Decizia nr. 517/2009

Articolul 7

și 8 din Legea nr. 39/2003

au următorul cuprins:

- Art. 7: "(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.";

- Art. 8: "Inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal."

Articolul 23

din Legea nr. 656/2002

are următorul cuprins: "(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

(3) Tentativa se pedepsește.

(4) Dacă fapta a fost săvârșită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii se aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 531 alin. (3) lit. a)-c) din Codul penal.

(5) Cunoașterea, intenția sau scopul, ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanțele faptice obiective."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, ale art. 73 lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, ale art. 115 alin. (4) privind condițiile adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului și ale art. 124 - Înfăptuirea justiției, cu raportare la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind legalitatea pedepsei.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce privește constituționalitatea

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, răspunzând unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.190 din 13 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2008, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, care își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, că prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

nu încalcă dispozițiile art. 23 alin. (12) și art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală.

De asemenea, contrar susținerilor autorului excepției, dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 39/2003

nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, așa cum a mai reținut Curtea în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 175 din 10 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, analogia, ca instituție juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, și nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noțiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicție în termeni, căci analogia implică absența normei și, în consecință, libertatea recunoscută unei autorități publice - în mod excepțional și nu în materie penală - de a stabili ea însăși regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluție pronunțată într-un alt cadru reglementat. Or, așa cum se poate observa,

art. 8 din Legea nr. 39/2003 , criticat în prezenta cauză, prevede expres că infracțiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.

II. Referitor la dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 656/2002 , care reglementează infracțiunea de spălare a banilor, se constată că nu aduc nicio atingere independenței judecătorului în aprecierea probelor. De asemenea, modificarea acestui text de lege prin ordonanță de urgență este în concordanță cu dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție. Se observă în acest sens că în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2008

privind modificarea și completarea

Legii nr. 656/2002

este motivată urgența care a determinat adoptarea acestei reglementări, impusă de necesitatea respectării obligațiilor ce revin României ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană și a transpunerii în legislația internă a unor directive, precum și de faptul că termenul-limită de implementare pentru toate statele membre a fost 15 decembrie 2007, neexistând derogări pentru noile state membre.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 și

art. 8 din Legea nr. 39/2003

privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, precum și a dispozițiilor

art. 23 din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, excepție ridicată de Emil Siegmeth în Dosarul nr. 6.538/108/2006 al Tribunalului Arad - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.