Decizia nr. 459/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Șofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Enel Energie Muntenia - S.A., cu sediul în București, în Dosarul nr. 17.371/302/2015/a1 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.649D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.650D/2015, nr. 1.651D/2015, nr. 1.659D/2015, nr. 1.675D/2015, nr. 1.676D/2015, nr. 1.677D/2015, nr. 1.689D/2015, nr. 1.691D/2015, nr. 1.705D/2015, nr. 1.707D/2015, nr. 1.708D/2015, nr. 1.709D/2015, nr. 1.726D/2015, nr. 1.753D/2015, nr. 115D/2016, nr. 158D/2016, nr. 187D/2016, nr. 319D/2016, nr. 421D/2016, nr. 609D/2016 și nr. 711D/2016, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată de Enel Energie Muntenia - S.A., cu sediul în București, în dosarele nr. 18.414/302/2015/a1 și nr. 18.418/302/2015/a1 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 30.173/301/2015/a1, nr. 30.205/301/2015/a1, nr. 26.161/301/2015/a1 și nr. 6.077/301/2016/a1 ale Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă, în dosarele nr. 90.081/299/2015, nr. 103.427/299/2015, nr. 101.009/299/2015, nr. 101.025/299/2015, nr. 105.118/299/2015, nr. 101.007/299/2015, nr. 114.154/299/2015 și nr. 7.446/299/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 1 București, în Dosarul nr. 21.936/303/2015/a1 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă, în dosarele nr. 47.422/300/2015/a1, nr. 64.130/300/2015/a1, nr. 67.822/300/2015/a1, nr. 64.127/300/2015/a1 și nr. 1.926/300/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, precum și în Dosarul nr. 5.598/1748/2015/a1 al Judecătoriei Cornetu.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.649D/2015, nr. 1.650D/2015, nr. 1.651D/2015, nr. 1.659D/2015, nr. 1.675D/2015, nr. 1.676D/2015, nr. 1.677D/2015, nr. 1.689D/2015, nr. 1.691D/2015, nr. 1.705D/2015, nr. 1.707D/2015, nr. 1.708D/2015, nr. 1.709D/2015, nr. 1.726D/2015, nr. 1.753D/2015, nr. 115D/2016, nr. 158D/2016, nr. 187D/2016, nr. 319D/2016, nr. 421D/2016, nr. 609D/2016 și nr. 711D/2016, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor menționate la Dosarul nr. 1.649D/2015, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin

Decizia nr. 71 din 18 februarie 2016 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7. Prin încheierile din 6 noiembrie 2015 și 11 noiembrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 17.371/302/2015/a1, nr. 18.414/302/2015/a1 și nr. 18.418/302/2015/a1 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, prin încheierile din 19 octombrie 2015, 11 noiembrie 2015 și 15 aprilie 2016 pronunțate în dosarele nr. 30.173/301/2015/a1, nr. 30.205/301/2015/a1, nr. 26.161/301/2015/a1 și nr. 6.077/301/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, prin încheierile din 2 octombrie 2015, 6 noiembrie 2015, 4 noiembrie 2015, 9 noiembrie 2015, 13 noiembrie 2015, 5 noiembrie 2015, 21 ianuarie 2016 și 21 martie 2016, pronunțate în dosarele nr. 90.081/299/2015, nr. 103.427/299/2015, nr. 101.009/299/2015, nr. 101.025/299/2015, nr. 105.118/299/2015, nr. 101.007/299/2015, nr. 114.154/299/2015 și nr. 7.446/299/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 1 București, prin Încheierea din 2 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 21.936/303/2015/a1 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă, prin încheierile din 22 octombrie 2015, 8 decembrie 2015, 1 februarie 2016 și 25 martie 2016, pronunțate în dosarele nr. 47.422/300/2015/a1, nr. 64.130/300/2015/a1 nr. 67.822/300/2015/a1 și nr. 64.127/300/2015/a1 și nr. 1.926/300/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, precum și prin Încheierea din 2 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.598/1.748/2015/a1 al Judecătoriei Cornetu, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Enel Energie Muntenia - S.A., cu sediul în București, cu ocazia soluționării unor cereri prin care s-a solicitat reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia apreciază, în esență, că

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , astfel cum este redactat în prezent, oferă posibilitatea instanțelor de judecată să îl interpreteze în mod diferit, atunci când pe rolul acestora se află cereri de chemare în judecată similare cu cele formulate în spețele de față, cu consecința încălcării accesului liber la justiție și a principiului egalității în drepturi, precum și a principiului constituțional potrivit căruia justiția este unică, imparțială și este egală pentru toți. Astfel, autoarea excepției precizează că, atunci când sunt înregistrate cereri de chemare în judecată similare celor formulate de reclamantă în cauzele de față, în care obiectul este reprezentat de pretenții bănești rezultate ca urmare a neachitării de către pârât a unor facturi, și a căror contravaloare este formată atât din debitul principal, cât și din penalități, unele instanțe de judecată consideră că nu se află în prezența unor acțiuni cu două capete de cerere care au finalitate diferită, iar timbrarea se face în mod corect, raportat la întregul debit. Însă, există și instanțe care consideră aceste acțiuni ca având două capete de cerere cu finalitate diferită și, pe cale de consecință, solicită timbrarea distinctă pentru fiecare din aceste capete de cerere.

9. Prin urmare, consideră că prin interpretarea variată dată de instanțele judecătorești noțiunii de "finalitate diferită" se aduce atingere accesului liber la justiție și este restrânsă posibilitatea de a-și exercita drepturile rezultând dintr-un raport juridic, deoarece se află în imposibilitatea de a i se judeca cererea de chemare în judecată și de a obține o hotărâre care să îi permită recuperarea întregului debit (atât debit principal, cât și penalități). În acest context, se arată că accesul liber la justiție este consacrat ca drept fundamental, atât prin art. 21 din Constituție, cât și prin art. 10 din Declarația universală a drepturilor omului și art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, iar cu privire la acest principiu, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acesta semnifică posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime. Prin urmare, se apreciază că existența oricărui impediment administrativ - care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea, până la urmă, să nege acest drept al persoanei - încalcă prevederile art. 21 din Constituție.

10. În continuare, autoarea excepției susține că sunt încălcate prevederile constituționale art. 16 alin. (1) și cele ale art. 124 alin. (2), ca urmare a aplicării de către instanțele judecătorești, pe rolul cărora se află spețele, a unui tratament juridic diferit unor situații identice, "deși textul de lege aplicabil este același, dar nu suficient de clar, astfel încât să nu dea naștere la interpretări diferite".

11. De asemenea, se precizează că potrivit

art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă autoarea excepției consideră că în acest mod este amânată satisfacerea creanței reclamantului, ca urmare a parcurgerii unei noi etape procesuale. În acest context, apreciază că, în situația în care textul de lege a cărui neconstituționalitate o invocă - în forma în care este redactat în prezent - ar fi suficient de clar, astfel încât să nu dea naștere unor interpretări diferite ale instanțelor de judecată, reclamantul nu ar mai fi nevoit să formuleze și cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și, pe cale de consecință, cererea sa introductivă s-ar soluționa mult mai rapid.

12. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că aspectele relevate de autoarea excepției privesc modul de aplicare și interpretare a normelor criticate, și nu pot fi convertite în vicii de neconstituționalitate, menite să justifice contrarietatea acestora cu prevederile constituționale invocate.

13. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Totodată, arată că aplicarea neunitară a unor dispoziții legale poate face obiectul unor proceduri distincte reglementate de Codul de procedură civilă, aceasta neintrând, însă, sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.

14. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, împrejurarea că dispozițiile legale criticate necesită interpretarea instanței, în vederea aplicării la o cauză concretă, nu poate determina, prin sine, o încălcare a drepturilor părților consacrate prin dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției. Astfel, interpretarea în vederea aplicării la un caz concret este inerentă oricărei dispoziții legale, având în vedere că legiuitorul reglementează raporturi juridice abstracte, ce au un caracter general față de particularitățile fiecărui raport juridic ce face obiectul unui litigiu. În ceea ce privește susținerea cu privire la existența unei practici neunitare a instanțelor în interpretarea dispozițiilor legale criticate, se arată că această chestiune nu privește constituționalitatea normei, iar legiuitorul a prevăzut în Codul de procedură civilă căi procedurale speciale în vederea unificării practicii judiciare.

15. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța de judecată constată că, în esență, autorii excepției invocă o problemă de interpretare și aplicare a legii la cazul concret, de către instanțele de judecată. Or, maniera în care instanțele interpretează și aplică legea nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Cu toate acestea, consideră că singura instituție competentă să respingă excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, pentru acest motiv, este Curtea Constituțională, iar nu Judecătoria Sectorului 5 București.

16. Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă apreciază că determinarea finalității capetelor de cerere cu care a fost învestită instanța de judecată nu intră sub incidența controlului de constituționalitate, ci completul învestit cu reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru are competența de a analiza dacă s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale criticate. Cât privește invocarea faptului că textul de lege criticat a primit interpretări diferite din partea instanțelor de judecată, reține că nici aceste aspecte nu sunt supuse controlului Curții Constituționale, întrucât doar Înalta Curte de Casație și Justiție poate asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, prin deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii.

17. Judecătoria Cornetu apreciază că motivele invocate de autoarea excepției nu constituie, în realitate, critici de neconstituționalitate, ci reprezintă o problemă de interpretare și aplicare unitară a dispozițiilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

de către instanțele judecătorești.

18. În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

19. Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în dosarele nr. 1.649D/2015, nr. 1.650D/2015, nr. 1.651D/2015, nr. 1.659D/2015, nr. 1.675D/2015, nr. 1.676D/2015, nr. 1.677D/2015, nr. 1.691D/2015, nr. 1.705D/2015, nr. 1.707D/2015, nr. 1.708D/2015, nr. 1.709D/2015, nr. 1.726D/2015, nr. 1.753D/2015, nr. 187D/2016, nr. 319D/2016 și nr. 609D/2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, menționând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, arată că, deși art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră "dreptul la un tribunal", acest drept nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăși natura sa, reclamă o reglementare din partea statului, care urmează a alege mijloacele prin care le va folosi în acest scop (Hotărârea din 24 mai 2006, pronunțată în Cauza Weissman și alții împotriva României). Astfel, în această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 13 iulie 1995, pronunțată în Cauza Tolstoy-Miloslavsky împotriva Regatului Unit). Asigurarea egalității părților în fața justiției și a liberului acces la justiție cuprinde și componenta privitoare la cheltuielile judiciare, în care se regăsesc taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, aspecte asupra cărora s-a pronunțat și Curtea Constituțională care, în jurisprudența sa, a statuat că dispozițiile art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la aceste taxe, iar în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice. De altfel, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de către instanță, plata acestora revenind părții care cade în pretenții. În situația în care persoana nu este în măsură să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, aceasta poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale. În ceea ce privește modul de aplicare și interpretare a normelor criticate, se arată că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, aceste aspecte nu pot fi convertite în vicii de neconstituționalitate menite să justifice contrarietatea dispozițiilor criticate cu cele constituționale, invocate în susținerea excepției. Din această perspectivă, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În plus, menționează că, prin prevederile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , a fost corectată soluția legislativă din vechea reglementare, fiind prevăzut un sistem mai echitabil de sancționare în cazul unor acțiuni cu mai multe capete de cerere insuficient timbrate. Astfel, avantajul noii reglementări este acela că acțiunea nu se mai anulează în întregul ei, ci se anulează doar capetele de cerere netimbrate corespunzător.

20. De asemenea, în dosarele Curții Constituționale nr. 115D/2016, nr. 158D/2016, nr. 421D/2016 și nr. 711D/2016, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, menționează faptul că textul criticat în cauzele de față este identic cu cel al

art. 14 din Legea nr. 146/1997 , asupra căruia Curtea s-a mai pronunțat, din perspectiva unor critici similare, prin

Decizia nr. 201/2013 . În acest context, arată că aspectele relevate de autoarea excepției țin de modul de aplicare și de interpretare a normelor criticate, ce nu pot fi convertite în vicii de neconstituționalitate menite să justifice contrarietatea acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate. De altfel, însuși textul de lege criticat prevede că taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, doar atunci când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, iar nu și în celelalte cazuri. Aspectele referitoare la determinarea finalității capetelor de cerere pentru a stabili taxa judiciară de timbru ce se datorează, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

21. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

22. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

23. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins: "Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel."

24. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", art. 21 referitor la accesul liber la justiție, precum și art. 124 alin. (2) potrivit căruia "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".

25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici identice, formulate de același autor, iar prin

Decizia nr. 71 din 18 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din data de 9 mai 2016, a respins excepția ca inadmisibilă.

26. Astfel, analizând textul de lege și criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la elementele de fapt ale cauzelor în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea a observat că din motivarea excepției rezultă nemulțumirea autoarei acesteia față de interpretarea și aplicarea neunitară de către instanțele de judecată a textului de lege criticat, ceea ce, în opinia sa, ar genera o încălcare a accesului liber la justiție și ar crea, totodată, o situație discriminatorie între justițiabili. Ca atare, Curtea a apreciat că aceste aspecte nu pot fi convertite în vicii de neconstituționalitate menite să justifice contrarietatea reglementării criticate, cu dispozițiile invocate din Legea fundamentală.

27. De asemenea, Curtea a reținut că însuși textul de lege criticat dispune că taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, doar atunci când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, iar nu și în celelalte cazuri. Aspectele care determină finalitatea capetelor de cerere necesară pentru a stabili taxa judiciară de timbru ce se datorează, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor de judecată ierarhic superioare, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, potrivit particularităților fiecărei cauze. A răspunde criticilor autorilor excepției în această situație, ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

28. În ceea ce privește modalitatea de interpretare și de aplicare concretă, în practică, a prevederilor de lege deduse controlului de constituționalitate, precum și necesitatea realizării unei jurisprudențe unitare a instanțelor de judecată, Curtea a subliniat că, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție este singura competentă să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, în acest sens fiind reglementată instituția recursului în interesul legii, în cuprinsul art. 514 din Codul de procedură civilă.

29. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele examinate în jurisprudența Curții Constituționale, și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

30. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Enel Energie Muntenia - S.A., cu sediul în București, în dosarele nr. 17.371/302/2015/a1, nr. 18.414/302/2015/a1 și nr. 18.418/302/2015/a1 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă; în dosarele nr. 30.173/301/2015/a1, nr. 30.205/301/2015/a1, nr. 26.161/301/2015/a1 și nr. 6.077/301/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă; în dosarele nr. 90.081/299/2015, nr. 103.427/299/2015, nr. 101.009/299/2015, nr. 101.025/299/2015, nr. 105.118/299/2015, nr. 101.007/299/2015, nr. 114.154/299/2015 și nr. 7.446/299/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 1 București; în Dosarul nr. 21.936/303/2015/a1 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă în dosarele nr. 47.422/300/2015/a1, nr. 64.130/300/2015/a1 nr. 67.822/300/2015/a1, nr. 64.127/300/2015/a1 și nr. 1.926/300/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă; precum și în Dosarul nr. 5.598/1748/2015/a1 al Judecătoriei Cornetu.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București, Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și Judecătoriei Cornetu și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 iunie 2016.