Decizia nr. 517/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, precum și a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 39/2003 21 ianuarie 2003 (prevederi anume) privind prevenirea și combaterea criminalitatii organizate
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, precum și a dispozițiilor
art. 23 din Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, excepție ridicată de Emil Siegmeth în Dosarul nr. 6.538/108/2006 al Tribunalului Arad - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.538/108/2006, Tribunalul Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, precum și a dispozițiilor
art. 23 din Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, excepție ridicată de Emil Siegmeth.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile
art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003
sunt neconstituționale, deoarece, deși par să reglementeze o infracțiune distinctă, diferită de cele prevăzute în Codul penal, fără să definească conținutul și domeniul sancționator, se limitează să facă trimitere la reglementarea comună, autorizând aplicarea prin analogie a pedepsei prevăzute de Codul penal. În ceea ce privește
art. 23 din Legea nr. 656/2002 , se arată că încalcă principiul separației puterilor în stat și înfăptuirea justiției, prin aceea că reglementează criterii de stabilire a vinovăției exclusiv pe temeiuri obiective, aducând atingere independenței judecătorului în aprecierea probelor. Se mai arată și faptul că modificarea aceluiași text de lege prin ordonanță de urgență încalcă prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece nu a existat o situație extraordinară care să impună adoptarea unei ordonanțe de urgență.
Tribunalul Arad - Secția penală apreciază că este întemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003 . Aceasta întrucât
art. 8 din Legea nr. 39/2003 , ca lege specială, incriminează o infracțiune distinctă, diferită de cea existentă în Codul penal, fără ca domeniul sancționator și conținutul acesteia să fie definite, făcându-se trimitere la reglementarea comună, ceea ce încalcă principiul legalității incriminării. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a
art. 23 din Legea nr. 656/2002 , se apreciază că este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu încalcă dispozițiile constituționale și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, precum și cele ale
art. 23 din Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 7
și 8 din Legea nr. 39/2003
au următorul cuprins:
- Art. 7: "(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.";
- Art. 8: "Inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal."
Articolul 23
are următorul cuprins: "(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.
(3) Tentativa se pedepsește.
(4) Dacă fapta a fost săvârșită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii se aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 531 alin. (3) lit. a)-c) din Codul penal.
(5) Cunoașterea, intenția sau scopul, ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanțele faptice obiective."
Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, ale art. 73 lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, ale art. 115 alin. (4) privind condițiile adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului și ale art. 124 - Înfăptuirea justiției, cu raportare la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind legalitatea pedepsei.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:
I. În ceea ce privește constituționalitatea
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, răspunzând unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 1.190 din 13 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2008, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, care își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, că prevederile
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
nu încalcă dispozițiile art. 23 alin. (12) și art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală.
De asemenea, contrar susținerilor autorului excepției, dispozițiile
art. 8 din Legea nr. 39/2003
nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, așa cum a mai reținut Curtea în jurisprudența sa, de exemplu, prin
Decizia nr. 175 din 10 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, analogia, ca instituție juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, și nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noțiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicție în termeni, căci analogia implică absența normei și, în consecință, libertatea recunoscută unei autorități publice - în mod excepțional și nu în materie penală - de a stabili ea însăși regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluție pronunțată într-un alt cadru reglementat. Or, așa cum se poate observa,
art. 8 din Legea nr. 39/2003 , criticat în prezenta cauză, prevede expres că infracțiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.
II. Referitor la dispozițiile
art. 23 din Legea nr. 656/2002 , care reglementează infracțiunea de spălare a banilor, se constată că nu aduc nicio atingere independenței judecătorului în aprecierea probelor. De asemenea, modificarea acestui text de lege prin ordonanță de urgență este în concordanță cu dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție. Se observă în acest sens că în preambulul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2008
privind modificarea și completarea
este motivată urgența care a determinat adoptarea acestei reglementări, impusă de necesitatea respectării obligațiilor ce revin României ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană și a transpunerii în legislația internă a unor directive, precum și de faptul că termenul-limită de implementare pentru toate statele membre a fost 15 decembrie 2007, neexistând derogări pentru noile state membre.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 și
art. 8 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, precum și a dispozițiilor
art. 23 din Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, excepție ridicată de Emil Siegmeth în Dosarul nr. 6.538/108/2006 al Tribunalului Arad - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.