Decizia nr. 299/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 pct. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 , introduse prin

art. 16 din Legea nr. 64/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Zip 7 Imcom." - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.656/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale privind garantarea proprietății, prezumția caracterului licit al dobândirii averii și libertatea comerțului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 13.656/2002, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 10 pct. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

astfel cum a fost acesta introdus prin

art. 16 din Legea nr. 64/2002 ". Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Zip 7 Imcom." - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauza având ca obiect contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenții, întocmit de Garda Financiară - Secția Cluj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile de lege criticate contravin art. 41 alin. (1), (2) și (7), art. 134 alin. (2) și art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, prin aceea ca se aduce atingere dreptului de proprietate, precum și prezumției de dobândire licita a averii, instituind o "prezumție absolută de ilegalitate asupra provenientei unor sume de bani la punctele de lucru ale agenților economici".

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele criticate nu încalcă prevederile Constituției cu privire la garantarea dreptului de proprietate, libertatea comerțului, prezumția caracterului licit al dobândirii averii, ocrotirea proprietății și la inviolabilitatea proprietății private. Se considera ca o astfel de prezumție apare și se manifesta doar în situația în care persoana controlată nu poate justifica dobândirea licita a respectivelor bunuri.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca statul acționează în interes public și este legitimat sa ia măsurile legale de protejare a acestui interes în activitatea economică, financiară și valutară, în conformitate cu dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție. Or, prin dispozițiile criticate se reglementează măsurile necesare asigurării disciplinei fiscale și realizării veniturilor publice, în concordanta cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție. În plus, conform art. 41 alin. (8) din Legea fundamentală, bunurile rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate în condițiile legii.

Avocatul Poporului considera ca textul criticat este constituțional, întrucât, potrivit art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege și, ca atare, agentul economic poate dispune neingradit de sumele obținute din livrări de bunuri sau prestări de servicii, dar cu respectarea obligațiilor prevăzute prin lege. Textul vizat de excepția de neconstituționalitate, referindu-se la confiscarea veniturilor obținute prin săvârșirea unei contravenții, constituie o aplicare legală a art. 41 alin. (8) din Constituție, întrucât se referă la venituri obținute prin săvârșirea unei contravenții.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Prin Încheierea din 4 februarie 2002, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 pct. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, introduse prin

art. 16 din Legea nr. 64/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 4 februarie 2002. Aceste prevederi au următorul cuprins: "Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (5), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confisca, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confisca sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit

art. 14." Se observa ca Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, iar dispoziția criticata este incorporată la art. 11 alin. (3). Prin urmare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile acestui articol, care, potrivit criticii formulate de autorul excepției, contravin dispozițiilor art. 41 alin. (1), (2) și (7), art. 134 alin. (2) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 41 alin. (1), (2) și (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...]

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

- Art. 134 alin. (2): "(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

c) stimularea cercetării științifice naționale;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național;

e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.";

- Art. 135 alin. (1) și (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea. [...]

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională retine ca dispozițiile

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, sunt criticate, în esenta, întrucât instituie o "prezumție absolută de ilegalitate asupra provenientei unei sume de bani la punctele de lucru ale agenților economici". Curtea constata însă ca în realitate textul de lege supus controlului de constituționalitate reprezintă o norma coercitivă, instituind sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respecta dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând agenților economici. Consecința încălcării acestor dispoziții legale o constituie confiscarea sumelor a căror proveniență nu poate fi justificată. Asa fiind, textul criticat nu instituie o răspundere obiectivă, întrucât, fiind vorba de săvârșirea unor contravenții, nu se poate aplica niciodată o sancțiune contravențională în lipsa elementului vinovatiei, care este de esenta acesteia. Existenta sau inexistenta vinovatiei este un element al stării de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanței de judecată. În același sens s-a mai pronunțat Curtea Constituțională în jurisprudenta sa, de exemplu: Decizia nr. 151 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 20 august 2001.

În plus, Curtea Constituțională constata ca dispozițiile criticate dau expresie prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituție, în virtutea cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", și sunt în deplina concordanta cu art. 41 alin. (1), (2) și (7) și art. 135 alin. (1) și (6) din Legea fundamentală.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia aceleași prevederi contravin dispozițiilor art. 134 alin. (2) din Constituție, referitoare la obligațiile statului, Curtea retine ca și aceasta este nefondata, urmând să fie respinsă. Astfel, din interpretarea sistematica a dispozițiilor constituționale rezultă ca, ținând seama de dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căreia "România este stat de drept, democratic și social, în care [...] dreptatea [...]" reprezintă o valoare suprema, fiind garantată, se impune cu necesitate ca statul să-și exercite funcțiile prevăzute la art. 134 alin. (2) din Constituție, promovand valoarea de dreptate, ceea ce presupune ca, prin norme juridice, sa instituie sancțiuni pentru cei care nu-și îndeplinesc obligațiile legale ce le incumba, aducând atingere, în acest fel, interesului general.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1), (2), (7) și (8), art. 134 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (6), art. 144 lit. c) și art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Zip 7 Imcom." - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.656/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2003.