Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 403/2016

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 23 alin. (1) și (2), art. 26 alin. (1) și (2) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

prezumat în vigoare

Data actului: 15 iunie 2016
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 614 din 10 august 2016
Citat de: 1 act
Citează: 9 acte
Structură: 6 articole · 27.033 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 23 alin. (1) și (2), art. 26 alin. (1) și (2) și

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 489/2006

privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, precum și a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Petrică Florea în Dosarul nr. 7.782/99/2014 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 29/99/2015* al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 7.028/99/2014 al Tribunalului Iași - Secția I civilă. Excepția formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.695D/2015, nr. 25D/2016 și nr. 38D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 mai 2016, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind prezenți autorul excepției, personal, și reprezentantul părților Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Permanența Consiliului Eparhial Iași, Sectorul Administrativ Bisericesc, Consistoriul Eparhial Iași și Consistoriul Mitropolitan Iași. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu dispozițiile

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 15 iunie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Decizia nr. 99/2015 din 14 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.782/99/2014, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 23 alin. (1) și (2), art. 26 alin. (1) și (2) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 489/2006

privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, precum și a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Petrică Florea cu ocazia soluționării unui litigiu de muncă având ca obiect contestația unei decizii de sancționare.

4. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 29/99/2015*, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 489/2006

privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, excepție ridicată de Petrică Florea cu ocazia soluționării recursului introdus de reclamant împotriva Încheierii din 7 iulie 2015 a Tribunalului Iași, având ca obiect suspendarea executării unei decizii de sancționare.

5. Prin Încheierea din 13 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.028/99/2014, Tribunalul Iași - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 23 alin. (1) și (2) și ale

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 489/2006

privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, excepție ridicată de Petrică Florea cu ocazia soluționării unui litigiu de muncă având ca obiect contestația împotriva unei decizii de aplicare a sancțiunii disciplinare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

Legea nr. 489/2006

încalcă prevederile cuprinse în Sfânta Scriptură, în Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe Române și în alte legi incidente în materie. Apreciază că dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 489/2006

sunt neconstituționale, deoarece permit cultelor religioase să înființeze parohii din 5-20 persoane, fără ca acestea din urmă să poată finanța salariul preotului paroh, a cântărețului bisericesc și să suporte și celelalte cheltuieli. De asemenea,

art. 31 din Legea nr. 489/2006

permite păgubirea comunităților creștine de bunurile care le aparțin cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44. Totodată, prevederile neconstituționale, care fac obiectul excepției, "îngrădesc drepturile fundamentale și constituționale, drepturile legale și morale ale clerului de mir, ale cinului monahal și ale cântăreților bisericești din cadrul Bisericii Ortodoxe Române". Astfel, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5), art. 20, art. 21, art. 31, art. 40, art. 44, art. 52 alin. (1), art. 124 și art. 126, precum și prevederilor art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11, art. 13 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În continuare, arată că contractul individual de muncă nu este un act administrativ și de aceea acesta nu este revocabil, astfel că chiriarhul nu poate revoca personalul bisericesc clerical și neclerical în ședințe ale Permanenței Consiliului Eparhial fără a constata vinovăția acelor persoane, în cadrul unui proces echitabil.

7. Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestei concluzii, instanța face referire la considerentele

deciziilor nr. 1.352 din 22 octombrie 2009 , nr. 446 din 7 aprilie 2011 și nr. 448 din 7 aprilie 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 23 alin. (1) și (2) și ale

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 489/2006

sunt constituționale.

8. Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prin textul de lege criticat legiuitorul statuează cu privire la posibilitatea cultelor de a avea organe proprii de judecată religioasă și la obligația ca, în problemele de disciplină internă, să fie aplicabile exclusiv prevederile statutare și canonice, în aplicarea principiului autonomiei religioase, consacrat de art. 29 alin. (5) din Legea fundamentală. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală, instanța arată că acesta nu este un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, cât timp acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit. În continuare, face referire la

Decizia nr. 640 din 10 iunie 2008

și

Decizia nr. 797 din 3 iulie 2008 , prin care instanța de contencios constituțional a reținut că răspunderea disciplinară a clerului nu intervine ca urmare a nerespectării clauzelor unui contract de muncă, astfel că prevederile Codului muncii referitoare la competența de judecată a instanțelor judecătorești specializate în dreptul muncii nu sunt aplicabile în cazul cultelor. Referitor la susținerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arată că instanța de la Strasbourg a statuat, prin Hotărârea pronunțată în Cauza Ahtinen împotriva Finlandei, (într-o situație similară celei din speța de față, în care reclamantul fusese transferat ca preot dintr-o parohie în alta, fără a i se cere consimțământul, prin decizia Consiliului Clerical, inatacabilă în instanță, în acord cu regulile cuprinse în Statutul Bisericii Evanghelice Luterane), că art. 6 paragraful 1 din Convenție nu este încălcat de vreme ce nu își găsește aplicarea în cauză, dreptul pretins de reclamant neconstituind un "drept civil", care să poată fi valorificat în fața instanțelor de drept comun, în sensul art. 6 din Convenție.

9. Tribunalul Iași - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestei concluzii instanța face referire la considerentele

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 489/2006

sunt constituționale.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constituție privind accesul la justiție. Instanțele nu sunt competente să exercite funcția de înfăptuire a justiției în cadrul cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne, deoarece răspunderea juridică în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun. Or, legiuitorul la alin. (1) al

art. 26 din Legea nr. 489/2006

a utilizat noțiunea de "organe proprii de judecată religioasă" tocmai pentru a stabili natura lor juridică de organe de jurisdicție religioasă, al căror rol este doar restabilirea disciplinei interne a cultului, iar nu restabilirea ordinii juridice reglementate prin norme de reglementare generală. De altfel, este echitabil să se stabilească răspunderea disciplinară a personalului clerical de către organe de judecată ale cultelor, deoarece numai acestea pot aprecia dacă actele de indisciplină săvârșite sunt sau nu compatibile cu rolul spiritual al cultului. În continuare, invocând Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Hasan și Chaush împotriva Bulgariei, arată că instanța de la Strasbourg a statuat că existența autonomă a comunităților religioase este indispensabilă într-o societate democratică și constituie o problemă esențială în protecția libertății religioase garantate de prevederile art. 9 din Convenție. De asemenea, invocă și Hotărârea din 23 septembrie 2008, pronunțată în Cauza Ahtinen împotriva Finlandei. Cât privește înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1, art. 3, art. 5, art. 20, art. 31, art. 40, art. 44, art. 51, art. 124 și art. 126, apreciază că acestea nu sunt relevante pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât autorul excepției nici nu motivează suficient de clar în ce constă pretinsa încălcare.

12. Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reținută critica potrivit căreia dispozițiile

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 489/2006

contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), art. 20, art. 21, art. 31, art. 40, art. 44, art. 52 alin. (1), art. 124 alin. (2) și art. 126 alin. (1) și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dispozițiile legale criticate reglementează posibilitatea cultelor de a avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, prin aplicarea în mod exclusiv a prevederilor statutare și canonice. Arată că Legea fundamentală consacră separarea statului de biserică, autonomia cultelor incluzând capacitatea de conducere potrivit statutelor proprii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat că existența autonomă a comunităților religioase este indispensabilă într-o societate democratică și constituie o problemă esențială în protecția libertății religioase garantate de prevederile art. 9 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Hasan și Chaush împotriva Bulgariei). Prin urmare, opțiunea legiuitorului exprimată în textul de lege criticat este justificată din perspectiva principiului autonomiei cultelor în raport cu statul. Totodată, arată că, potrivit art. 2 alin. (2) din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Romane, "Biserica Ortodoxă Română este autocefală și unitară în organizarea și în lucrarea sa pastorală, misionară și administrativă". Or, principiile autonomiei și unității cultului nu ar mai fi respectate dacă instanța de drept comun ar exercita controlul asupra hotărârilor luate de instanțele disciplinare și de judecată bisericească în probleme doctrinare, morale, canonice și disciplinare. Așadar, nu se poate reține violarea dispozițiilor art. 124 alin. (2) și ale art. 126 alin. (1) și (5) din Constituție. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală și a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, susține că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, cât timp acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit. Totodată, apreciază că prevederile art. 31, art. 40, art. 44 și art. 52 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și ale reprezentantului părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 23 alin. (1) și (2), art. 26 alin. (1) și (2) și

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 489/2006

privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, precum și dispozițiile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Dispozițiile criticate au următorul conținut:

Articolul 8

alin. (1) din Legea nr. 489/2006 : "Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale și ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.";

Articolul 14

alin. (2) din Legea nr. 489/2006 : "Unitățile de cult, inclusiv filialele lor fără personalitate juridică, se înființează și se organizează de către culte potrivit propriilor statute, regulamente și coduri canonice.";

Articolul 23

alin. (1) și (2) din Legea nr. 489/2006 : "(1) Cultele își aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.

(2) Personalul cultelor poate fi sancționat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.";

Articolul 26

alin. (1) și (2) din Legea nr. 489/2006 : "(1) Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor și reglementărilor proprii.

(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare și canonice.";

Articolul 31

alin. (1) din Legea nr. 489/2006 : "Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuții, donații, succesiuni -, precum și orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare.";

Articolul 1

alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii: "Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii."

16. În opinia autorului excepției textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul român și la faptul că în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 31 referitor la dreptul la informație, art. 40 referitor la dreptul de asociere, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 52 alin. (1) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 126 referitor la instanțele judecătorești. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11, art. 13 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 23 alin. (1) și (2) și ale

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 489/2006 , Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestora din perspectiva unor critici de neconstituționalitate identice. Astfel, prin

Decizia nr. 640 din 10 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 4 iulie 2008,

Decizia nr. 797 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008, și

Decizia nr. 446 din 7 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 16 mai 2011, Curtea a statuat că alcătuirea cultelor religioase este compusă din totalitatea credincioșilor de o anumită religie, că ele sunt autonome față de stat și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii. Așadar, cultele au un rol spiritual în societatea românească, fiind evident că natura lor juridică nu este cea a unor entități statale, deoarece ele sunt autonome față de stat. Disciplina internă a unui cult este reglementată prin acte juridice specifice, adecvate desăvârșirii rolului spiritual, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Având în vedere că statul nu exercită funcții publice și în domeniul activității interne a cultelor religioase, normele juridice emise de stat cu privire la disciplina muncii nu sunt aplicabile și personalului cultelor religioase.

18. De asemenea, Curtea a statuat că răspunderea disciplinară a clerului nu intervine ca urmare a nerespectării clauzelor unui contract de muncă. Așa fiind, Curtea a reținut că prevederile Codului muncii referitoare la competența de judecată a instanțelor judecătorești specializate în dreptul muncii nu sunt aplicabile în cazul cultelor ( Decizia nr. 448 din 7 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2011). Astfel, instanțele de judecată nu sunt competente să exercite funcția de înfăptuire a justiției în cadrul cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne, deoarece răspunderea juridică în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme juridice proprii acelor culte. De altfel, este echitabil să se stabilească răspunderea disciplinară a personalului clerical de către organe de judecată ale cultelor, deoarece numai acestea pot aprecia dacă actele de indisciplină săvârșite sunt sau nu compatibile cu rolul spiritual al cultului ( Decizia nr. 640 din 10 iunie 2008 , precitată).

19. Mai mult, Curtea a constatat că principiile autonomiei și unității cultului nu ar mai fi respectate dacă instanțele de drept comun ar exercita controlul asupra hotărârilor luate de instanțele disciplinare și de judecată bisericească în probleme doctrinare, morale, canonice și disciplinare ( Decizia nr. 448 din 7 aprilie 2011 , precitată).

20. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 23 septembrie 2008, pronunțată în Cauza Ahtinen împotriva Finlandei, a decis că art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu este încălcat de vreme ce nu își găsește aplicarea în cauză. Dreptul pretins de reclamant nu constituia un "drept civil", care să poată fi valorificat în fața instanțelor de drept comun, în sensul art. 6 din Convenție. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în același sens, al inaplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și prin Decizia de admisibilitate din 30 ianuarie 2001 (Cererea nr. 40.224/1998), pronunțată în Cauza Eva Dudova și Zdenek Duda împotriva Republicii Cehe, reținând că procedura urmată de reclamanți nu se referea la un drept cu privire la care să existe cale de atac în fața instanțelor de judecată cehe.

21. Având în vedere aceste considerente, Curtea Constituțională a constatat că este neîntemeiată critica referitoare la încălcarea art. 21 din Constituție, privind accesul la justiție. Astfel, instanțele de judecată nu sunt competente să exercite funcția de înfăptuire a justiției în cadrul cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne, deoarece răspunderea juridică în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme juridice proprii acelor culte.

22. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 1, art. 3, art. 5, art. 20, art. 31, art. 40, art. 51, art. 124 și art. 126, Curtea apreciază că acestea nu sunt incidente în cauza dedusă controlului de constituționalitate.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe, Curtea apreciază că atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, urmând să respingă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 23 alin. (1) și (2) și

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 489/2006

privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

24. În ceea ce privește dispozițiile

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 , Curtea observă că acestea dispun relativ la regimul juridic al bunurilor care fac obiectul aporturilor de orice fel, precum și al bunurilor intrate în mod legal în patrimoniul unui cult. Însă, Curtea reține că în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate reclamantul a solicitat anularea deciziei de încetare a raporturilor de misiune și slujire cu Arhiepiscopia Iașilor. Astfel, având în vedere obiectul litigiului de fond, Curtea constată că dispozițiile

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 489/2006

nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , urmând să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi.

25. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, Curtea apreciază că, în mod contrar dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , care prevăd că sesizările adresate Curții Constituționale trebuie făcute în formă scrisă și motivate, autorul excepției nu și-a motivat critica de neconstituționalitate. Așa cum Curtea a precizat prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, structura inerentă și intrinsecă a oricărei excepții de neconstituționalitate cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În cauza de față, Curtea reține că, deși autorul excepției a invocat mai multe prevederi constituționale, nu a arătat în ce mod acestea sunt încălcate de dispozițiile de lege criticate, iar, în mod rezonabil, nu se poate determina critica de neconstituționalitate vizată de acesta. Având în vedere aceste aspecte, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 489/2006

și cu unanimitate de voturi în ceea ce privește dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 23 alin. (1) și (2), art. 26 alin. (1) și

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 489/2006

și ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petrică Florea în Dosarul nr. 7.782/99/2014 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 29/99/2015* al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 7.028/99/2014 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 14 alin. (2), art. 23 alin. (1) și (2) și

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 489/2006

privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 489/2006

privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor și a celor ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Iași - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 iunie 2016.

PREȘEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.