Decizia nr. 379/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Gheorghe Lazăr Bărbuț în Dosarul nr. 5.761/101/2015 al Tribunalului Mehedinți - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.544D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și asistat de domnul avocat Ion Doru Bărbuț din cadrul Baroului Mehedinți, cu delegație la dosar, precum și personal partea Georgică Cornu și asistată de domnul avocat Dan Șurianu din cadrul Baroului Timiș, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care pune concluzii de admitere a acesteia, deoarece prevederile legale criticate nu sunt previzibile, cetățeanul fără studii juridice neputând înțelege cu ușurință toate situațiile în care poate fi acuzat de spălare de bani.

4. Reprezentantul legal al părții Georgică Cornu pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că prevederile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

afectează dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la informație, deoarece nu sunt clare și previzibile, sens în care depune note scrise.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate și face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale referitoare la aceeași soluție legislativă care se regăsea în varianta anterioară a

Legii nr. 656/2002 , respectiv la art. 23.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 20 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.761/101/2015, Tribunalul Mehedinți - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Gheorghe Lazăr Bărbuț în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 .

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că norma de incriminare nu respectă condiția previzibilității, deoarece cuvântul "bani" din titlul legii are un înțeles diferit de al cuvântului "bunuri" folosit de art. 29 alin. (1) lit. c) din lege. De altfel, nici prevederile

art. 2 lit. a) din Legea nr. 656/2002

care definesc unii termeni din respectiva lege nu explică ce se înțelege prin spălarea banilor, rezumându-se la a face trimitere la art. 29. Cu alte cuvinte, această definire sumară a infracțiunii permite organelor judiciare să încadreze foarte ușor în categoria infracțiunii de spălare de bani orice act de deținere, dobândire sau folosire a unui bun dobândit din săvârșirea infracțiunii, oricare ar fi valoarea bunului (în special bunuri mobile) și oricare ar fi infracțiunea din care provine bunul.

8. S-a mai arătat că au existat opinii conform cărora nu constituie produs al infracțiunii bunurile provenite din acțiuni principale pentru care pedeapsa maximă nu depășește 5 ani, aceste bunuri putând constitui obiectul material al infracțiunii de tăinuire prevăzută de Codul penal, dar au existat și opinii potrivit cărora actuala formă a

legii este un regres față de Legea nr. 21/1991 , considerând-o neclară în ce privește sfera subiecților activi ai infracțiunii, aspect care poate conduce la încălcarea regulii ne bis in idem.

9. Tribunalul Mehedinți - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate întrunesc condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate conform prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5). De altfel, Curtea Constituțională a statuat prin

Decizia nr. 889 din 16 octombrie 2007

că nu pot fi primite susținerile potrivit cărora dispozițiile de lege ar contraveni principiului legalității pedepsei, deoarece termenul de "infracțiune" este folosit de legiuitor în mod generic pentru a acoperi multitudinea de "infracțiuni de bază" din care pot proveni bunurile.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența instanței de contencios constituțional, respectiv

Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006 ,

Decizia nr. 889 din 16 octombrie 2007 ,

Decizia nr. 517 din 9 aprilie 2009

și

Decizia nr. 856 din 24 iunie 2010 .

12. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

față de art. 23 alin. (12) din Constituție și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statuând că termenul de "infracțiune" este folosit de legiuitor generic, pentru a acoperi multitudinea de "infracțiuni de bază" din care pot proveni bunurile (a se vedea

Decizia nr. 889 din 16 octombrie 2007 ).

13. Față de susținerile autorului potrivit cărora dispozițiile contestate ar da posibilitatea unor multiple interpretări, Avocatul Poporului menționează că legile pot avea și un caracter general, motiv pentru care redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută. Cu toate acestea cerința de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare riguroasă coerentă și previzibilă ce revine instanței de judecată în virtutea rolului său activ.

14. Totodată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că între cerințele calitative ale legii trebuie să se numere și previzibilitatea, adică norma juridică trebuie să fie enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în materie. Ca atare, criticile privind lipsa de previzibilitate și claritate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

nu pot fi reținute, din moment ce din redactarea analizată se desprinde în mod neechivoc definiția infracțiunii de spălare a banilor.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul conținut: "(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani: [...]

c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni."

18. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității pedepsei, precum și pe cele ale art. 7 referitor la Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale contestate au fost criticate de autor, întrucât nu întrunesc cerințele de accesibilitate și previzibilitate a legii, impuse de art. 23 alin. (12) din Constituție, potrivit căruia "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii", precum și de art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale "Nicio pedeapsă fără lege". În jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității acelorași dispoziții legale, în raport cu aceleași prevederi din Legea fundamentală și față de critici similare. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a reținut că asemenea critici nu pot fi primite, deoarece termenul de "infracțiune" este folosit de legiuitor generic, pentru a acoperi multitudinea de "infracțiuni bază" din care pot proveni bunurile. Aceste considerente care au fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe. În același sens sunt și

Decizia nr. 889 din 16 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 14 noiembrie 2007,

Decizia nr. 517 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 5 iunie 2009 și

Decizia nr. 856 din 24 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 27 iulie 2010.

20. Distinct de acestea, Curtea constată că principiul legalității implică o obligație pozitivă a legiuitorului, aceea de a reglementa prin texte clare și precise, claritatea legii fiind apreciată în lumina experienței juridice normale, iar norma trebuie să fie previzibilă și accesibilă.

21. Or, admițându-se, în principiu, că, datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, cerința de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară coerentă și previzibilă. Așa fiind, în materia analizată interdicția dobândirii, deținerii sau folosirii de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, este intrinsecă naturii reglementării. Prin urmare, norma juridică este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului său să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în materie.

22. În concluzie, faptul că infracțiunea se poate comite în diferite modalități nu este de natură a afecta prezumția de constituționalitate a

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , fiind unanim acceptată cu caracter axiomatic teza interdicției dobândirii, deținerii sau folosirii de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Împrejurarea că infracțiunea criticată ar fi ușor confundată cu cea de tăinuire, reglementată de art. 270 din Codul penal, nu conferă caracter neconstituțional primei, deoarece interpretarea și aplicarea în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de judecată, cu atât mai mult cu cât diferența esențială dintre spălarea de bani și tăinuire este că la dobândirea unui bun în cazul infracțiunii de spălare a banilor fondurile provin din operațiuni ilicite, ce au ca scop ascunderea banilor negri, pe când la tăinuire dobândirea bunurilor se face numai cu bani albi.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Lazăr Bărbuț în Dosarul nr. 5.761/101/2015 al Tribunalului Mehedinți - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 iunie 2016.