr. 821 din 26 noiembrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 22 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.159/112/2014 Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare parțială a Ordinului prefectului județului Bistrița-Năsăud nr. 37 din 1 aprilie 2014, emis cu aplicarea prevederilor din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , privind promovarea autorului excepției în gradul profesional următor, sub aspectul stabilirii cuantumului salariului de bază. S-a solicitat, de asemenea, stabilirea salariului de bază la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare, la nivelul treptei întâi de salarizare utilizate în anul 2010, precum și obligarea prefectului să modifice în acest sens ordinul menționat și plata drepturilor salariale la zi, actualizate, calculate la data pronunțării instanței.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că prin textele de lege criticate se aduce atingere dispozițiilor art. 16, raportate la cele ale art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece un funcționar promovat în grad profesional superior, salarizat la nivelul treptei trei de salarizare al acelui grad, este lipsit de posibilitatea avansării în treapta întâi de salarizare, deoarece treptele de salarizare nu mai sunt reglementate în legislația actuală, fiind abrogate prin

Legea nr. 330/2009 , dar acestea se aplică de facto în temeiul legilor anuale de salarizare, care permit stabilirea unor salarii diferite la muncă egală. Întrucât salarizarea funcționarilor publici nu se mai face în funcție de trepte, există situații cum este aceea a funcționarului public recrutat sau promovat care este salarizat la nivelul treptei trei de salarizare al gradului profesional ocupat, și există funcționari publici transferați sau redistribuiți pe o funcție publică, care primesc salariu corespunzător treptelor întâi sau doi de salarizare în gradul profesional ocupat, pentru care cuantumul salariului a rămas la același nivel. Inegalitatea rezultă astfel între situația funcționarului public transferat, care păstrează salarizarea corespunzătoare treptei în care se află și funcționarul public promovat, care va avea un salariu limitat la nivelul treptei trei de salarizare din gradul său, fără a mai avea posibilitatea avansării în treapta întâi de salarizare.

6. Autorul excepției mai arată că dreptul de a fi retribuit echitabil, ce intră în conținutul dreptului la muncă, este negat unui funcționar public promovat în urma unui examen într-un grad profesional superior, raportat la situația unui funcționar public transferat sau redistribuit pe un post identic sau echivalent. Se creează astfel o limitare permanentă a dreptului funcționarilor publici din prima categorie, la un salariu echivalent cu acela al salariaților din cea de-a doua categorie, ceea ce aduce atingere dreptului la muncă, precum și prevederilor art. 53 din Constituție.

7. Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece prin textele de lege criticate se creează o situație ce discriminează funcționarii publici nou-încadrați prin recrutare sau promovați, raportat la funcționarii publici transferați sau redistribuiți pe un post identic sau echivalent, în situația în care desfășurând activități similare, în condiții identice, atât de studii, cât și de vechime în muncă, sunt remunerați la un nivel inferior.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la considerentele de principiu reținute prin

Deciziile nr. 669 din 26 iunie 2012

și nr. 6 din 7 ianuarie 2013.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, având următorul cuprins: "(1) În anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.

(2) Pentru funcționarii publici care se transferă, sunt redistribuiți din corpul funcționarilor publici sau sunt reintegrați în funcție, potrivit legii, în cursul anului 2014, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

(3) În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010."

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 4 alin. (2) referitoare la criteriile de nediscriminare, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că

Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009 [care reglementa în art. 7 din secțiunea a 2-a a anexei nr. III - "Reglementări specifice funcționarilor publici" trei trepte de salarizare pentru funcționarii publici de execuție definitivi, pentru fiecare grad profesional deținut], a fost abrogată prin dispozițiile

art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Această intervenție legislativă a avut ca scop evitarea posibilelor dezechilibre financiare pe care aplicarea

Legii-cadru nr. 330/2009

le-ar fi putut provoca.

15. Curtea mai observă că, până la apariția

Legii-cadru nr. 284/2010 , salarizarea funcționarului public se realiza ținânduse cont de funcția în care era încadrat, clasa din care făcea parte, gradul și treapta de salarizare, și vechimea în muncă. Prin

art. 41 pct. 2 din Legea-cadru nr. 284/2010 , s-au abrogat prevederile cuprinse în

art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte care, până la momentul abrogării, erau recunoscute în cadrul aceluiași grad profesional. Prin urmare, începând cu anul 2011, au fost eliminate treptele de salarizare, iar, în acest context, la stabilirea salariului pentru un funcționar public se are în vedere funcția, respectiv clasa de salarizare, gradul profesional care urmărește să asigure posibilitatea diferențierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane și experiența acesteia în muncă, iar în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă, ce conține 5 gradații.

16. Curtea reține, din interpretarea

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , că acestea stabilesc, de principiu, salarizarea funcționarilor publici pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, constituind dispoziții cu caracter general, în timp ce, prin completare la aceste dispoziții, alin. (3) al art. 5 din același act normativ constituie prevederi speciale, prin care se stabilește salarizarea funcționarilor nou-încadrați și a celor promovați.

17. Curtea reține, astfel, referitor la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție, făcând referire la jurisprudența sa, că situația diferită în care se găsesc persoanele, în funcție de aplicarea principiului tempus regit actum, nu poate fi considerată ca fiind contrară dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. De altfel, art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui (a se vedea în acest sens,

Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016, paragrafele 26, 29 și 32).

18. Distinct de cele reținute, Curtea observă, cu acest prilej, că autorul critică diferența de salarizare existentă între acesta și ceilalți funcționari publici care au avansat în treptele de salarizare superioare treptei 3, sub imperiul actelor normative anterioare

Legii-cadru nr. 284/2010 , și între acesta și funcționarii publici care se transferă, sunt redistribuiți din corpul funcționarilor publici sau sunt reintegrați în funcție și care, la rândul lor, avansaseră în treptele de salarizare superioare treptei 3, sub imperiul actelor normative anterioare

Legii-cadru nr. 284/2010 .

19. Referitor la aceste critici, Curtea reține că, potrivit

art. 56 din Legea nr. 188/1999 , ocuparea funcțiilor publice se face prin: promovare, transfer, redistribuire, recrutare alte modalități prevăzute expres de lege. În ceea ce privește promovarea, situație în care se află autorul excepției, Curtea observă că aceasta este definită ca modalitatea de dezvoltare a carierei, prin ocuparea unei funcții publice superioare. Promovarea în funcția publică de execuție în gradul profesional imediat superior celui deținut de funcționarul public se face prin concurs sau examen, organizat semestrial de către autoritățile și instituțiile publice, prin transformarea postului ocupat de funcționarul public, ca urmare a promovării concursului sau examenului ( art. 64 din Legea nr. 188/1999 ). Potrivit textului de lege criticat, salariul funcționarilor publici va crește în urma promovării, ajungând la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare, corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.

20. Curtea observă, referitor la transfer, că acesta poate avea loc în interesul serviciului sau la cererea funcționarului public. Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcționarului public transferat. Transferul în interesul serviciului se face într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional cu funcția publică deținută de funcționarul public sau într-o funcție publică de nivel inferior, în acest din urmă caz numai cu acordul sau la cererea funcționarului public ( art. 90 din Legea nr. 188/1999 ).

21. Referitor la redistribuirea funcționarilor publici, Curtea observă că aceasta se face de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și același grad profesional cu funcția publică deținută de funcționarul public. Redistribuirea se poate face și într-o funcție publică inferioară vacantă, cu acordul scris al funcționarului public ( art. 104 din Legea nr. 188/1999 ).

22. În ceea ce privește reintegrarea, Curtea constată că acesta se dispune, la solicitarea funcționarului public, de instanța care a constatat nulitatea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu ( art. 106 din Legea nr. 188/1999 ).

23. Din analiza situațiilor anterior menționate, Curtea reține că acestea nu sunt similare, scopul urmărit fiind diferit pentru fiecare dintre acestea, astfel încât principiul egalității nu poate fi aplicat în cazul funcționarilor ale căror raporturi de muncă sunt supuse incidenței lor.

24. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, funcționarii care promovează sub imperiul actelor normative adoptate ulterior intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 284/2010 , care a eliminat treptele de salarizare, nu se află în aceeași situație cu aceia care au promovat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, când erau reglementate trepte de salarizare. Respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare.

25. Cât privește critica referitoare la încălcarea dreptului de a fi retribuit echitabil, ce intră în conținutul dreptului la muncă, Curtea reține că prin

Decizia nr. 896 din 30 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, reiterând cele statuate prin

Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005, a statuat că atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, având în vedere și resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ține de opțiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici (a se vedea, ad similis,

Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016, paragraful 31).

26. În final, Curtea reține că prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Corina Nadia Pop în Dosarul nr. 1.159/112/2014 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 aprilie 2016.