Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 359/2016

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali

prezumat în vigoare

Data actului
24 mai 2016
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 638 din 19 august 2016
Citat de
2 acte
Citează
15 acte
Structură
0 articole · 25.466 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 115/2015 19 mai 2015 (prevederi anume) pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii admi…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Costică Bejan în Dosarul nr. 2.173/260/2016 și, respectiv, de Cristian Ghingheș în Dosarul nr. 6.152/180/2016 ale Tribunalului Bacău - Secția I civilă și care constituie obiectul dosarelor nr. 734D/2016 și, respectiv, nr. 736D/2016 ale Curții Constituționale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 734D/2016, autorul excepției, domnul Costică Bejan, a transmis Curții un înscris prin care precizează că nu i-au fost comunicate înscrisuri din acest dosar și, datorită termenelor scurte acordate, nu a avut posibilitatea să își pregătească apărarea, fiindu-i astfel încălcate drepturile constituționale prevăzute de art. 15 alin. (1) și art. 21, combinate cu art. 16 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 52 alin. (1) și art. 124. Ca atare, nu își poate exprima opțiunea cu privire la posibilitatea (menționată în citație) privind soluționarea cauzei și în lipsa sa. Își menține concluziile scrise depuse pentru termenul anterior.
4. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dezbaterile inițiale au avut loc în ședința publică din 19 mai 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 736D/2016 la Dosarul nr. 734D/2016 și, constatând că nu este întrunită majoritatea prevăzută la art. 6 teza a doua și
art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus redeschiderea dezbaterilor și repunerea pe rol a cauzei pentru data de 24 mai 2016.
5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menținându-și concluziile depuse la termenul de judecată anterior, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
6. Prin Decizia civilă nr. 294 din 2 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.173/260/2016 și, respectiv, prin Decizia civilă nr. 297 din 3 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.152/180/2016, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali. Excepția a fost ridicată de Costică Bejan și, respectiv, de Cristian Ghingheș în cauze având ca obiect soluționarea apelurilor formulate împotriva unor sentințe prin care au fost respinse contestațiile împotriva unor hotărâri de respingere a înregistrării candidaturii (ca independent) la funcția de consilier local, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de
art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 .
7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, caracterul neconstituțional al dispozițiilor art. 50 alin. (1) din legea examinată, în special în condițiile în care
Legea partidelor politice nr. 14/2003
permite înființarea unui partid politic cu doar trei membri. Astfel, obligația prezentării unei liste cu un număr minim de semnături de susținere la depunerea unei candidaturi independente are un caracter excesiv și îngrădește dreptul de a fi ales, consacrat de
art. 37 din Constituție. În acest sens este menționată Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015 , prin care Curtea Constituțională, aplicând "testul de proporționalitate", a constatat că cerința legală referitoare la prezentarea a 25.000 de semnături pentru înregistrarea unui partid politic, cuprinsă la
art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 , nu mai servește interesului public în actualele condiții socio-politice, este disproporțională în raport cu obiectivul urmărit și, ca atare, a fost constatată ca fiind neconstituțională. Arată că, urmare a acestei decizii, legiuitorul a adoptat
Legea nr. 114/2015
privind modificarea și completarea
Legii partidelor politice nr. 14/2003 , potrivit căreia partidele politice se pot înființa cu doar 3 (trei) semnături de susținere. Același legiuitor însă, elaborând o nouă lege a alegerilor locale -
Legea nr. 115/2015
-, a păstrat aceleași restricții în privința candidaților independenți care păreau justificate la începutul anilor '90, fără să arate însă dacă mai au o justificare în România anului 2015. Or, un raționament similar celui din decizia mai sus amintită se impune și în ceea ce privește condițiile legale pentru alegerea autorităților administrației publice locale, care au căpătat, în acest nou context, un pronunțat caracter de neconstituționalitate.
8. Mai mult, un candidat independent este lipsit de logistica tehnică și umană a partidelor politice, astfel că baremul de 1% de semnături din numărul alegătorilor rămâne o constrângere insurmontabilă, potențată și de regulile stricte ale calendarului electoral. Se susține că, pentru ca ideea de candidatură independentă să nu fie golită complet de conținut, iar candidații independenți care chiar țin la acest statut al lor să nu fie siliți să apeleze la trucuri de imagine și la negocieri netransparente cu partidele politice, un legiuitor de bună-credință ar fi trebuit să impună condiții rezonabile de participare la alegeri și pentru candidații care sunt și vor să rămână cu adevărat independenți.
9. Tribunalul Bacău - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se argumentează că dreptul de a fi ales, deși este garantat de Constituție, nu are caracter absolut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciind, în acest sens, că un sistem electoral care fixează un număr minim de susținători pentru depunerea unei candidaturi se înscrie în marja de apreciere recunoscută statelor în această materie. Această limitare urmărește un scop legitim, având în vedere că o persoană care tinde să ocupe o funcție publică electivă trebuie să dovedească faptul că se bucură de suport din partea cetățenilor. Pe de altă parte, limitările impuse de condițiile de admisibilitate a candidaturii respectă criteriul proporționalității prin raportare la scopul legitim al acestora. Cerința reglementată de
art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015
este una necesară, rezonabilă și legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, reprezentând, în același timp, o garanție a exercitării acestui drept, prin descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, de natură să împiedice buna desfășurare și finalizare a procesului electoral. Totodată, nu se poate susține nici încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor, de vreme ce textul de lege criticat îi vizează pe toți cei care doresc să candideze pentru această funcție.
10. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocând
Decizia nr. 252 din 6 mai 2014 , ale cărei argumente apreciază că se mențin, mutatis mutandis, și textului de lege ce constituie obiectul excepției de față, consideră că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 37 din Constituție. Cât privește invocarea art. 15 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) și (2) și art. 124 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, apreciază că nu sunt incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât pretinsa contradicție nu este susținută de niciun argument. Referitor la invocarea
Deciziei Curții Constituționale nr. 75 din 26 februarie 2015
se precizează că, spre deosebire de
art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , constatat ca fiind neconstituțional prin această decizie, prevederile
art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015
nu impun o condiție de reprezentativitate ridicată, care să afecteze substanța dreptului de a fi ales.
12. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015
sunt constituționale. Acestea instituie un prag de reprezentativitate rezonabil de minimum 1%, ușor de atins în practică și care nu este de natură să lipsească de conținut dreptul de vot și de a fi ales. În legătură cu drepturile electorale fundamentale, respectiv dreptul de vot și dreptul de a fi ales, se susține, așa cum a reținut și Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1.013 din 27 noiembrie 2012
și
Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010 , că legiuitorul are competența exclusivă ca, subordonându-se principiilor statuate în art. 16 alin. (3), art. 37 și art. 40 din Constituție, să stabilească modalitățile și condițiile de funcționare a sistemului electoral. Așadar, atât în accepțiunea Curții Constituționale (a se vedea
Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001 ), cât și a Curții Europene a Drepturilor Omului [hotărârile din 2 martie 1987 și 22 mai 2012, pronunțate în cauzele Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, și, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 și 84], dreptul de a fi ales implică posibilitatea existenței unor condiționări în exercițiul acestuia, iar statele au o marjă largă de apreciere a sistemului electoral și a condițiilor de aplicare a acestuia. Totodată, potrivit Recomandărilor Comisiei de la Veneția, cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare și raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002), obligația de a colecta un anumit număr de semnături pentru propunerea unei candidaturi este, în principiu, compatibilă cu sufragiul universal.
13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, având următorul cuprins: "(1) Candidații independenți pentru funcția de consilier trebuie să fie susținuți de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral și în listele electorale complementare din circumscripția pentru care candidează, dar nu mai puțin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităților urbane de rangul II și III și de 1.000 în cazul județelor, municipiului București, sectoarelor municipiului București și localităților urbane de rangul I."
16. În susținerea excepției sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) care consacră principiul universalității legii, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 37 - Dreptul de a fi ales și ale art. 124 alin. (1) și (2) referitoare la principiile înfăptuirii justiției.
17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile
art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015
reglementează obligația candidaților independenți la funcția de consilier de a prezenta, la depunerea candidaturii, listele cu semnăturile de susținere ale unui minim de 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral și în listele electorale complementare din circumscripția pentru care candidează, dar nu mai puțin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităților urbane de rangul II și III și de 1.000 în cazul județelor, municipiului București, sectoarelor municipiului București și localităților urbane de rangul I.
18. Curtea constată că obligația ce revine, în contextul alegerilor locale, candidaților independenți la funcția de consilier, prevăzută de textul de lege criticat, este, în esență, comună tuturor categoriilor de competitori electorali la oricare dintre funcțiile publice elective prevăzute de
Legea nr. 115/2015 . Astfel,
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
impune același prag minim de reprezentativitate de 1%, dovedit prin listele cu semnături de susținere, și partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale și organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, pentru fiecare candidat la funcția de primar și listă de candidați pentru consiliul local și pentru consiliul județean, propus/ă de respectiva formațiune politică. În mod similar, art. 50 alin. (2) din legea criticată prevede, și în situația candidaților independenți la funcția de primar, îndeplinirea aceleiași obligații privind prezentarea unei listei cu semnături de susținere reprezentând minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în respectiva circumscripție.
19. Criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză reclamă, în esență, caracterul excesiv al condiției prezentării listei de semnături de susținere, care să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor din respectiva circumscripție, în special în contextul, apreciat de noutate, al
Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015
a Curții Constituționale. Mai mult, se subliniază dificultățile pe care un candidat independent le are, față de un partid politic, în îndeplinirea acestei cerințe, ceea ce face ca dispozițiile art. 50 alin. (1) să instituie un obstacol insurmontabil în exercitarea dreptului de a fi ales.
20. În raport cu cele mai sus arătate, Curtea constată că a mai analizat, în cadrul controlului de constituționalitate, aceeași problematică a pragului minim de reprezentativitate de 1% prevăzut de
Legea nr. 115/2015 , față de critici de neconstituționalitate asemănătoare, cu prilejul soluționării unor excepții de neconstituționalitate asupra dispozițiilor art. 49 alin. (2) sau ale art. 50 alin. (2) din această lege.
21. Astfel, prin deciziile
nr. 286 *),
nr. 289 **) și
nr. 290 din 11 mai 2016 , nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării acestei decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , constatând, în esență, că dreptul de a fi ales și de a alege nu are caracter absolut, iar statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral și a condițiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuție atât de mult încât să afecteze esența acestora și să le golească de conținut (a se vedea
Decizia nr. 286 din 11 mai 2016 , paragrafele 92-95).
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 16 iunie 2016.
**)
Decizia Curții Constituționale nr. 289 din 11 mai 2016
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 1 iulie 2016.
──────────
22. Examinând, în cadrul testului de proporționalitate efectuat cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 286 din 11 mai 2016 , precitată, pretinsul caracter nejustificat și excesiv al condiției reglementate de textul de lege criticat, cu încălcarea art. 16 și a art. 37 din Constituție, Curtea a subliniat că în cauză nu poate fi aplicat, mutatis mutandis, același raționament ce a fundamentat soluția pronunțată prin
Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, prin care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , referitoare la numărul minim de membri fondatori necesari pentru constituirea unui partid politic. Astfel, s-a arătat că, dimpotrivă, această decizie susține, de principiu, constituționalitatea soluției legislative criticate în prezenta cauză, iar nu încălcarea prevederilor constituționale invocate. Aceasta deoarece înseși exigențele pe care legislația electorală în ansamblu le-a instituit în privința exercitării drepturilor electorale au fost apreciate de Curte ca justificând eliminarea condiției excesive de asigurare a reprezentativității partidelor politice încă de la înființarea acestora. Referindu-se la "instrumente legale adecvate", menite să limiteze riscul fragmentării excesive a reprezentării parlamentare sau al supraîncărcării bugetului de stat cu cheltuieli destinate finanțării partidelor politice și a campaniilor electorale, Curtea a avut în vedere tocmai limitările inerente reglementării unor drepturi fundamentale, pentru evitarea exercitării abuzive a acestora. Reprezentativitatea candidaturilor la funcțiile elective - așadar și condiția instituită de
art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
- se înscrie, de principiu, între "instrumentele legale adecvate" menționate. Aceasta întrucât desemnarea de candidați în alegeri constituie una dintre condițiile de "existență" a partidelor politice, potrivit art. 45 coroborat cu
art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 . Așadar, indiferent de numărul de membri fondatori, prin instituirea unor condiții de reprezentativitate prin legislația electorală în privința candidaților partidelor se evită o fragmentare politică excesivă; practic, partidele care nu au forța politică de a desemna candidați în alegeri intră sub incidența cauzei de dizolvare menționate (paragrafele 96-99).
23. Curtea a mai observat cu același prilej că textul criticat a fost adoptat chiar ulterior
Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015 , în cadrul unui demers general realizat, în cursul anului 2015, de adaptare legislativă în considerarea alegerilor locale și parlamentare din anul 2016, inclusiv de corelare a reglementărilor în materie.
24. Cu privire la pretinsa stare de inegalitate creată, prin dispozițiile legale criticate, între candidații independenți la o funcție publică electivă și candidații propuși de formațiuni politice la aceleași funcții, Curtea, examinând constituționalitatea dispozițiilor
art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015
- referitoare la obligațiile ce revin candidatului independent la funcția de primar - a respins aceste critici, prin
Decizia nr. 246***) din 4 mai 2016
(nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunțării prezentei decizii), și a constatat că, drept urmare a modificării
Legii nr. 14/2003
și a eliminării condiției de reprezentativitate la alcătuirea unui partid politic, nu mai subzistă prezumția enunțată de autorul excepției, referitoare la "logistica tehnică și umană" pe care ar presupune-o, de principiu, un partid politic. Deopotrivă partidele politice și candidații independenți trebuie să îndeplinească aceeași condiție în privința prezentării listei de susținători la depunerea candidaturilor pentru funcțiile elective. Diferențele de susținere în sine, concretizate, în cazul unora dintre partidele politice, în existența logisticii menționate de autorul excepției, țin deja de natura/substanța competiției politice, reflectând implicit libertatea de voință a electoratului, esențială într-un stat democratic (paragraful 48).
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 14 iunie 2016.
──────────
25. În continuare, prin decizia anterior menționată, Curtea Constituțională a conchis că legislația electorală din România a stabilit și stabilește condiția prezentării unei liste de susținători la depunerea candidaturii de către candidații independenți, condiție ce a fost constatată în mod consecvent ca fiind constituțională, inclusiv în privința candidaților independenți la funcția de primar. Aceasta reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcție sau demnitate publică își dovedește potențialul de reprezentativitate și care previne totodată exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, asigurând accesul efectiv la exercițiul acestui drept persoanelor care, într-adevăr, beneficiază de credibilitatea și susținerea electoratului. Ca urmare, condiția instituită de legiuitor dă expresie, în esență, dezideratelor stabilite de art. 2 din Constituție referitoare la exercitarea suveranității naționale. Cât privește, în sine, numărul susținătorilor necesar pentru înregistrarea unei candidaturi independente, se constată că acesta a fost redus față de reglementările precedente în aceeași materie. Un nou test de proporționalitate sub acest aspect și-ar fi găsit eventual justificarea în ipoteza în care legiuitorul ar fi procedat la mărirea procentului reglementat, iar nu în situația constatată în care, prin reducerea acestuia cu 50%, legiuitorul a creat o evidentă facilitare a exercitării dreptului de a fi ales. Faptul că în privința exercitării altui drept constituțional (dreptul de asociere) legiuitorul a stabilit la un moment dat reguli noi nu este de natură să îl oblige pe acesta să stabilească același reguli în privința tuturor/altor drepturi constituționale. Ca urmare, nu există niciun temei constituțional pentru a susține raționamentul potrivit căruia numărul de susținători cerut pentru înregistrarea unei candidaturi la o funcție electivă trebuie, în mod necesar, să fie identic cu numărul de fondatori necesar pentru înregistrarea unui partid politic. Rezultă că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de a fi ales în substanța sa, astfel cum susține autorul excepției, ci condiționează exercițiul său de îndeplinirea unor cerințe, aplicabile în egală măsură candidaților la funcția de primar (paragraful 49 din decizia precitată).
26. Curtea constată că argumentele expuse în cuprinsul deciziilor mai sus menționate își păstrează, mutatis mutandis, valabilitatea și în prezenta cauză. Ca atare, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 .
27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Costică Bejan în Dosarul nr. 2.173/260/2016 și, respectiv, de Cristian Ghingheș în Dosarul nr. 6.152/180/2016 ale Tribunalului Bacău - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015
pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea
Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 mai 2016.
──────────
*)
Decizia Curții Constituționale nr. 286 din 11 mai 2016
──────────
***)
Decizia Curții Constituționale nr. 246 din 4 mai 2016
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.